Ovidiu Eftimie

Anul ăsta (de fapt mi-am propus de acu’ doi-trei ani) am zis că mă duc şi eu la sală să trag de fiare, să mai pun carne pe mine, să pot să ies pe terasă la bere cu maieu de tractorist. Cum la sală nu te duci singur, am reuşit să-l conving pe amicul Puiu. El vrea să mai dea jos ceva carne de pe el, tot pentru povestea cu maieul de tractorist.

Am plecat ieri de dimineaţă spre baza sportivă Agrement, un local pe care nu l-am mai vizitat de prin 1988 când m-a trimis taică-miu la înot, ca sa poată să bea el bere liniştit la terasă. Planul era simplu, intru cu Puiu în sală şi, cum toată lumea e concentrată pe aparate, ne fofilăm pe acolo, mutăm o ganteră dintr-o parte într-alta, alergăm un pic pe bandă şi gata. Operaţiune bifată.

Doar că administratorul bazei ne-a condus amabil spre sala de forţă şi ne-a prezentat unui tip care semăna vag cu Gorbunov. “Ăştia sunt!”, a zis omul şi ne-a lăsat pe mâna instructorului. Atâta i-a trebuit. “Mergeţi la încălzire că vin imediat”. În următoarele două ore Gorbunovul a scos zerul din noi, ne-a plimbat prin toate aparatele în timp ce ne explica principiile fitnessului: “Hai că se mai poate. Creierul spune că nu, e o chestie psihologică. Muşchiul mai poate două-trei ridicări”. Ghinionul ghinionului, nu era nimeni altcineva la ora aia în sală, aşa că instructorul a putut să-şi dezlănţuie cunoştinţele asupra noastră.

Nici cu chiulul nu prea mergea, omul avea atenţia unui şoim de vânătoare. “Ai făcut zece?” – îl întreba pe Puiu în timp ce ăsta încerca să-şi tragă sufletul. “Am făcut”. “Ba n-ai făcut că le-am numărat! Sunt doar 8”. După ce ne-a rupt pe acolo ne-a recomandat 10 minute minimum de saună şi câteva ture de bazin. Eu am scăpat că mi-am uitat slipul acasă.

Gorbunovul ne aşteaptă vineri dar am un plan. Tura asta îl luăm şi pe Kulcsar şi ne împărţim: unu’ îl ţine de vorbă în timp ce ceilalţi doi mai sar câte o serie, mai numără până la 7 în loc de 10. În definitiv nu vreau să fiu chiar atât de musculos să nu mai încap în lift.