Să vă zic cum ar proceda un om care nu şi-a tocit coatele prea mult pe băncile şcolii, ci mai mult pe asfaltul zgrunţuros şi pe dinţii luptătorilor de MMA ad-hoc enumeraţi mai sus.

Se aplica picior lu ăla care a urcat în spatele meu (deci aţi început bine) şi imediat coboram odată cu el. Până se dezmeticeau ceilalţi doi din spate, autobuzul închidea uşile. Eu l-aş fi mutilat pe ăsta cu care am coborât (sau mă mutila el, dar măcar şansele erau 50-50, nu 90% la 10% pentru ei), şi aş fi căutat o altă rută de mers. Faptul că v-aţi continuat drumul cu ei doar a amânat inevitabilul. Nu ştiu dacă întâmplarea are loc în epoca GieSeMului, pentru că se puteau da nişte telefoane să vă aştepte nişte amici în staţie. Sau măcar Uţă, maestrul-karatist-tablagiu-interlop.