Ghid practic de intrat moca la concerte (III) |
Julius Constantinescu
Jack Bruce şi Alvin Lee, Teatrul de vară din Mamaia, ‘93
Înconjurat de ziduri nu prea înalte, Teatrul de vară din Mamaia n-a fost ridicat să reziste asaltului unei hoarde de hipioţi (probabil a fost construit pentru spectacole de varietăţi şi muzică uşoară şi s-a presupus, pe bună dreptate, că nu există fani înrăiţi ai Marinei Scupra care să escaladeze zidurile înnebuniţi s-o vadă pe diva lor preferată). Prin urmare, în ’93, numai cine a ţinut neapărat să-şi cumpere bilet la Jack Bruce (ex-Cream) şi Alvin Lee (ex-Ten Years After) a făcut-o. Cu o oră înainte de începerea concertului, doar o mână de organizatori mai lupta eroic la poarta principală; în timpul ăsta, cete de asediatori năvăleau înăuntru ca turcii în Constantinopol, prin toate spărturile.
Cel mai greu mi-a fost să aleg cum să intru, era prea mare oferta. Stam în faţa teatrului şi băgam un Camel (de data asta aveam o groază de bani, apăram doar un principiu), când văd un tip cărând în spate o scară. Îl recunosc când trece prin dreptul meu – Oigen, stă cu mine în cămin (ultima dată când l-am văzut, cânta în trupa Kumm). “Julius, hai, mă”, îmi zice, fără să se oprească. Nu mă duc, mi se pare lipsit de stil.
Între timp, la poarta principală se intra prin metoda “berbece”: un grup de 5-10 rockeri provoca o busculadă controlată, împingându-se cu putere – vezi Doamne, din cauza înghesuielii – în oamenii de ordine. Cam jumătate reuşeau să intre. Eficient, dar prea grobian pentru gusturile mele.
Am intrat pe la VIP, cu un pachet de Camel. În definitiv, eram cu blugii ăia buni, fără găuri în fund.
Iris, Sala Sporturilor din Cluj, ‘95
N-am reuşit să intru prin nici o metodă, înăuntru era deja plin ochi, iar pe platoul din faţă mai erau câteva sute bune de rockeri faliţi. Unii deja renunţaseră şi plecau care încotro, când am prins din zbor o idee: nişte tipi din spatele meu îşi făceau calculul că-l agaţă pe Minculescu şi-l roagă să-i bage, că-i cară sculele. Cică mai intraseră o dată aşa.
Când a apărut autocarul lui Iris şi s-a deschis uşa, eram deja cu capul vârât înăuntru şi-mi ofeream serviciile de hamal: “Mai sunt cu nişte băieţi, le cărăm imediat”.
Preţ de 20 de minute, glasul meu autoritar a bubuit pe platoul din faţa Sălii Sporturilor din Cluj: “Bă, ai grijă la staţia aia!”; “Vezi să nu loveşti chitara”; “Mai e o cutie; tu, ăla blondu’!”. Bineînţeles, n-am pus mâna pe nimic – doar de-asta am învăţat carte, să n-ajung să lucrez cu spinarea.

Twitter
Facebook





17 Decembrie 2009 la 1:19 am
“Bineînţeles, n-am pus mâna pe nimic – doar de-asta am învăţat carte, să n-ajung să lucrez cu spinarea.” – Deh mă, d’asta merg toate prost în România, că e plin de manageri
17 Decembrie 2009 la 1:28 am
No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT,No RT. Punct. Rezişti???
17 Decembrie 2009 la 2:05 am
Ai fost Boss de mic. In orice caz, unde mai poti sa intri acum cu stil?
17 Decembrie 2009 la 7:39 am
Asta cu Iris cred ca a fost cea mai tare din toate cele trei capitole.
17 Decembrie 2009 la 9:24 am
Si ce daca e vant, Si ce daca sunt ploi, Nu ne vom opri din noapte in zori, Ne-ai dat puterea, ne-ai aratat calea, Sa intram la concerte moca mereu…
17 Decembrie 2009 la 9:42 am
tocmai am vazut penultimul episod (cred) din American Dad, mai erau acolo niste metode de intrat moca la concerte: ori gaseai un gardian dependent de barbut si tb sa il bati la zaruri, ori, daca erai fata, trebuia doar sa nu ai nimic pe sub tricou. A, si tricoul sa fie cat mai scurt si cat mai transparent. In filme cel putin, merge
17 Decembrie 2009 la 10:07 am
Acum inveti noile generatii sa fie la fel de hoti ca si tine ?
17 Decembrie 2009 la 10:48 am
@zaone
Imagineaza-ti viata de student cu 50 de euro/luna. (asta daca erai norocos)
17 Decembrie 2009 la 12:08 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by Ovidiu Eftimie, Melania F.. Melania F. said: RT @tweetmeme Daily Cotcodac» Ghid practic de intrat moca la concerte (III) http://bit.ly/7uTgMu [...]
17 Decembrie 2009 la 12:16 pm
Uraaaaaaaaaa! Uită-te bine, Julius! Aia cu RT-u’, lângă Eftimie, ÎS IO, măi! Să nu zici că nu m-ai văzut!
Mie mi-au plăcut dilemele tale opţionale din prima parte. Hamlet ăla avea numa’ două variante, şi a făcut atâta vâlvă, d-apăi tu! Eşti prea modest…
17 Decembrie 2009 la 12:53 pm
@slvc Ce te agiti fata? Azi nu da niciun premiu..
Poate doar o simpla simpatie
17 Decembrie 2009 la 1:21 pm
[...] ai Marinei Scupra care să escaladeze zidurile înnebuniţi s-o vadă pe diva lor preferată). more De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : [...]
17 Decembrie 2009 la 1:31 pm
Prin ’96 – ’98, cu un tel nu la fel de mandru ca al tau, ma duceam la Teatrul de Vara din Costinesti sa-i vad pe cei de la Vacanta Mare.
Era usor. In spatele Teatrului erau sprijinite de zid niste hidrobiciclete. Imi juleam toti doi genunchii si aveam niste tibii ca de kickboxer, dar radeam cu pofta dup-aia si nu mai conta.
17 Decembrie 2009 la 1:34 pm
@Ciprian
Vreau Sincere feliciări pentru consecvenţă, că nu-s materialistă ca alţii care dau din ei doar când sunt premii! Nah!
17 Decembrie 2009 la 3:34 pm
@slvc
alea se dau la actorii slabi care ies la pensie, tu pina la pensie mai ai !!!
17 Decembrie 2009 la 4:36 pm
@ slvc
ceva de genul meu, ca ma cam tenteaza laptopul ala mini, asa s-ar potrivi cu cel mare si imprimanta…