Ghid practic de intrat moca la concerte (II)
Julius Constantinescu
Jethro Tull, stadionul Dinamo II, ‘93-’94
În viaţa oricărui om survine un moment în care nimic din ceea ce ştie nu-i foloseşte. Stăteam în faţa stadionului Dinamo II şi mă uitam ca viţelul la poarta nouă, convins că aruncasem banii pe tren să vin de la Cluj complet aiurea. Mai întâi, că nu era nici un fel de înghesuială la intrare, n-aveai de ce eventuală busculadă să profiţi. Apoi, înainte de poartă, la câţiva metri distanţă, era un cordon de jandarmi de care nu puteai trece fără bilet. Şi asta nu era tot, ca să ajungi la ultimul punct de control, intrarea în incinta propriu-zisă, mai trebuia să treci de vreo cinci cordoane de jandarmi – nu exista “prin spate”. Cariera mea de spectator fraudulos era în pericol.
Norocul ţine însă cu cei puternici: m-am trezit cu un tip cu faţă de şmecher care vindea o invitaţie la jumătate din preţul biletului. M-am ţigănit până mi-a lăsat-o la un sfert din preţ, am verificat la casă dacă e valabilă şi i-am dat banii. Cu ea în mână, m-am prezentat triumfător la primul cordon de jandarmi. O namilă camuflată în albastru s-a uitat într-o dungă peste invitaţie şi a lătrat scurt: “Buletinul”. “Pentru ce?”, am întrebat cu o voce subţire, de om cu nodul în gât. “Ca să vedem dacă eşti ăsta de pe invitaţie”. “Nu-l am la mine”, am gemut. “Atunci, nu intri”. Acum eram şi cu banii luaţi.
Căutam din priviri pe cineva cu faţă de prost – aşa, ca mine – să-i vând invitaţia şi să-mi recuperez investiţia, când în faţa stadionului opreşte o limuzină din care coboară Dorian Ciubuc. Îl ştiam de la televizor, el organiza concertul. Am ajuns lângă maşină înainte să-şi pună ambele picioare jos şi m-am plâns că nu sunt lăsat înăuntru, eu, un om corect, cu invitaţie. S-a uitat peste ea şi m-a întrebat de unde o am. “Tata e general de poliţie, a primit-o de la clubul Dinamo”, am minţit fără să clipesc. “Băi”, s-a întors Ciubuc spre jandarmi, “lăsaţi-l să intre. Taică-su e general de poliţie”.
M-aş mai fi întins la vorbă, dar mi-era ca discuţia să nu alunece spre activitatea pe care tata o depunea în slujba patriei, dintr-o funcţie atât de importantă. Spre deosebire de colegii mei, beizadelele, pe mine modestia mă împiedică să vorbesc despre asta.
(continuarea, mâine)
Bun asta cu generalu`. Asa am facut si eu prin generala la un concert pe bani, nu aveam bani, nici bilet, am mers si am zis ca-s nepoata primarului si am intrat 😀
al boalii 😀
Să trăiți, dom General!
Cred ca minciuna cu tata lucreaza in politie e cea mai des folosita:))
In clasa a 12-a eram organizatori balului bobocilor, caci de la noi venise Miss Boboaca in clasa a 9-a. Si toata lumea se ferea sa stea la usa sa vanda bilete si m-am oferit eu. Stiam ca dirigul imi iarta toate prostiile si daca tot mai puteam face inca una doar nu era sa fie sfarsitul pamantului. Indata ce am primit postul, m-am bagat pe langa baietii care faceau biletele si in compensatie ca le fac temele la franceza ei imi dadeau bilete. Tot riscul cadea pe capul meu daca eram prins ca nu erau stampilate de conducerea unitatii. Am vandut toate biletele in prima ora de-ndata ce a inceput petrecerea, se imbulzea lumea ca altceva. In spatele meu, doi soldati stateau de paza sa nu am probleme cu liceeni euforici. I-am platit cu cate o palinca Scandic, sa fie fiorosi in spatele meu. Pe la 2 noaptea sala plina si lumea tot dadea sa intre. Numarul de bilete acoperea toate cele 500 de locuri, mai aveam in buzunare inca 300 de bilete bune,care imi ramasesera si ma lacomeam sa le vand la suprapret intarziatilor. La fiecare juma de ora luam pauza sa merg la toaleta sa-mi aranjez banutii cuveniti mie. Pana s-o prins colonelul de la Casa Armatei,a facut un control inopinat printre petrecareti si am fost demascat ca le vindeam hartii colorate fara autorizatie :)). A venit, m-a luat de guler ca sa impart cu el partea mea. Auzi la el, eu care am transpirat o seara intreaga sa dau si la alt hot. Imi ia buletinul si vede numele meu, a fost atat de prost inspirat sa ma intrebe daca sunt ruda cu nu stiu care de la Politia Capitalei. Eu repede, ca auzisem de dl respectiv, ii spun ca domnul e chiar tatal meu si ii spun si de cati ani lucreaza acolo. L-am convins.
Am scapat cu cateva atentionari, ca sunt tanar si nu e bine sa ma incurc cu legea. :))
@julache
Dacă cumva o să povesteşti şi despre intrarea moca de la Casa Studenţilor din Cluj (ştii tu, aia prin culoarul transversal, de la ultimul etaj, urmată de coborare, traversare pe extremă prin camera centralei de la subsol, cu revenire prin spatele scenei) să nu uiţi să aminteşti că la vreo 5-6 ani distanţă şi eu am parcurs acelaşi traseu şi am intrat la Iris; iar ulterior, la încă 6-7 ani distanţă, te-am bătut la pegball, în ciuda antrenamentelor tale la loviturile la vincluş aşa-zisele “vinclone”.
@ferdinand: eram tentat sa-ti cumpar din banii cartea cu pisica, mai aveai doar foarte putin; sunt dezamagit, ai cedat inexplicabil.
@julache
In primul rand: mi s-a taiat netul. Il folosesc moca, de la un wireless de prin bloc, are o liniuta. Abia am apucat sa corectez diacriticile. In plus de asta, postul de fata NU era unul de concurs!…Putina concentrare, da?!
ps:Ce sa zic? Felicitari! In loc de carte…tu mi-ai aratat doar pisica.
Nu-i nimic, eu tot vreau cartea. De data asta parca mi-o doresc chiar mai mult.:)
Ai aruncat banii pe tren ? Asta e imaginatia jurnalistului, nu?
da la copilu minune cum ai intrat ?ca doar nu ai platit bilet ?
Scorpions ’92 Am plecat in gasca mare de la bloc. Un amic de al meu ma da in primire altuia spunandu i: Bah stai cu el pana intra ca stii ca i mai timid (adica mai tantalau). Asta ma preda in spatele stadionului Dinamo la un soldat cu darul aferent. Soldatu imi zice: Bah orice ar fi zici ca esti vara miu. Zic ok. Nici nu intrasem bine in curte ca un locotenent zbiara la soldat: Vasile ce i cu asta, ti am zis sa te potolesti cu bagatul prin spate. Vasile: asta e vara miu Dom’ locotenent. Vine locotentu se uita cu privire scrutatoare la mine si intreaba aspru: Esti vara su’. Io eram deja ud si zic asa mai incet: Da sunt vara su. Degeaba se prinsese omul da’ pentru ca m a vazut asa alb la fata m a lasat. Cert e ca am inceput sa escaladez tribunele prin spate si cand mai aveam un pic sa ajung sus am simtit 4 brate puternice cum ma iau pe sus. Acum eram si ud si murdar. Erau doi rockeri care imi strangeau mana si mi urau bun venit. Oricum a fost un concert fain.
Am o cunostinta, care a folosit cu succes sintagma: “Socru-meu e general in Politie” si a scapat de amenda de circulatie.
Partea mai haioasa e ca persoana in cauza nu e roman, iar politistul dupa vreo 5 minute in care a incercat sa il convinga ca poate totusi nu e general ci doar vreun maior sau colonel, l-a lasat sa plece fara amenda.
Generalu’ Julică! De pe atunci erai purtătorul bastonului de mareşal?
Eu am scăpat o dată de o posibilă ridicare de permis … fără să zic nimic.
Trecusem pe verde-galben iar poliţistul aflat la o distanţă considerabilă, după semafor, m-a oprit să mă informeze că am trecut pe galben-roşu. A urmat un monolog în care eu urmăream luminiţele de la bordul maşinii în timp ce-i dădeam toate actele de care avea nevoie. N-am scos nicio vorbă. Doar pendulam din cap stânga dreapta când poliţistul termina o propoziţie ce nu mă avantaja şi dădeam din cap, spăşit, ghiocel, când se termina o propoziţie ce mă avantaja. Chiar şi când a insistat cu întrebarea:”Ce scuză aveţi?!”, eu am rezistat eroic (deşi, aveam câteva răspunsuri chiar bune; de pildă: “Păi, ce scuze mai căutaţi? Nu le-aţi auzit încă pe toate?!”; probabil era mai tinerel). În fine, n-am zis nimic; bord, lumini, volan. Ba mai mult, la un moment dat am dat muzica o idee mai tare. Cânta Cristian Vasile, poate asta m-a salvat. Un tangou îţi este viaţa…
Interesant :)) Tare indemanatic esti tu asa, la meciuri cum intri?
@zaone
Am abonament.
sunt fiu’ lu tata, nu`l stii pe tata ma?