Gelu, regele animalelor |
Julius Constantinescu
Şobolanul Gelu nu era un şobolan obişnuit. Avea, într-adevăr, toate caracteristicile întâlnite îndeobşte la un şobolan (inclusiv un caracter infect, care-l împiedicase să-şi facă prea mulţi prieteni), însă toate aceste însuşiri şobolăneşti se regăseau în Gelu la o scară mult mai mare decât zoologia ar fi putut admite vreodată.
În primul rând, era imens – personal, nu am văzut niciodată un şobolan atât de mare şi, sincer, m-aş fi îndoit că există dacă nu l-aş fi văzut cu ochii mei. Probabil că simpla lui apariţie era suficientă pentru a traumatiza o prăpădită de pisică sau un câine maidanez.
De asemenea, şobolanul Gelu era nemuritor. După fiecare deratizare în cămin, apărea mai voinic şi mai plin de viaţă. Substanţele otrăvitoare ucideau orice formă de viaţă în jur, dar nu-l puteau răpune şi pe Marele Şobolan; mai mult, înfăţişarea lui tot mai monstruoasă mă făcea să cred că, de fapt, se hrăneşte chiar cu otravă. Mustăţile îi crescuseră atât de mari, încât şi le putea face lejer pe oală, iar el însuşi ajunsese atât de mare, încât ar fi putut hrăni singur o armată întreagă de huni (deşi nu mi-e foarte clar cum l-ar fi putut ucide nişte amărâţi de barbari). Din această cauză, nimeni nu mergea la duşuri neînsoţit: exista temerea, perfect îndreptăţită, că şobolanul Gelu poate reteza de la genunchi piciorul unui om adult şi că l-ar înghiţi dintr-o singură îmbucătură.
Cu toate că auzisem aceste poveşti înfiorătoare şi fusesem avertizat despre pericolul ce plutea asupra căminului, îmi făcusem obiceiul să învăţ noaptea pe fotoliul din capătul coridorului, fumând şi ascultând muzică la căşti. Privind retrospectiv, realizez că eram victima perfectă: căzusem în capcana diabolică a şobolanului Gelu, care mă făcuse să cred că nu există.
A lovit viclean, luându-mă complet pe nepregătite. A aşteptat mai întâi să mă cufund în cursul de Rezistenţa materialelor (o lectură fascinată, care te acaparează cu totul), apoi a năvălit din baie direct în hol. L-am văzut cu coada ochiului, m-am întors şi am aruncat cu o sticlă de coca-cola după el. Nu l-am nimerit, iar faptul că am încercat să-l lovesc n-a fost deloc în favoarea mea; dimpotrivă, pare-se că asta l-a înfuriat peste măsură, pentru că a început să alerge în direcţia mea. Am urlat, cu voce piţigăiată – “Şobolan rău, marş, marş!” -, dar n-a avut nici un efect. Apoi, s-a întâmplat ceva cu adevărat înspăimântător: s-a oprit la jumătatea drumului şi s-a ridicat pe picioarele din spate. A fost cumplit: blana de pe spate i se zburlise, mustăţile îi tremurau, iar Gelu m-a privit direct în ochii pe care, n-am avut nici o îndoială în clipa aia, urma să mi-i scoată şi să mi-i ronţăie ca pe bomboane. Înnebunit de teroare, am pus mâna pe ghivecele de flori din geam şi le-am azvârlit în direcţia lui, urlând ca un apucat. Evident, ghivecele n-au avut nici un efect; în schimb, urletele mele de groază au trezit tot căminul. Curând, mi s-a alăturat femeia de serviciu, apoi s-au trezit din beţie vecinii de vizavi şi mi-au sărit şi ei în ajutor.
Copleşit numeric, şobolanul Gelu a decis că nu e cazul să se umble la mitul cu nemurirea lui şi a bătut în retragere, îndreptându-se spre baie. Nu a zbughit-o însă speriat (cum aş fi făcut eu, de pildă, dacă aveam pe unde), ci s-a întors băţos şi a plecat la pas, atât de încet încât sunt sigur că a făcut-o dinadins, încercând să lase impresia că tocmai îşi amintise ceva important şi acesta este motivul pentru care se vede nevoit să plece înainte să ne facă praf. Înainte să dispară la duşuri, mi-a aruncat o ultimă privire – aşa, ca şi cum ar fi vrut să-mi memoreze chipul.
Din fericire, nu ne-am mai întâlnit niciodată (doar trăiesc şi scriu textul ăsta). Sper că m-a uitat şi că n-o să vină într-o bună zi să mă înşface de-acasă, în caz îşi aduce aminte de mine citind site-ul nostru după ce l-a înfulecat pe tipul care stătea în faţa calculatorului înaintea lui.
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
21 Decembrie 2009 la 9:37 am
eu zic sa cauti repede pe discovery o emisiune despre cum sa te lupti cu sobolanii, sa iti schimbi IP-ul si sa baricadezi usa. Iar in caz ca te prinde, poti sa ii povestesti despre varul lui, sobolanul de taraba cam stresat, poate merge si se bate cu aia. Traumatizanta experienta, oricum…
21 Decembrie 2009 la 10:01 am
Vezi, asta dovedeste ca noi nu suntem nici pe departe la capatul lantului trofic si ca biologii au omis multe chestii cand au alcatuit lista cu dusmanii naturali ai omului. Auzi, da’ sigur sobolanul ala nu fusese aruncat de mic la canal si hranit cu steroizi? Era odata un film cu un crocodil care a patit asa …
21 Decembrie 2009 la 10:05 am
Hehe, noi suntem mai norocosi – se vede ca in caminul nostru studiaza alt fel de injineri. Ca is populate cu gandacei, care gandacei au minunatul obicei sa ajunga la dimensiuni de 7-8-9 cm, in special dupa sezonul de deratizare. Partea nasoala ii ca deja ii banui de structuri sociale organizate, si de obiective militare care implica imagini prea groaznice pentru ochii nostri pentru a fi descrise aici. Sper doar sa nu-si puna in aplicare planul de rasturnare a regimului de dominatie uman inainte sa termin eu facultatea…
21 Decembrie 2009 la 10:15 am
iaccc…….tocmai imi beam si eu cafaeaua de dimineatza…
21 Decembrie 2009 la 10:15 am
sobolan pe sobolan nu se mananca.
21 Decembrie 2009 la 10:26 am
Julius, apropierea Craciunului te face nostalgic.Ti-e dor cumva de Gelu?
21 Decembrie 2009 la 10:28 am
la inceput credeam ca scrii de sobolanii pe care-i “iubeste ” arsulici.
apoi am inteles ca e o senzatie unica oferita de caminele din Cluj.
Da maestre, acolo am invatat sa convietuim cu tot felul de specii.
Natural Geografic sau al post cu emisiuni de supravietuire putea filma acolo.
Intr-un facuseram sarbacane si am pornit la vinatoare, asa dupa toate regulile artei, inclusiv vopsitul in culorile razboiului.
Ce vremuri ….
21 Decembrie 2009 la 10:54 am
unde plm ati vazut voi sobolani la cluj (in afara de transporturi)?
21 Decembrie 2009 la 11:07 am
Aici Gelu. Tocmai l-am crantanit pe chupacabra, si nu stiu de unde sa schimb numele la profil. Draga Julius. Eu nu aveam nimic cu tine, doar ca ma speria ce par aveai in cap…
21 Decembrie 2009 la 11:35 am
@ chupa…
hai zi, era mai zburlit decit al tau
21 Decembrie 2009 la 12:12 pm
Rezistența materialelor zici?
Îmi povestea tatăl unei prietene cum că în București la Politehnică era un profesor foarte sever la materia asta. Într-o sesiune, unul din studenți, deși crezuse că a scris suficient cât să ia sfântu’ 5, a fost picat. Înfuriat că s-a chinuit atât de mult să învețe pentru examenul respectiv (adică a lecturat o noapte întreagă în compania unei sticle de vodcă) și nu l-a luat, s-a dus în sală să negocieze cu profesorul. Profesorul se uită la el, îi ascultă doleanțele și îi spune că dacă vrea să treacă, trebuie să se urce în picioare pe catedră. Deoarece în sală erau doar ei 2, studentul execută. În acel moment, profesorul se duce repede să deschidă ușa larg și exclamă către colegii studentului: Domnilor, haideți să vedeți un monument al prostiei!
21 Decembrie 2009 la 12:27 pm
@Petrov
Șobolanii din Cluj au ajuns în fruntea Guvernului
@Bear Grylls
Tuturor ne e dor…
@theheartcollector
@Julius
Dacă-l nimereai, îl făceai piftie 
Trebuia să arunci cu cursul de Rez Mat
21 Decembrie 2009 la 1:23 pm
E pe dracu! Acum vreo 3 spătămâni ne trezeşte pe la 3 am un tropăit infernal care venea din pod. ziceai că se face pregătirea pentru olimpiade la probele de alergări, sărit garduri şi pârleze. evident un şobolan cam cât o mâţă prăpădită. ştii ce mişto a căzut în capcană?
Julică, maică eşti os de ardelean! nu v-au spăriat hunii, turcii, tătarii, ungurii şi ţipi ca o domnişoară de pension pt un drac de şobolan?
21 Decembrie 2009 la 1:38 pm
lasa-ma sa ghicesc… era boc ridicat pe varfuri ?
Asta e mic si agresiv…
Cat despre articol… am ras ca apucatu’ de se uitau colegii la mine ca la masini straine
21 Decembrie 2009 la 3:09 pm
Julius, printr-o coincidenta nefericita, nu ai avut si tu de-a face cu Martian la Rezi?
Arsulici, indirect ne-a facut pe toti piftie cursu acela…
21 Decembrie 2009 la 3:19 pm
@theheartcollector
21 Decembrie 2009 la 7:47 pm
De ce Gelu?
21 Decembrie 2009 la 9:40 pm
Bre Tiranule, cred că facultatea aia a ta e o sucursală a şcolii Hogwarts, iar Gelu n-a mai apărut pentru că a fost halit ori de basilisc, ori de păianjenii ăia cât capacul de budă.
21 Decembrie 2009 la 9:53 pm
@delly: as fi vrut eu… am facut cu unul si mai tampit…
@topitop: asa l-au botezat baietii…
@florian: nu exista nimeni care sa-l poata hali pe gelu
21 Decembrie 2009 la 10:24 pm
@Julius
La câte fast-food-uri chinezești sunt acum în Cluj, cred că Gelu a fost demult gătit cu bambus, arahide și ananas
22 Decembrie 2009 la 1:15 pm
Sa-nteleg ca steateai in C2 ? …era sa ai o moarte nemeritata, mancat de un sobolan incercand sa-ti inveti la RM …cat de trist sa fie?!
24 Octombrie 2010 la 10:32 am
[...] şi: Gelu, regele animalelor window.fbAsyncInit = function() { FB.init({appId: "", status: true, cookie: true, xfbml: true}); [...]