Drumurile şi iubirea
Julius Constantinescu
Într-o mizerabilă zi de luni, îmi găsesc maşina lovită în parcare (pentru cititorii noştri din străinătate: nu, nu aveam nici un număr de telefon pe parbriz). Înjur ca ultimul chirurg şi, în loc să mă duc în treaba mea, mă duc la biroul de accidente uşoare.
Mă aşez la rând şi mă integrez rapid în comunitatea şoferilor care şi-au găsit maşina lovită în parcare. Mă împrietenesc cu un domn mustăcios, lovit şi el de ghinion tot luni dimineaţa. Deplângem amândoi soarta nefericită a conducătorilor auto civilizaţi, nevoiţi să trăiască într-o lume haină, în care Codul Rutier nu mai înseamnă nimic. Condamnăm la unison mitocănia în trafic, în general, şi pe cea din parcări, în particular, şi milităm pentru o legislaţie severă, singura în măsură să stârpească din temelie contravenţiile rutiere (consimţim chiar că, dacă loveşti maşina cuiva în parcare, ar trebui să fii azvârlit fără milă în închisoare). În fine, îmi vine rândul să intru. Când ies, ne strângem mâinile, ne urăm baftă şi ne despărţim prieteni.
Merg pe cheiul Dâmboviţei şi ies în Calea Văcăreşti. E un trafic infernal şi nimeresc pe banda pe care se merge cel mai încet. Din spatele meu ţâşneşte un idiot şi se mută pe banda din dreapta. Ia un avans de câteva maşini faţă de mine, după care banda din dreapta se înţepeneşte brusc şi începe să se meargă mai bine pe cea pe care sunt eu. Tipul realizează că făcuse o prostie şi vrea să se bage înapoi pe banda mea, încercând să-mi ia faţa. Sunt, însă, călit în luptele cu taximetriştii; claxonez, dau din faruri şi o calc hotărât: “Hai, prietene, bagă-te, că io oricum merg la service”. În ultimul moment, tipul trage de volan şi se întoarce, învins, pe banda lui. Ajung în dreptul lui, cobor geamul şi mă pregătesc să-i arăt câteva gesturi şofereşti. Tipul se uită la mine şi în momentul ăla îl recunosc: e prietenul meu mustăcios de la biroul de accidente uşoare, luptătorul împotriva mitocăniei în trafic, apărătorul Codului Rutier. Ezit o clipă şi, în cele din urmă, îi arăt ce aveam de arătat: în fracţiunea aia de secundă în care l-am privit în ochi, am înţeles că nu mai simţeam nimic pentru el.
[…] nevoiţi să trăiască într-o lume haină, în care Codul Rutier nu mai înseamnă nimic. more De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403’, ‘site’ : […]
Un caz standard de dragoste la prima vedere fara pic de justificare in timp…
Ce trist … imi pare rau ca s-a sfarsit asa de urat o relatie asa de frumoasa … Era bine daca faceati schimb de numere de telefon ca sa va puteti face si urari de sanatate pe la 3 noaptea 😛
Un caz clasic de sofer de Bucuresti.Eu sunt din provincie si`mi dau seama imediat care din cei 18 soferi ce stau cuminti la semafor e cel din Capitala.In secunda 1 cand se face verde,el claxoneaza.Din reflex.Chiar daca este al 2 lea,sau ultimul la coada,el claxoneaza.Exemple sunt cu duiumul,de educat(in trafic ) nici vorba…nu se pune problema.
Cea mai tare faza ar fi fost ca individul sa fie cel care te-a lovit in parcare.
La Baile Harghitei, iarna trecuta, mi-am gasit masina busita in parcare; numai ca era si-un nr. de tel. pe parbriz; totul s-a rezolvat rapid, simplu si civilizat; tinerelul de vreo 20 de ani, din Miercure-Ciuc, se simtea atat de vinovat ca m-apucase mila; si avea masina noua; so, mai sunt si la noi Oameni;
hai mey Alecs ca nu te cred…chiar asa puteri paranormale ai? Si nu te-au cautat astia de la Nasa? Nu spun ca soferii din Bucuresti nu sunt nesimtiti dar si provincia are exemple alese. Mergi prin Teleorman, Giurgiu, Focsani, Cluj si o sa vezi ca nu prea este diferenta fata de Bucuresti.
Julius imi pare rau pentru prietenia destramata 🙁
@alesc: astia din bucuresti claxoneaza si daca sunt primii…tot din reflex:))
@julica: NU stiu ce sa iti recomand pentru o inima zdrobita. Data viitoare nu te mai implica asa de mult intr-o relatie:))
” în fracţiunea aia de secundă în care l-am privit în ochi, am înţeles că nu mai simţeam nimic pentru el.”
Asta pentru ca iti sta mintea numa’la Schieffer aia.
Asta nu face decat sa demonstreze, inca o data, ca nu exista dragoste la prima vedere.
Direct la suflet imi merge articolul asta… de la primul pana la ultimul aliniat…
Rulam eu într-o zi regulamentar, pe un drum principal, când văd că-mi taie cale un imbecil, ivit brusc de pe o stradă secundară. Apăs scurt frâna, ca să evit coliziunea cu dobitocul, iar următorul meu gest firesc este să-i arăt gestul ăla pe care l-am învăţat de la instructorul meu auto, la prima lecţie. În loc să-mi răspundă civilizat, adică să-şi scoată ambele mâini pe geam, în timp ce ţine volanul cu genunchii, şi să-şi agite şi el degetele mijlocii la adresa mea, numa’ ce-l văd, în retrovizoarea lui, că zâmbeşte şi ridică din umeri, a scuze. Mă uit mai bine la număr, şi îmi dau seama că-i un bun prieten de familie. Care, de atunci, mă priveşte parcă… cu mai mult respect. 😀
Imi place mult cum scrii si ma binedispun articolele tale. Tine-o tot asa!
In legatura cu nenea mustacios… Intr-un fel sau altul toti facem la fel la un moment dat 🙂 dar unii dintre noi reusim sa invatam din greseli.
finalul mi-aduce aminte de replica unui baci de Oash, dupa ce un lup i-o rupt tri oi si o fugit in padure [] …apoi sa nu-l bagi in ma-sa?
De asta urasc eu sa conduc in Bucuresti…
Asa este. In sfarsit, un articol care m-a impresionat, nu ca alea ale tale proaste, la care comentam numai asa, sa nu te simti rau.
De data asta, vreau doar sa-ti spun ca o inima zdrobita se vindeca doar printr-o sedinta de manichiura si pedichiura cu fetele, o petrecere in pijamale si stergerea din memorie a tuturor momentelor frumoase cu nenorocitul. Asa este. Barbatii e porci si frang inimi. Trecem noi si peste momentele astea de cumpana, Julieta !
ca tot veni vorba de iubire, azi noapte am avut un vis erotic cu stapanaul DC… si culmea! eram un cuplu de indragostiti…si m-am trezit usurata ca n-a fost decat un vis urat
:)) foarte tare asta !!!
toti ne dam “cumminti” in trafic si cand colo toti facem faze naspa.
eu recunosc, sunt vehement la adresa indienilor din trafic… dar cand ma vad nevoit sa fac manevre nesimtite… le fac si-mi asum riscurile… (imi cer scuze, dau mai nou — avarii
Iubirea asta intre soferi e doar in Romania, nu? Pe unde am fost eu lumea e civilizata, cuvantul care face ordine in trafic e Respect, lumea merge 30 km cu viteza constanta si nu depaseste nimeni..
Si iubirea intre doi barbati poate fi dezamagitoare cateodata … las ca trece nu mai fi necajit ! 🙂
@ Mihai Pintilie
Respect? In ce lume ai fost tu dragutule? Pe luna? Respect… da, dar pentru cei care au mai multi CP. Dar oricum e bine sa mai existe si visatori din astia 🙂
asta imi aduce aminte de faza din filmu “La strada è di tutti” http://www.youtube.com/watch?v=LeIl2na7H1Q ..stiu cum e sa gasesti masina zgariata.Odata de un taximetrist cu cheia,mi-a lasat o domnisoara bilet cu nr masinii dar neavand dovada nu ai ce face,si odata oglinda luata.in rest multe batai de cap cu asigurarile,da asta e alta poveste.
Cind ai de-aface cu o natie de idioti la ce vrei sa te astepti !? Zi merci ca esti inca ok !