Julius Constantinescu
Dumitru C. era cunoscut în Paşcani drept un om harnic şi muncitor, căruia nu-i era lene să fure, ca altor concetăţeni de-ai săi. Tehnic vorbind, Dumitru lucra în domeniul imobiliar, activitate încadrată îndeobşte în nomenclatorul de meserii la furt din locuinţă.
Duminică seara, în timp ce alţi păşcăneni trândăveau cu berea-n faţă uitându-se pe OTV la domnul Pepe, acest om harnic era încă la muncă, evaluând cu privirea sa de expert un apartament din localitate (după cum probabil v-aţi dat seama, proprietarul apartamentului nu era acasă, şi era foarte bine aşa, pentru că relaţiile cu publicul nu sunt punctul forte al lui Dumitru). (more…![]()
Vivi Floricica
Am fost zilele astea la mine in sat, am plecat bou si era sa ma intorc vaca. Il pierdusem pe barbatu-mio. Nu radeti ca nu e de ras! Aveam nevoie de el sa se urce in nuc sa taie trei crengi ca atarna pe casa si agata tabla. Pana acum, reparam acoperisul in fiecare an, anul asta taiem crengile.
Eu cu mama eram in casa si el cu tata pe batatura. Cand sa iesim sa mergem la nuc, Alec nicaieri. Tata urla din fundul curtii: „a plecat la ma-ta mare!”. Ne-am pus cu gura pe el: „huo, si tu de ce-l lasasi, nu stiai ca tre sa se urce-n nuc?”. Iau telefonul sa-l sun, pauza, telefonul era acasa.
Iau si sun la mamaia. Si raspunde mamaia: (more…![]()
Până când vom lansa următorul sezon al concursului Vrei să fii tocilar?, încercăm să vă dăm ultimele cărţi rămase pe sub picioarele meselor. Ideea e să le şi meritaţi, pentru că la exerciţiul de imaginaţie de ieri nu cred că-l băteaţi nici pe Ovidiu Ioaniţoaia (poate facem într-o zi un concurs de platitudini, suntem siguri că va fi o luptă strânsă).
În primul rând, i-am descalificat pe toţi cei care au răspuns ceva legat de nevastă, era prea previzibilă (poate aţi fi câştigat dacă răspundeaţi: “era nevasta lui 4mall, îi adusese o şepcuţă”). (more…![]()
Julius Constantinescu
Într-o după-amiază, zic să fac o faptă creştinească şi iau doi rockeri din Vamă până la 2 Mai. Tipii se suie şi un potpuriu de mirosuri care ar răpune cu uşurinţă un sconcs inundă maşina. În timp ce meditam la faptul că nu vroiam să fac decât o simplă faptă creştinească, nu s-o fac pe martirul, identific mai multe mirosuri distincte.
În primul rând, miroase a băuturică – fraţii mei pacifişti degajează simultan mirosuri de bere, de vin alb şi un uşor iz de ţuiculiţă; unele sunt proaspete şi provin de la lecturi recente, altele aduc binevenite lămuriri asupra a ceea ce s-a consumat aseară.
Al doilea miros e mai puţin sofisticat: e acrişor şi provine fără dubii de la vomică. Împlineşte mirosul de băuturică (more…![]()
Ştim că afară e o vreme mizerabilă şi că n-aveţi nici un chef de nimic (ne-am dat seama de asta în momentul în care s-au făcut două minute încheiate şi domnul Florian nu postase nici un comentariu nou). În plus, e şi luni, e o tristeţe în aer ceva de speriat; mai rămâne să vă ridice Prigoană maşina sau să nimeriţi o piesă cu Alifantis la radio şi ăia sunteţi (sper că apreciaţi mult faptul că noi nu punem triluliluri cu “a venit toamnaaa”; ajunge că punem nişte texte triste, astea ar mai lipsi).
Aşadar, pentru a aduce o notă de optimism şi prospeţime acestei zile mohorâte, revista Daily Cotcodac vă propune cea mai scurtă poveste horror, poveste semnată împrumutată de (more…![]()
Dr. Ionuţ Şendroiu
Doamna Dorina este o susţinătoare înfocată a efectului de piramidă. Această pasiune i se trage după un concediu petrecut la munte, la Cheia. Revelaţia a avut-o încă din prima seară, la scurt timp după ce şi-a scos bărbatul din cîrciumă. A reuşit să-l care pînă în faţa porţii unui localnic, unde l-a abandonat, epuizată. După care, s-a interesat la un vecin cum se numeşte proprietarul gardului lîngă care şi-a cazat soţul. Ca să ştie de unde să-l recupereze, a doua zi. În rest, vecinul a fost amabil, pe alocuri chiar tandru. Spre dimineaţă (more…![]()
Julius Constantinescu
Cele mai bune replici ale femeilor nu sunt precedate întotdeauna de trântitul vaselor în bucătărie, dusul demonstrativ al gunoiului, cheful intempestiv de a face curăţenie sau privirea aia, care indică fără dubii că “n-are nimic”. Toate astea se vor termina întotdeauna cu un scăndăloi, dar partea bună e că măcar nu eşti nevoit să deschizi gura – oricum n-o să vorbească decât nevastă-ta, plus că orice ai spune nu face decât să-ţi înrăutăţească situaţia.
Replicile cele mai primejdioase vin din senin. De pildă: (more…![]()
Ştiţi care e cea mai scurtă poezie din lume?
Ode to a Goldfish, e scrisă de un britanic – Gyles Brandreth, şi sună aşa:
“Oh
wet
pet”
Mi se pare corect, o fi având omu’ treabă, serviciu, că doar n-o trăi din poezie…
1. Apocalipsa după relaţii
2. Totul despre bucătărie
3. The French Salute
4. Turnul Babel pe valuri
5. Listă bună, pistă falsă