Julius & Pircă

Buiceşti, judeţul Olt. Duminică seara. O duminică obişnuită, în care Buiceştiul arată ca de obicei, adică de parcă ar fi la capătul Pământului (fireşte că nu este la capătul Pământului, fiindcă Pământul e rotund – de fapt, e geoid de rotaţie – deci n-are capete, şi chiar dacă ar avea, acestea n-ar fi tocmai în judeţul Olt).

Dumitru N. este un om singur din Buiceşti, care, ca să gonească singurătatea serilor lungi şi faulkneriene de septembrie (de fapt, la Faulkner erau de august, dar Dumitru nu prea s-a omorât cu cititul), invită pe la el diverşi prieteni şi, împreună, beau, că doar nu vroiaţi să joace scrabble.

Duminică a fost rândul consătenilor săi Constantin Z. şi Nicolae I. să-l viziteze. În spiritul tradiţionalei ospitalităţi româneşti, Dumitru a cumpărat două sticle de vodcă. După câteva pahare, Constantin şi Dumitru „au trecut de la o discuţie la alta”, după cum a declarat Constantin mai târziu la poliţie (n-a mai intrat în amănunte, că era cam greu să-i explice unui amărât de poliţist cum au ajuns de la opera lui Borges la „Tractatus”-ul lui Wittgenstein). Spiritele s-au aprins de la discuţie (şi nu de la vodcă, cum poate aţi fi tentaţi să credeţi), s-a trecut la injurii, la îmbrânceli şi, aşa cum probabil vă aşteptaţi, la bătaie. În vreme ce Nicolae a stat deoparte, cam ca Statele Unite în Războaiele Mondiale, Constantin l-a bătut bine pe amfitrion. Ca să nu par subiectiv, citez din relatarea lui Dumitru: „Eu am zis că glumeşte când ne înjuram reciproc. De înjurat l-am înjurat şi eu, recunosc, dar în nici un caz nu am dat în el. Eu l-am tot evitat şi el s-a pus cu bătaia pe mine. Cred că totul a plecat de la Popa, cred că el l-a pus să mă bată”.

Dar cine este Popa? Ei bine, la nici o jumătate de oră după ce Constantin l-a bătut pe Dumitru, apare şi Popa în povestirea noastră: e un consătean al cărui tată îi datorează bani lui Dumitru. Popa mergea pe stradă când s-a întîlnit cu Constantin şi Nicolae. Aflând cu ce se îndeletniciseră cei doi mai devreme, i s-a făcut şi lui chef de o bătaie mică. A intrat în curtea lui Dumitru, a pus mâna pe o găleată, i-a dat una în cap lui Dumitru, ca să-l trezească din bătaia încasată mai devreme, apoi i-a aplicat el o altă bătaie, ceva mai serioasă. La spital, când s-a trezit din leşin, Dumitru a rămas şi el uimit de cât de tare îl durea capul. Medicii i-au explicat, însă, că este numai din vina lui, nu trebuia să amestece bătăile.