Câştigă o imprimantă HP Photosmart Wireless

Cunoaşteţi termenul american Cable Spaghetti? Se referă la cablurile alea multe care vă ies din calculator, modem, router, imprimantă, televizor, dvd,wii sau ce mai aveţi voi pe acasă (pentru cititorii noştri care lucrează în domeniul IT: se referă la chestia aia mare de pe jos care vă ţine loc de mochetă). Cei mai norocoşi dintre noi s-au împiedicat cel puţin o dată de ele prin casă şi s-au ales cu nişte vânătăi. Cel mai puţin norocos tip pe care l-am cunoscut e şi acum închis la Gherla, după ce, prin ’97, a sugrumat-o pe nevastă-sa cu un cablu de calculator (probabil că un judecător căruia îi face nevastă-sa scandal în fiecare seară că se joacă pe calculator în loc să-i facă şi ei un picuţ de masaj nu i-ar fi dat 25 de ani).

Dar, să trecem la lucruri mai plăcute – norocoşi cum vă ştim, sigur aţi scăpat doar cu capul spart după ce v-aţi împiedicat de vreun cablu şi v-aţi lovit de colţul mesei. Concursul nostru de săptămâna asta, organizat în parteneriat cu HP România, are drept premiu o imprimantă multifuncţională wireless (deşi, la cum vă ştim de îndemânatici, voi aţi fi în stare să vă împiedicaţi şi de undele radio).

g10366023042009_jpg_p

Tot ce trebuie să faceţi este să postaţi un comentariu în care să ne povestiţi o întâmplare haioasă legată de cablurile de pe jos (ca să nu ziceţi că suntem răi, haideţi să vă ajutăm puţin: cu cât v-aţi lovit mai tare, cu atât o să ni se pară mai amuzant). În cazul în care vă apucaţi de scris şi simţiţi că nu vă mai puteţi opri (exact, ca Tolstoi), ne puteţi trimite textul pe adresa de e-mail dailycotcodac CDM gmail punct com. Dacă e bun, îl vom publica şi va intra automat în concurs, alături de comentarii.
Vă urăm succes, spor la scris, sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor.

LATER EDIT: Va puteti inscrie la concurs pana sambata, 2 octombrie. Castigatorul va fi anuntat pe 6 octombrie.

189 Comentarii »

  1. […] Participa acum la acest concurs ! Votul tau conteaza ! Voteaza pozitiv (manuta in sus) Mai puteti participa si la urmatoarele concursuri :Castiga 5 x 100 lei bani gheata sau marele premiu de 300 leiCastiga un ipod Nano sau un iPod ShuffleCastiga 6 dintre capodoperele cinematografice rusesti din anii ‘70 – ‘80Castiga cartea “Hai…inca o lingurita pentru mama…”Castiga una din cele 4 carti oferite de editura Cartea Copiilor Premii : imprimanta multifunctionala wireless Concurs adaugat in 28 Septembrie 2009 in categoria Concursuri online Iti place concursul ? Trimite-l atunci si prietenilor folosind Yahoo Messenger […]

    Thumb up 0

  2. […] This post was mentioned on Twitter by Oana Portase. Oana Portase said: RT @JuliusDC Câştigă o imprimantă HP Photosmart Wireless pe DC http://bit.ly/1F3Kya […]

    Thumb up 0

  3. Andrei 28/09/2009 @ 14:43

    Pai imi amintesc ca prin 2001 am descoperit si eu internetul , si nu orice fel de internet ci acela care venea la mine in casa prin Dial-Up …. si asa cum venea el prin firu de la telefon , atunci cand aveam chef de net si ma tinea si buzunarul(costa idiot de mult) scoteam cablu din telefon si mergeam cu el prin casa la doua camere distanta sa mananca si PC-ul meu net, eh si cum stateam eu cate o juma de ora sa se incarce pagina de la google ma mai apuca si pe mine cate o nevoie fiziologica….dar nu merita sa plec din fata calculatorului(costa mult netu vam zis :)) ), la un momentdat nu mai pot sa ma abtin o iau la fuga catre baie si ma agat de net bineinteles ca au urmat obisnuitul dat din maini (fara efect) si datu cu capul in perete… a urmat un frumos cucui si cam atat …a fost prima oara cand mi-am furato de la net 😀

    Thumb up 0

  4. toli 28/09/2009 @ 14:49

    Cele mai nasoale si insuportabile sunt aceste Cable Spaghetti, pentru ca oriunde te-ai suci, orice ai face, te agati de ele, sau mai bine, ele se agata de tine. Groaznic.
    Nu o data mi-a fost dat sa-mi iasa pe gurita mea frumoasa si dulce mici injuraturi la adresa lor, cand am aterizat in sezut, cand m-am lovit cu capsorul sub birou increcand sa le descurc, sa le scot, sa le introduc pe fiecare la locul lor.
    Ca sa nu mai spun ca nici nu trebuie sa merg fara sa ma uit pe jos, prin jur, sa am grija pe ce calc, daca nu vreau sa intru cu capul in perete cu avant cu tot, ca in filmele acelea de comedie cand te impiedici si cazi asa de aiurea incat dupa ce simti durerea iti dai seama ce s-a intamplat si te razbuni pe ele, cum altfel, decat injurandu-le…cine le-o fi pus in calea mea?!
    😛

    Thumb up 0

  5. fanel 28/09/2009 @ 14:56

    IO am una recenta si nu e cu impiedicat e cu taiat de alte alea.

    Eram in curte acu cateva saptamani si taiam un placaj pentru un raft din casa. Pus placaj pe o galeata din aia de plastic de lavabil, luat flex cu una panza de lemn cu capetele la dinti putin ingrosati numai bun de smuls material din placaj si ma apuc de taiat. Cum in dimineata aia eram berbec de somn si n-aveam che de nimic da deh m-am apucat in scarba de raftu ala am sesizat ca firul de la flex sedea mult prea aproape de lama care smulgea bucati de placaj. Deci am pus mana pe fir sa-l dau intr-o parte si ultimele degete de la mana au fost remodelate un pic pe partea interioara dinspre celelalte degete. Rezultatul: un placaj murdar de sange, si doua degete usor belite de carne. Dupa ce am facut un recensamant daca mai am tendoane si alte cacaturi si dupa ce am extras span de placaj din degete si am indepartat bucati de carnita neagra am miscat din degete ceea ce inseamna ca erau ok…am pus apa oxigentata pansamanet steril, iod, rivanol, purda de talc pentru bebelusi de la nepotu si in 3 saptamani am scapat de rana. Dar astea 3 saptamani au fost de groaza si de mancarimi ca vroiam sa rup coaja la rana. Acum si-a revenit complet ultima coaja rupandu-mi-o ieri :d…data viitoare sper sa las dracu firu de la flex.

    Thumb up 0

  6. warlock 28/09/2009 @ 15:07

    Hohoooo …. hai la cabluri. Urmeaza un snippet dintr-un post de-al meu mai vechi postat aici: http://blog.warlock.ro/2008/09/16/eu-reparatorul/
    Orice meserias adevarat are o lada pe undeva unde strange toate gunoaiele, pardon, electronicele care intr-o zi o sa fie „utile”. Am inceput sa sap in cutiile pe unde imi tineam toate piesele, si am gasit un alt casetofon. Era vechi, jerpelit, si ii lipsea stecherul.
    Era candidatul ideal. M-am pus la treaba si am inceput sa caut metode sa il racordez la reteaua electrica. Avea doua cabluri care ieseau din el. Unul subtire, de care eu am dedus imediat ca e antena (nu stiu cum am reusit sa deduc ca doua fire, care erau izolate ar putea fi antena, dar nah … experienta creste cu timpul), iar celalat era mai evident, un cablu mai gros, cu doua fire la capat. Am dedus instant ca ala e cablul de alimentare si am nevoie de un stecher. Dar de ce sa ma chinui sa ii pun stecherul direct, nu?!! Mai inai trebuie testat, corect ??!!
    Stiti cum se sinucide melcul?
    Se uita in priza!!
    M-am uitat in priza, cu cate un fir al cablului in fiecare mana !!!
    Am vazut o lumina alba, si mi se parea ca ma indrept inspre ea … sau venea ea spre mine … sau eu mergeam spre ea … sau ea venea spre mine … am ametit !!!
    M-am intins pe pat ca melcul, si am admirat vreo 10 minute lumina alba care venea si se departa spre mine.

    Thumb up 0

  7. 4mall 28/09/2009 @ 15:08

    @Andrei: Mai, la tine a fost subtire! Am eu un amic, care a facut 2 cucuie! Ca sa nu mai zic de var-miu, care a avut si mana in ghips…

    Thumb up 0

  8. 4mall 28/09/2009 @ 15:14

    @fanel: Tu cu ce mana ai scris comentariul asta? 😀

    Thumb up 0

  9. d 28/09/2009 @ 15:15

    Dragilor, eu nu am o poveste cu capete sparte. In camera hi tech, (camera e numita asa din cauza ca in cele doua prize comuniste de la bloc exista 2 prelungitoare a cate 10 gauri pline cu mate electrice – voi cum i-ati spune !?).
    Ok, toate bune si frumoase, trecem peste artificiile de ascundere a acestor mate inestetice, mai greu e cu alea de la 5+1 care atarna hidos de pe pereti (sugestie pentru producatorii de cabluri, nu v-ati gandit sa faceti cabluri colorate – galben lamai, crem, portocaliu pal, oricum neste culori de astea pastelate, sa-ti poti lua tehnologia cu cabluri asortate la zugraveala camerei ? )
    Deci trecem peste parantezele de frustari estetice si sa continuam, din familia asta tehnologizata face parte si una bucata catzel cu urechi mari si erecte, rasa ciobanesc german. Ei, acest minunat exemplar canin detine, pe langa cele doua urechi mari, si un stomac sensibil. Dar cum este un aristocrat delicat, atunci cand are niscaiva neplaceri stomacale, ghiciti unde isi desarta continutul? Bineinteles ca sub birou, unde este cea mai mare densitate de spaghete. Cum sunt o scarboasa, dupa ce-mi borasc si eu matele, ma apuc cu spor, injurand, sa curat fiecare cablu in parte, jurandu-mi in gand ca nu mai cumpar nimic electronic pana nu vor fi toate wireless.

    Thumb up 0

  10. N.A. 28/09/2009 @ 15:32

    Hai,maaaa! :( Pai, si eu ce vina am ca posed un sot extrem de curatel si gospodar care de la bun inceput a luat de la Ikea niste .. un fel de burlane din plastic, ca nu stiu cum sa le zic altfel… si a organizat frumos toate cablurile din casa si le-a ascuns pe dupa mobile (alea care nu erau lipite frumos in cate o plinta pe perete), si nu vezi chicior de cablu in casa!
    Asta-i discriminare! Eu zic ca el ar merita premiul, ca a fost cel mai cuminte! Plus ca papa tot din farfurie…

    Thumb up 0

  11. T@V 28/09/2009 @ 15:32

    Primele mele cabluri capitaliste le-am imprastiat printr-o camera de doua persoane, in caminul P21 din Regie. Pe vremea aia doar baetii mai descurcareti aveau calculatoare. Io aveam o statie de amplificare si doua bucati boxe, cuplate la un aparat Gloria 4, produs de Tehnoton. Aduse cu trenul (pe vremea aia doar baetii mai descurcareti aveau masina) boxele reuseau sa redea destul de frumos programele de noapte ale defunctului Radio Total, Radio Contact (adica muzica non stop, fara reclame), sau pe Gheorghe de la ProFM, cu Rondul de Noapte daca ne plictiseam. Dar ca sa nu se impiedice gandacii de firele aferente, acestea se ridicau frumos pe perete, boxele fiind atarnate aproape de tavan deasupra fiecarui pat pentru o sonorizare cat mai dinamica. Prin anul 3 de facultate, am evoluat si eu la un calculator cu procesor AMD K-900 si sistem audio 5.1 Genius, pe 16 biti, insirat printr-o camera a stradalului P10 din aceeasi Regie. Initial am reusit sa raspandesc satelitii in toate colturile camerei. Pe parcurs a mai intervenit si o retea locala pentru pasionatii de Unreal Turnament, Quaqe 3, sau Atomic Bomberman. Apoi au venit niste baeti mai descurcareti, si au instalat in respectiva camera un switch ca sa avem si internet. Ulterior switchul de 8 a devenit prea mic, si a am facut trecerea la unul de 16. Practic, camera nu mai necesita aerisire, intrucat gaurile de strapungere ale tocului de lemn de la ferestra (pe vremea aia doar baetii mai descurcareti aveau termopane) asigurau cu succes fluxul de aer necesar incaperii.Nu s-a impiedicat nimeni de cablurile respective (sau daca a facut-o, n-a zis nimic, si noi shimbam cablurile lunar crezand ca sunt de proasta calitate si au cedat in timp), insa cert este nu se mai putea fuma o tigara la geam. Hai sa zicem ca mai aveai pe unde sa mai sufli fumul, problema era ca nu aveai pe unde sa mai strecori mana sa arunci tigara.
    Sa va mai povestesc ce s-a intamplat cand au venit si niste baeti care se ofereau sa ne traga cablu tv? Va spun pe scurt, ca au renuntat rapid, cand i-am intrebat: pe unde frate mai bagi tu coaxialu’?
    Sanatate!

    Thumb up 0

  12. bogho 28/09/2009 @ 15:37

    Brutus, unul din pisicii mei, si-a marcat teritoriu pe cablurile pe care le foloseam la calculator si au trecut vreo 2-3 saptamani pana sa-mi dau seama de ce anume mirosea cam naspa in camera (si in astea 2 saptamani a trebuit sa fac curat, sa arunc un fotoliu vechi, fiindca credeam ca de acolo vine problema, etc…)
    Pana la urma am dus si pisicul la maica-mea, fiindca e mai bine la curte si am pastrat doar perusii

    Thumb up 0

  13. ovi sirb 28/09/2009 @ 15:48

    Poate nu e chiar în tema concursului, dar.

    Preambul: aveam vreo 17 ani. Computerul era în camera alor mei (ca nu cumva să-mi pierd eu nopţile jucând cine ştie ce porcărie de joc în loc să-mi fac temele), iar cablurile erau grămadă: alimentările de la PC şi monitor, alimentatorul de la boxe, cablul de la telefonul de pe masă, cablurile de la imprimantă, reţeaua, o veioză, prelungitoare USB şi probabil şi ceva încărcătoare de telefon mobil. Câinele meu, tânăr fiind, găsea în claia aia de cabluri distracţie maximă, rozându-le ca nebunul. Până când s-a curentat puţin rozând alimentatorul de la boxe şi s-a calmat.

    Ei, eu aveam o prietenă la care mă duceam zilnic pentru a întreţine o relaţie. Aveam, totodată, şi o oră de întors acasă (teme, şcoală, mă rog). Într-o zi, însă, familionul meu a plecat la părinţii mamei, la Reşiţa, iar eu am profitat la maxim, rămânând la prietena mea mult după ora la care trebuia să plec (mă rog, vreo jumătate de oră peste, că avea şi ea teme, şcoală, alea). La ora 23 a început să-mi sune mobilul. Era mama. Ştiam că sunase în prealabil şi pe fix, să verifice dacă sunt acasă, aşa că am preferat să nu răspund şi s-o întind repejor spre casă. “Repejorul” ăsta a însemnat încă o oră, dat fiind că nu mai circulau troleibuzele şi eu n-aveam bani de taxi, dar am ajuns puţin după miezul nopţii, ignorând tot drumul telefonul care suna din două în două minute. Tot ce aveam în minte era nevoia de a dezvolta un plan de bătaie, o minciună plauzibilă. Deja nu mai era cearta “de întârziere” în joc, ci aia de “de ce n-ai răspuns timp de o oră jumate, m-am îngrijorat, las’ că vezi tu mâine”. Am ajuns acasă, am stat puţin cât să-mi trag respiraţia şi am răspuns la mobil.

    Printre urlete, s-a ajuns la întrebarea “de ce n-ai răspuns?” “Păi ştii, mamă, mi-am lăsat mobilul în geacă, în hol, iar eu mă joc pe comp, e sonorul tare.” “Păi şi pe fix?” “…n-a sunat” “Cum dracu să nu sune? Mă minţi ca pe prost!” “Stai să văd” (bine, în momentul ăsta eu eram deja lângă fix şi aveam o idee despre planul de bătaie). “L-a ros Axi, mamă, nu mai sună. Serios, uite, sună-mă pe fix. E, vezi că nu sună? Da, ştiu că în centrală sună, doar că nu mai sună aparatul. Nu ştiu, nu e ros de tot, ci doar molfăit puţin. Da mamă, îl cert, cum să nu.”

    În momentul ăsta aveam o nouă problemă: scăpasem de ceartă, eu, copil cuminte, doar că firul telefonului nu avea nimic. Nu puteam să-l tai, că se vedea că nu e ros. Am încercat să dau cu untură pe cablu, să-l miroase câinele şi să-l roadă, dar n-a vrut, fusese pocnit de prea multe ori pentru mâncat de cabluri. Aşa că ultima opţiune a rămas să-l rod eu.

    Eu m-am curentat puţin la dinţi (e groaznic), câinele meu a primit a doua zi o “mustrare verbală”, dar toate acestea au fost preţul plătit pentru redobândirea încrederii părinţilor mei în plodul lor drept, cinstit şi responsabil, care la ora 22 era deja acasă, săracul.

    “Puteai să mai stai la ea, nu-ţi ziceam nimic…”

    Thumb up 0

  14. delly 28/09/2009 @ 15:52

    Sa va povestesc pe scurt ce am patit zilele astea…Mi-am facut abonament la alt provider de net care a hotarat sa vina cu 2 luni mai devreme sa instaleze cablurile…Dintr-un simt estetic iesit din comun, au hotarat ca cablurile societatii concurente (la care mai platesc 2 luni abonament) sunt foarte inestetice si le-au taiat dintr-o lovitura jos, si tv si internet, sa stim o treaba! Daca totul mergea struna, nu mai aveam de ce sa sun noptile pe rand la unu si altu sa vina sa-mi puna netu’, ca eu nu mai pot! Totul a pornit de la un router wireless, pentru ca eu chiar urasc cablurile, mai ales la un calculator se aduna destule, dar la un laptop…arata foarte urat! Ei bine, routeru nu vroia cu toate setarile din lume sa dea netu mai departe la tot blocu ca am scos parolele…Va inchipuiti cum e sa cauti pe forumuri de pe telefon? am gasit solutia intr-un final, cand scriam cererea de reziliere …

    Thumb up 0

  15. si-la-vara-cald 28/09/2009 @ 15:55

    E clar ca voi pierde tura asta de concurs, ca eu mi-am rezolvat problema cablurilor intr-un mod foarte inspirat. Am doua stechere de-ale cu multe gauri, din care ies vreo sapte cabluri, daca le adaug si pe cele de la televizor, DVD palyer si fierul de calcat. Astea stau frumos incolacite in ordinea in care le-am instalat, zona fiind declarata interzisa pentru intreaga populatie sub 18 ani sau IQ anemic. De altfel, pe usa, am lipit un semn cu “Accesul interzis!”, pe care il respecta pana si cainele nostru dresat cu ziarul facut sul. Drmul de acces la computer este ferit de orice pericol de impiedicare, pentru ca, dupa ce ocolesc masuta de cafea, dupa ce fac slalom printre florile maica-mii, dau cotul pe dupa masa si ma instalez in fata computerului in conditii de maxima siguranta pentru amandoi. Exit-ul se face pe aceeasi ruta, asa ca am rezolvat, dintr-o lovitura si problema sedentarismului. Asta e! M-am descalificat din prima, pentru ca si la capitoulul injuraturi stau rau, nepermitandu-mi decat maximum un firav “fir-ar sa fie”, pentru ca minorii care misuna prin casa sunt foarte receptivi la noutati…
    Si-apoi, chiar de as castiga-o, pana sa ajunga imprimanta aia la mine, se vor fi inventat modele noi, de-alea de pus pe deget, probabil… Deci, fara mine tura asta!

    Thumb up 0

  16. si-la-vara-cald 28/09/2009 @ 15:58

    Nu stiu de ce sunt la moderare, deci n-am cum editat textul, asa ca, pe cand o aparea, faceti voi corecturile. Of, am scapat de o grija! :)

    Thumb up 0

  17. 4mall 28/09/2009 @ 16:00

    @ovi: Pentru ca Carmen (da, mai, stiu ca e cacofonie) nu e pe faza, preiau eu rolul ei, si printr-un gest total dezinteresat iti acord tie votul meu pentru castigarea imprimantei. (bineinteles, daca o castigi, accept sa dai o bere, dar asta doar pentru ca vrei tu, nu ca ti-o cer eu…)

    Thumb up 0

  18. ovi sirb 28/09/2009 @ 16:02

    Voi fi mai mult decât dornic să arunc cu bere în stânga şi-n dreapta, normal.

    Thumb up 0

  19. mifty 28/09/2009 @ 16:04

    @Tiranu’: mă, tu vrei să păstrezi imprimanta!!! 😀
    dacă-ţi arde de poveşti sadice cu curentări şi alte alea, ia d-aici: http://www.elforum.ro/viewtopic.php?f=40&t=2593

    Thumb up 0

  20. Desspina 28/09/2009 @ 16:13

    Incă nu am reușit să-mi sparg căpățâna din cauza cablurilor ci din cu totul și cu totul alte cauze.
    Dar, am o problemă cu cablurile care nu sunt pe sub covoare și sunt lăsate așa, la voia întâmplării sau la voia nevoii 😀 Mă împedic, trag totul după mine, telefonul e varză doar pentru că eu, posesoarea, sunt o varză de Constanța care nu vede pe unde calcă. Laptopul era cât pe ce să ajungă un sac de mărunțișuri din cauza verzei de Constanța. Dar de când am MacBook Pro sunt tare de tot, dacă mă împiedic, zboară cablul de alimentare din laptop și nu laptopul cu totul :))
    In schimb, motanul meu, are grijă să-mi roadă toate cablurile și cred că are o slăbiciune pentru cablurile de la laptopuri și de la telefoane pentru că pe majoritatea le-am “izolat” cu bandă adezivă popular numită scoch 😀

    Thumb up 0

  21. Spiep 28/09/2009 @ 16:15

    @N.A.: Tu ai noroc în dragoste, nu te mai băga la concursuri.

    Thumb up 0

  22. N.A. 28/09/2009 @ 16:25

    @Spiep – Da, deci cum spuneam: DISCRIMINARE!!

    Thumb up 0

  23. caesar 28/09/2009 @ 16:30

    Amuzanta? Ce poate fi amuzant la un covor de fire de diferite culori/grosimi?
    Astept cu infrigurare ziua cand vom trece definitiv pe wireless din toate punctele de vedere, cand telefoanele se vor incarca la soare si computerele vor lua curent la fel cum isi iau vecinii net de la mine. Voi putea in sfarsit sa dau si eu cu aspiratorul fara frica, sa imi intind picioarele pe sub birou, sa renunt in sfarsit la cele 3 prelungitoare pline ochi si eventual sa-mi iau un animal de casa care sa nu-mi faca scurt de fiecare data cand i se face pofta de spaghete.

    Thumb up 0

  24. sor'sa (lu' Arsulici) 28/09/2009 @ 16:35

    Eu mă împiedic de multitudinea de cabluri din casă, da’ am un echilibru excelent, prin urmare nu mă rănesc. (Aştept totuşi cu nerăbdare un premiu sub formă de mobilă, pe care l-aş câştiga detaşat şi probat de vânătăile perpetue care-mi acoperă trupul mult prea nerăbdător ca să mai ocoleasă orice obstacol tare din cale).
    Am totuşi un pitic. Pentru a testa reflexele musafirilor, cablul prelungitorului care leagă priza din hol şi maşina de spălat din baie e lăsat intenţionat să zacă la intrarea în baie. :) Din păcate, prietenii mei nu s-au dovedit până acum destul de amuzanţi ca să facă vreun cucui, ci doar au dansat pe alocuri pe gresie.

    Thumb up 0

  25. lulu 28/09/2009 @ 16:41

    Nu am citit inca ce au povestit ceilalti, dar eu spun pas din start. Pentru ca nu mi se pare nimic amuzant sa nu mai deosebesti stecher de stecher, sa iti urle boxele cind probezi epilatorul, sau sa joci matele-ncurcate cu incarcatoarele telefoanelor. E cel mult enervant.
    Astept concursul urmator.

    Thumb up 0

  26. lulu 28/09/2009 @ 16:45

    NU mai am nimic de adaugat, dar vreau sa vad daca se mentine poza care mi s-a alocat

    Thumb up 0

  27. lulu 28/09/2009 @ 16:48

    Da. Deci eu sunt aia. Draguta, ce sa zic. cucuiul e ok, ochii ma reprezinta, numai de chestiile alea nu sunt sigura daca sunt colti sau mustati mutante.

    Thumb up 0

  28. Cristina 28/09/2009 @ 17:01

    Am facut un fel de centru de comanda la tara la bunica unde mi-am adus toate hartoagele, calculatorul, statie, si implicit toate firele din lume. Le-am tras prin camera, pe sub linoleum, le-am pitit pe unde am putut si am facut o mica statie NASA la casa de la tara din Viscri. Foarte frumos doar ca intr-o zi de vara a facut ceva scurt si a murit tot. Pa pa la revedere. Dupa ce am injurat Enelu si pe mama lui, dupa indelungi cautari, am descoperit ca defapt mi-au papat soricei din cabluri, incet si sigur…

    Thumb up 0

  29. Ariela 28/09/2009 @ 17:42

    Lucrez intr-o firma unde e plin de cabluri, iar cei care se ocupa de retea sunt tae nepriceputi caci firele zburda prin firma ca la ele acasa. Fiecare pas care-l faci poate fi o capcana caci in orice clipa te poti impiedica. Asa k intamplari cu mine impiedicandu-ma de cablurile din firma nu mi se mai par foarte amuzante,ci ceva obisnuit. intr-o zi imi cumaparasem o pereche de pantofi de care eram foarte mandra caci tocurile de aproape 12 cm imi dadeau un aer ff sexy. In firma se afla unul din colaboratori pentru care aveam o pasiune si speram ca macar azi sa ma remarce, asa ca mergeam eu tantosa pe tocurile mele , uitasem complet de cablurile de pe jos ma strecuram printre birouri sa ajung la o imprimanta, cand deodata ii zaresc privirea. Ma uit in ochi lui apun sa zambesc si aceasta imagine dispare brusc. Nu numai k ma impiedic de un cablu, ca imi sare un pantof de picior, ca scot toate cablurile de la locul lor, dar imi crapa si fusta care era un pic cam stramta trebuie sa recunosc. Va imaginati ca in secunda 2 toata lumea se uita la mine , era un ras general, iar eu ma intrebam cum naimba ma ridic cand slitul fustei era cu 10cm mai lung decat in mod normal. Nu pot spune ca am resuit sa-l cuceresc pe tip caci nici pana in ziua de azi nu m-a invitat in oras. De cabluri continui sa ma impiedic zilnic, dar nu la fel de spectaculos.

    Thumb up 0

  30. maria 28/09/2009 @ 17:51

    pisica mea roade cabluri. asta e pentru concursul la care oferiti o imprimanta al carei cablu roade pisici.

    Thumb up 0

  31. sebra 28/09/2009 @ 18:13

    Julius,daca nu avem intamplari haioase,putem inventa unele? 😀
    sau mergem direct si ne cumparam imprimanta wirelles ca sa nu mai cunoastem gustul amar al infrangerii sau si mai rau, a sincerelor condoleante?

    Thumb up 0

  32. Radu C 28/09/2009 @ 18:15

    Bă, eu nu pot concura cu ăștia. Nu mi-am spart nici capu’, nu mi-am sucit degetele și, în special, nu mi-am rupt nici fusta încercând să fac niște treabă ce ține de IT (și care nu implică un webcam și niște obsedați anonimi cu aia în mână). Noi ăștia din IT suntem “aproape” de a face alte chestii, precum swingul unei bâte de baseball în zona unei deschideri în perete – pe care am s-o numesc în continuare “ușă”, fix atunci când un coleg, sau o colegă, se gandește să apară de după colț și să treacă prin ușa respectivă, calculat, încât să-mi intercepteze bâta cu capul atunci când energia cinetică din bâtă e maximă. Îți dai seama ca spun “aproape” de a face așa ceva, că altfel acum postam comentarii din penitenciar (colega respectivă a avut prezența de spirit să pună frână, eu nu).

    În legătură cu cabluri, până acu’ m-am împiedicat si am tras calculatoare după mine, și alți colegi au făcut la fel, pentru că, “din lipsă de fonduri”, șefu’ nu voia să ia niște cabluri mai lungi sau un switch în plus și nici chestii dintr-alea care prind cablurile de pereți ca să nu-ți rupi gâtul în ele, așa că aveam un cablu care atârna la 2 cm peste nivelul solului, adică suficient pt. a baga piciorul sub el dacă pasul tău mediu nu e ca la Stan și Bran, și a-l trage dupa tine, cu tot cu echipamentul atașat ambelor capete ale lui. Acest cablu, ca să faca viața mai interesantă, se afla fix pe traseul urmat de toți fumătorii, pentru că nefumătorii n-aveau treabă în zona aia. Doar norocul a făcut să nu fie tras pe jos vreun monitor CRT, dar asta nu e totuși atât de important atunci când vine spre tine o bucată de metal de 5-10 kile într-un sfert de secundă și te lasă cu vânătăi, iar șeful nu-ți dă liber ca să-ți revii. Da’ nici nu te lași de fumat, perfect conștient de acest hazard.

    În rest, numai chestii banale, precum trasul cablului de la mouse, sau, mai palpitant, cablurile boxelor, cu picioarele pe sub birou, și apoi acrobatica de a le urca înapoi. Hai că totuși am ceva și mai palpitant: doborârea unui telefon IP, încercând să mă întind, pe sub birou, s-o picioresc tandru pe colega de la Relații (nesexuale) cu Clienții.

    Așa că dă imprimanta aia la alții, care, cu puțin noroc, traiesc pe teritoriul României, ca să nu te îndoaie curierul la preț 😀

    Thumb up 0

  33. Laura 28/09/2009 @ 19:03

    Frunza verde, flori de tei,
    Ui’ ce se-ntamplase ieri:
    Cum tocmai ma-ndragostisem
    O scrisoare d’amor scrisem.

    Julius incurajator:
    “Scrie-o la calculator!”
    Iara eu plina de-avant
    Incep… cuvant cu cuvant.
    Si cu iubitul in gand
    In sfarsit… ultimul rand.

    Julius cu un glas mieros,
    Da un sfat… da, da… de folos:
    “Ca sa pari inamorata,
    Sa o scotzi la imprimanta!”

    Apas butonul de listare
    Si Doamne, minune mare!
    Imprimanta functzioneaza
    Si scrisoarea-o prelucreaza.

    Eu, pierduta in visare
    Ma indrept spre-a mea lucrare…
    Ah… un tzipat disperat
    Ma trezeshte din visat!

    Julius mi-e la picioare
    Si ma roaga-a ascultare!
    Eu ma uit intrebatoare…
    Doamne, dar oare ce are?

    Julius intins pe covor
    Imi zice seducator :
    “Daca vrei sa-l cucereshti,
    Aici sa-l ademeneshti,
    Nu putetzi face amor
    Pe un astfel de covor!

    Cabluri tari de imprimanta
    Face dragostea riscanta…

    Pentru-un joc frumos de-amor
    Ai nevoie de ajutor!
    Solutzia? Bineintzeles…
    Imprimanta wireles!“

    Thumb up 0

  34. invisible man 28/09/2009 @ 19:44

    In urma cu cativa ani aveam biroul sub geam. Intr-o zi m-am aplecat sa imi bag cablul de la net si cand m-am ridicat i-am dat un umar la geam (era deschis) de a cazut jos. Am avut noroc ca a cazut in picioare si am reusit sa-l prind fara sa se sparga (era geam mare), am avut noroc si ca nu erau parintii acasa 😉 Va puteti imagina ce duros a fost? Am crezut ca mi-am dislocat umarul, dar din fericire nu s-a intamplat nimic in afara de “putina” durere. Sfat: nu va puneti calculatorul sub geam 😉

    Intr-o zi mi s-a ars un bec de la candelabru. M-am pus eu sa-l schimb si cand am incercat sa-l dau jos am ramas numai cu balonul de sticla in mana. Fiind pe scaun, curentul fiinnd oprit de la intreruptor, nu mai m-am deranjat sa dau sigurantele jos sau sa verific daca nu cumva imi trece nulul prin intreruptor. Mi-am bagat eu mana in dulie sa scot partea care a ramas in dulie si cu cealalta mana tineam de abajur, bineinteles ca nu m-am descurcat asa si m-am gandit sa tin de partea metalica a candelabrului si cu cealalta mana fiind in dulie… de atunci stiu ca la mine trece nulul prin intreruptor :))

    AQmintiri din liceu (am terminat electrotehnica):

    Intr-o zi m-am pus sa desfac un pick-up si am luat din el un transformator pt ca am vrut sa-l folosesc la altceva. Am vazut ca are 6 fire, dar nu am stiut care era intrarea si care era iesirea…. M-am gandit eu ca nu ari fi bine sa-l incerc acasa pt ca sa nu imi fac ceva la instalatia electrica si am luat decizia de a-l incerca la scoala. M-am dus la scoala si in pauza l-am rugat pe un coleg sa ma ajute. El a bagat firele in priza (nu avea stecher) si eu eram la panoul de control 😉 La prima incercare s-au ars sigurantele si nu s-a mai intamplat altceva, am trecut la urmatoarea masa si am introdus aceleasi fire in priza (mai exact, colegul le-a introdus), am apasat butonul si am vazut ca a luat foc transformatorul meu. Ganditi-va ca a ars cu flacara, nu numai ca aiesit fum. Am avut noroc ca am reusit sa opresc curentul imediat cum am vazut focul pt ca, colegu’ era deja cu mainile pe fire sa le scoata din priza… am avut noroc si ca nu am dat foc la scoala, desi nu cred ca ar fi plans prea multi pt. cateva zile libere 😀

    Acelasi laborator, alta zi. M-am pus sa fac o schema electrica la o masa, am verificat sa vad daca nu sunt arse sigurantele si totul a iesit perfect. Am trecut la alta masa sa fac alta schema, am luat volt-ampermetrul sa verific sigurantele fara sa verific daca nu a umblat cineeva cu el (eu trebuia sa masor o tensiune de 220 V si cu aparatul nu se puteau masura tensiuni mai mici, deci nu ma interesa pe ce valoare era), am pus conductoarele de la aparat pe sigurante si cand am vazut ce flama a iesit asa am sarit de acolo… :)) Inchipuiti-va ca s-a si topit putin din capacelul de la o siguranta. Am avut noroc ca era un aparat rezistent la socuri 😉 Am uitat sa va spun, un coleg l-a pus pe amperi. Si povestea asta s-a intamplat tot in pauza

    Thumb up 0

  35. […] Participa la concurs! Concursuri | […]

    Thumb up 0

  36. Florian 28/09/2009 @ 20:05

    Singurul locşor liber unde-mi pot ţine imprimanta este sub masă, pe o cutie de carton plină cu nu ştiu ce chestii. Când lucrez la calculator, tot sub masă îmi stau şi picioarele, împreună cu nu ştiu ce chestii. Am auzit că undele sculelor wireless provoacă nu ştiu ce chestii la nu ştiu ce chestii, dacă distanţa dintre o sculă şi alta nu e mai mare de lăţimea unei mese. Iar din termenul „wireless”, partea cu „less” îmi dă fiori.
    Eu nu vreau imprimantă wireless. S-o ţină Julius pentru el, sau s-o dea cui o vrea şi-o mai putea, cât o mai putea.

    Thumb up 0

  37. M3bis 28/09/2009 @ 20:15

    @Julius
    Care e termenul limită de trimitere a textului, că mai am vreo 10 pagini şi-l termin?

    Thumb up 0

  38. Mogos Alexandru 28/09/2009 @ 20:35

    Ceea ce va voi povesti s-a intamplat anul trecut, clasa a noua, boboc si eu.:-> Intr-o zi s-a anuntat ca la sfarsit de saptamana va fi un fel de ‘film club’, unde, se vor viziona cateva filme in stilul clasic, mai exact cu popcornu’ si sticla de pepsi.:D Fiind clasa a IX-a trebuia sa fiu prezent obligatoriu. Pai cum sa lipsesc eu?:P Vineri, cu vreo 3 colegi din clasa am mers si noi sa vedem cateva filme (altfel e cand vezi un film cu mai multi). Toate bune si frumoase, vedem un film…dupa care pauza de 10 min. pana la urmatorul.
    Tin sa precizez ca filmul era redat pe un televizor cu ecran plat plus boxe pentru sunet. Televizorul era ditamai namila pot sa zic, avand cam 1,7 m inaltime si 1,4 m latime. Mai avea si boxe incorporate in el (ca sa fie si o rezolutie cat de cat decenta). Acesta era asezat pe o masuta cam cat el la diametru, deci era cam fix asezat, iar pe langa asta priza era si asezata cam “rau” fata de televizor, asa ca, cablul de alimentare era cam tensionat.
    Cam ajunge cu detaliile tehnice, sa revin la in pauza de 10 min.
    Cum am intrat eu pe usa m-a strigat unul dintre colegi. Eu, neatent, am continuat sa merg vorbind si uitandu-ma la el. Rezultatul a fost cam tragic. M-am agatat de cablul ce ducea la priza iar televizorul a cazut pe mine, tintuindu-ma la pamant. Din fericire, in ciuda ranilor provocate, televizorul nu a patit nimic, ca doar a cazut pe moale.:)) Pe de alta parte eu m-am ales cu o coasta rupta si cu nenumarate vanatai, dar totusi cred ca am avut noroc deoarece televizorul ar fi costat mult mai mult decat “spitalizarea” mea. :)) Frumos ar fi sa spun ca nu m-am dat la o parte din acest motiv, dar adevarul e ca nu am avut timp nici sa reactionez, fiind luat total prin surprindere.:))
    Totusi exista o parte buna in fiecare lucru. In cazul de fata am invatat sa fiu mai atent pe viitor deoarece greselile costa, iar pe langa asta macar voi avea ce sa le povestesc copiilor mei.:))

    Thumb up 0

  39. catalyn10 28/09/2009 @ 20:41

    Cablurile…
    Pff un lucru care mereu imi da bataie de cap. Oricat ai incerca sa le descurci si sa nu mai fie o capcana proprie degeaba.La mine mereu cablurile au fost un lucru greu de tinut “sub control” deoarece avand multe incarcatoare,+firele de la pc cu unitatea si toate cele folositoare unui pc era greu sa nu te impiedici de ele si apoi sa razi singur ;)) mai ales ca tv are cablu tras tot pe langa biroul meu va dati seama ca toata ziua sunt “legat de cabluri si fire”.Cea mai amuzanta faza fata de cabluri a fost la inceput cand mi.am luat pc si erau atatea cabluri si fire de ma durea capul.A trebuit sa le iau “la nimereala” pe toate la rand :)).A durat ceva timp dar a meritat !!

    Thumb up 0

  40. mamarutza 28/09/2009 @ 20:44

    Noi stam 4 insi intr-o mansarda. Eu cu prietenul meu intr-o camera, un student de anul 3 in cealalta si prietena mea cea mai veche – asta ca sa nu spun cea mai buna – in cealalta camera. Mansarda este construita exclusiv din lemn. Deci, tot ce ne desparte de vecinutza de dedesubt sunt niste scanduri scartaitoare si niste mochete. Am pus 3 straturi de mochete ca sa amortizeze pasii si micile scapari de obiecte pe jos, dar se pare ca n-au avut efectul scontat. Asa ca, la rastimpuri, sensibila noastra vecinutza isi face simtita prezenta prin batai scurte, dar energice, cu coada de matura, in tavan. Respectiv in podeaua noastra. Dar sa nu deviem prea mult de la povestea cu cablaraia. Am, slava Domnului, destula in camera. Invaluie unitatea si boxele, caci majoritatea cablurilor sunt de la sistemul dolby surround. Un alt artificiu care o innebuneste pe vecinutza. Care vecina, in paranteza fie spus, are la vreo 40 de ani. Si traieste singura cuc. Cireasa de pe tort, amanuntul care a facut-o sa vina val-vartej sa ne bata la usa si sa spuna vrute si nevrute a fost intr-o noapte pe la 2, cand am facut imprudenta de a ma impiedica de, ati inteles, cablaraie. A fost o cazatura nu foarte dureroasa, insa deosebit de artistica, atat vizual, cat si, bineinteles, sonor. Am ajuns la concluzia asta nu fiindca as fi inregistrat efectul sonor al cazaturii, ci printr-o simpla deductie logica. Vecinuta s-a mutat pur si simplu dupa asta. Nu-mi imaginez cum s-a auzit la ea cazatura, cat de tare au scartait sau trosnit scandurile, dar toata intamplarea a fost pan’ la urma cu nororc. Vecina-problema s-a mutat, iar in locul ei au venit niste vecini mult mai toleranti. Sau mai surzi?

    Thumb up 0

  41. Mihaela 28/09/2009 @ 21:16

    Ultima mea intamplare legata de cabluri a avut loc saptamana trecuta. Duminica, umbland eu prin casa asa ca o zana, ma impiedic de firul de internet si il smulg din mufa. Incerc eu sa-l pun la loc, dar nepriceputa cum sunt, nu reusesc. Il astept pe al meu barbat, care-mi spune ca el nu se baga la asa ceva si sa sun la rcs. Zic sa nu-i deranjez duminica, asa ca luni dimineata, la prima ora, sun la impricinatii. Dupa 1001 de intrebari, primesc un numar pentru inregistrare lung cat o zi de post si stabilim pentru seara intre orele 19-21. Pe la ora 17, sun sa intreb cand vine echipa, ca, deh, se mai intampla sa mai stau si peste program, care oficial se termina la 18. Domnul de la dispecerat imi raspunde ca nu stie ce face echipa de pe teren si nu poate sa-mi spuna si nici nu-i poate suna ca-i deranjeaza de la lucru. Buun. La 18.55 imi suna telefonul. Nici buna seara, nici nimic. De la rcs sunt, imi spune o voce “calda”, sunteti in locatie? Eu zic nu, ajung intr-un sfert de ora. Atunci faceti o alta sesizare imi spune vocea si imi inchide telefonul. Unde sa sun inapoi, caci domnii suna dupa numar secret. Sun din nou la dispecerat. De data asta dau peste o doamna care imi spune ca e vina mea ca eu am spus 19-21, si asta obligata sa dau un interval de 2 ore. Ce conteaza ca am sunat sa intreb de ora, trebuia sa fiu in locatie la ora 19 punct. Dupa modelul radem, glumim, dar nu parasim incinta. Si daca am vreo problema, sa fac o reclamatie scrisa. Sa spun cat am stat fara internet pentru ca nu reuseam sa ajung acasa la ora 19? O saptamana. Sambata s-au indurat de mine si acum pot sa particip la concurs. :)

    Thumb up 0

  42. […] uitati de concurs, puteti sa va inscrieti pana […]

    Thumb up 0

  43. iHacks 28/09/2009 @ 21:28

    Ce voi povesti in randurile urmatoare se intampla acum cativa ani intr-un apartament inchiriat din Bucuresti (eu fiind in primul an de facultate). Majoritatea dintre voi stiti ce inseamna sa stai cu parintii in apartament: nu prea era OK sa ajung dimineata acasa, daca ma duceam cu prietenii la o bere trebuia sa pastrez o limita etc. La doua zile dupa ce am inchiriat apartamentul in Bucuresti am planuit cu amicii o petrecere (adica sa bem pana dimineata). Pana aici totul OK, am mers intr-un club, distractie, frumos etc. la a 10-a bere am pierdut numarul (cred ca am batut si recordul personal). La ora 4 dimineata ne-am hotarat sa plecam acasa, am ajuns de bine de rau. Eu nu pot sa adorm pana nu deschid calculatorul si asa ca m-am asezat la PC. De aici nu mai tin minte nimic (nici acum nu imi pot aminti dupa 4-5 ani), stiu doar ca la ora 15:30 eu eram sub masa pe care imi tineam calculatorul incurcat in cablurile de la PC cu un picior in aer, aproape strangulat de cablul de alimentare al monitorului si cu o tigara arsa pe jumatate in gura iar colegii de apartament si prietena din acea perioada imi faceau poze cu telefoanele si radeau. Ce pot sa spun … Se mai intampla. :)

    Thumb up 0

  44. Angy1984 28/09/2009 @ 21:38

    Buna.
    Intr – adever Cable Spaghetty sunt o adevarata pain in the… uneori.
    Eu de ex, prin 2006, am patit o urat.
    Ai mei s au apucat de curatenie generala, si evident au luat toate covoarele din apartament.
    Intr o zi, mama mi a zis sa tin eu in brate covorul din sufragerie pentru ca ea avea ceva treaba. Eu eram pe mes, cu webul deschis si discutam cu un dream boy. ce a urmat l a facut inclusiv pe el sa cada pe spate de ras. M am ridicat de pe scaun, am luat covorul in brate, si am dat apoi sa merg vreo 2 pasi inapoi inspre scaun ca sa pot tasta ceva. Insa am uitat ca am si cabluri prin camera, si brusc m am trezit ca am dat o gura de birou de toata frumusetea. Mi am spart buza inferioara atunci, dar bine ca nu mi am spart dintii. Spre rusinea mea am inceput sa bazai putin de durere si de rusine… de.. baiatul radea si mi a tastat “ti a stat ceva fir in drum?” nu am facut altceva decat sa ii urez sa uite de cabluri poate mai rau decat mine. Hi Hi.
    Dar tot nu m am lasat de internet si de comp. Sunt un adevarat addict. Si chiar imi place asta.

    Thumb up 0

  45. andreeax 28/09/2009 @ 22:22

    Am si eu o poveste, acum o gasesc funny (intr-un fel), desi pe atunci ma cam gandeam cam cat ar fi o coroana de flori… Povestea, deci:

    Aveam si eu un amic, mare electrician. Acum cativa ani, cand era moda retelor de cartier, erau cabluri trase peste tot, de la bloc la bloc. Apoi au vrut sa conecteze reteaua la net. Asa ca au gasit un provider, si au montat baietii un converter pe bloc, si au tot tras cabluri acolo. Amicul meu avea un switch la el in casa, si de acolo catre router-ul de pe bloc. Cand ceva nu mergea, toti din retea il sunau pe el, sa verifice. Intr-o zi a urcat pe bloc, sa vada de ce nu e net, si pe cand umbla el pe la cabluri, unul care era foarte incordat a sarit, si l-a tarat pe bloc (el calcase intre cabluri), pana spre margine. Urla saracul, pe jumatate atarnand peste bloc. Se adunase ceva lume, incepusera sa faca pariuri, cade, nu cade, dar nu se gandea nimeni sa urce sa il ajute. pana la urma a reusit sa se desprinda din cabluri si sa revina pe acoperis. De atunci a capatat o “cablo-fobie” si si-a schimbat si jobul :)

    Thumb up 0

  46. arriel 28/09/2009 @ 22:22

    Nu stiu altii cum sunt dar eu cand aud de soacra-mea…simt ca “adrenalina” chiar exista…dar sa nu deviez de la subiect.Atunci cand sotul meu a venit acasa cu un covor {nou nout}primit de la socrii{fac o paranteza sa va spun ca sotul meu s-a” maritat” in Mures,el fiind din Bucuresti}m-am bucurat nespus…dar in sinea mea spuneam{sunt taaare obraznica}ca mai bine ne dadeau banii si luam eu covorul pe care il vroiam…asa…deci cum spuneam m-am bucurat si l-am si asezat frumos in sufragerie,dar ma enervam destul de des pentru ca se curata greu{cred ca asta a fost intentia} si ma tot uitam la el urat.Intr-o zi [n-a trecut o jumatate de an] eram cu fetita mea de 1 an si cu sotul in sufragerie,,eu ma jucam cu fetita si sotul meu butona calculatorul {ocupatia lui favorita} cand deodata se aude o pocnitura si ia foc covorul…am sarit repede sa stingem focul ,copila a inceput sa planga,iar noi ne uitam unul la altul …ce s-a intamplat de fapt?Toate cablurile de la calculator sunt bagate intr-un prelungitor,iar acela cred ca a obosit si a facut infarct…destul ca si acum {au trecut 3 luni}am o gaurica in covorul care s-a razbunat ,iar noi am invatat ca niciodata sa nu mai lasam calculatorul deschis cand plecam de acasa ca poate la intoarcere nu mai gasim blocul numai un morman mare de cenusa fumeganda{avand in vedere ca drumul Mures-Bucuresti e lung…}

    Thumb up 0

  47. statica marian 28/09/2009 @ 22:29

    Buna seara

    Si eu am luat o lovitura din cauza unui cablu dar nu la propriu ci la buzunar .Intr-o seara am vrut sa pornesc calculatorul dar nu a mai mers ,am luat unitatea si am dus-o la un “meserias ” ,raspunsul a fost ca este arsa sursa ,….aste este acum ce sa fac ,i-am zis sa o schimbam , a schimbat -o , a verificat-o si chiar mergea , am plecat acasa cu sursa cea noua si cu 120 ron mai putin in buzunar .Am instalat unitatea cu toate firele care le avea si surpriza …tot nu mergea …am scos alimentarea am bagat-o din noua de mai multe ori si a pornit , dar nu statea foarte mult alimentata si se oprea , .. Ce credeti ca era ,cablu de alimentare era ciupit din cauza unui scaun pe sub care trecea acest cablu .Deci schimbasem degeaba sursa , totul era din cauza unui cablu si din cauza neatentiei de a-l lasa neprotejat.Am ramas fara sursa veche si cu banii luati , meseriasul nu a vrut sa recunoasca nimic.

    Thumb up 0

  48. M3bis 28/09/2009 @ 23:39

    Mă pune naiba să-i zic nevestei vineri:
    – Dragă (nu, nu o cheamă Draga, aşa o alint eu), să ştii că eu la birou nu prea mai am de lucru, bagă aştia de seamă că trag mâţu’ de coadă şi le vine vreo idee să-mi desfiinţeze postul şi din şomaj nu-mi mai rămân şi bani de bere şi ţigări. Aşa că am hotărât să-mi iau concediu o săptămână, nu mai mult, că pe urmă se prind că merge treaba şi fără mine şi ajungem iar la situaţia anterioară (aia cu trasu’ mâţului de coadă, idei preconcepute ş.a.m.d., deci fără bere şi ţigări) şi poate se mai strâng ceva hârtii pe biroul de la serviciu, ca să am material să mă fac că lucrez când mă întorc la muncă. Şi-n astă săptămână să stau acasă, să mă odihnesc, că am obosit de atâta teatru la birou.
    – Cum zici tu, dragă, mi-a răspuns ea.
    Ce nevastă înţelegătoare am, mi-am zis în gând, fără să mă gîndesc nicio clipă şi fără să fac nicio legătură între toate situaţiile în care nevasta îmi răspundea cu o propoziţie simplă, doar pentru a avea timp să rumege problema în linişte şi să dezvolte scenarii măreţe, în care, bineînţeles, subsemnatul este actorul principal (ultima dată când s-a întâmplat chestia asta am reuşit să văruiesc apartamentul şi să pun parchet. Că cică sunt băiet priceput, de ce să mai dăm bani şi la meseriaşi). Deja mă gândeam la ieşirile cu băieţii la o bere, la configurarea şi compilarea kernel-ului ăla de linux de la serverul de pe balcon, la jocurile alea pe care nu am apucat să le instalez pe calculator darămite să mă joc cu ele, la trezitul din somn la orele 10-11 dimineaţa etc. Dar deh, nu mă vindec niciodată.
    Continuarea aici

    Thumb up 0

  49. Evil twin 29/09/2009 @ 00:07

    Cea mai amuzanta povestioara cu cabluri nu prea se inscrie in reteta de spaghetti, da’ tot v-o spun, ca-mi sunteti simpatici. E despre cum am – ma scuzati – belit – eu cateva prize. vreo 7 la numar. Si asta numai si numai din cauza nenorocitelor de cabluri. Si a tehnologiei moderne, normal. Totu’ a-nceput acu’ ceva ani cand mi-au luat ai mei – niste simpatici – aspirator de-ala smecher(si au avut si pretentia sa-l folosesc). Dovada clara ca nu-s facuta sa fiu gospodina e ca ce m-a fascinat cel mai tare la aspirator era ca isi strangea singur cablul, la doar un apasat de buton. Si de multe ori se scotea si singur din priza (Cu tot cu priza ce-i drept).”S-au” stricat multe prize asa. Da’ injumatatirea prizelor functionale din casa nu m-a descurajat, cu toate ca foarte curand un nou super gadget a picat pe mainile mele. Laptopul, cu acumulatorul lui cu tot si cablurile specifice trebuia cocotat si pus in anumite pozitii ca sa ajunga la priza care inca mergea, iar eu, foarte cum v-ati dat deja seama, am reusit intr-o seara sa ard siguranta din casa. Si intra frate-meu in camera, furios pe mine, pe bezna totala. Numai ca se impiedica de firul de la laptop, cocotat anormal undeva intre un scaun si birou si intra cu fata (cu fruntea, ca sa fiu mai exacta) in latul usii (usa solida de lemn, cat un deget de groasa), pe care o lasasem deschisa. o saptamana frate-miu a avut urma de usa pe frunte. Si cum de ceva vreme nu s-a simtit nimeni sa-mi repare prizele, am reusit sa-i scot si fratelui o priza de la el din camera, impiedicandu-ma de un incarcator de-al lui incalcit printre firele de la computer si un prelungitor. Mi-am rupt o unghie din carne. Cred c-a fost karma.

    Thumb up 0

  50. Radu C 29/09/2009 @ 00:25

    Mi-am mai adus aminte ce-am facut odata. Aveam un alimentator care trebuia bagat intr-o priza. Priza se afla dupa birou si ca sa ajung acolo trebuie sa fac acrobatica peste biroul respectiv. Partea buna e ca am reusit sa bag alimentatorul in priza. Partea proasta e ca, fara sa-mi dau seama, mufa din capatul celalalt al cablului, pe care o tineam in mana cu care ma sprijineam de birou, imi ajunsese pe gat. Ghici ce s-a intamplat cand am apasat stecherul in priza.

    Daca ziceti ca-s shocat, acu’ stiti de ce. 😀 Am avut noroc ca erau doar 12 volti pe sarma, si avea si siguranta si s-a prajit siguranta, nu eu.

    Thumb up 0

  51. Mihai 29/09/2009 @ 01:13

    Si eu am o gramada de cabluri dar avantajul meu e ca sunt bagate toate dupa biorou.Dejavantajul e cand fac curatenie ca intotdeauna mai gasesc un lucru ce il credeam pierdut. Si asa se face ca acum vreo 2 ani cand eram la liceu am profitat de faptul ca parintii erau plecati la tara si mi-am adus o prietena sa imi tina de urat peste noapte. A doua zi, inainte sa plece, nu si-a mai gasit un inel. Bineinteles ca l-am cautat si nu l-am gasit si ea a crezut ca i l-am luat eu.In fine, ne-am certat… Dupa vreo 3 luni am reusit sa fac curat si dupa birou si am gasit pe langa praf un biscuite, o moneda de 10 bani si inelul pierdut.Fericit am sunat-o si inainte sa apuc sa ii spun ceva mi-a zis cateva vorbe “de bine” si mi-a inchis.
    Asa ca acum daca e ceva pierdut prin casa ma uit prima data dupa birou.

    In caz ca vede prietena:daca te gandesti ca mai am inelul te inseli.

    Thumb up 0

  52. Celălalt Florian 29/09/2009 @ 04:52

    Eu nu am întâmplări “haioase” cu împiedicări de cabluri, fracturi craniene, fracturi ale membrelor, electrocutări etc.
    Am avut grijă şi le-am “aranjat” pe toate în spatele biroului.
    Un filmuleţ care l-am văzut cu ceva timp în urmă;
    – un tip în fata pisiului
    – tipul se ridică(cu această ocazie se observă că nici de la brâu în jos nu avea haine pe el) şi îşi aprinde o ţigară
    – tipul se duce să fumeze la fereastra larg deschisă
    – în cadru apare un câine negru
    – fără să stea prea mult pe gânduri, câinele se duce şi îl atinge/linge cu botul/limba pe tip în zona dorsală
    – tipul dispare subit în negura nopţi
    Oare locuia la parter?

    Thumb up 0

  53. invisible man 29/09/2009 @ 07:47

    Mi-am mai amintit cate ceva… 😉

    Eram la scoala si intr-o zi m-am dus sa imi fac abonament la autobuz, fiind o firma mica abonamentele se faceau in biroul secretarei 😀 Mi-a facut doamna abonamentul, i-am dat banii si cand sa plec am simtit ca trag ceva dupa mine, cand m-am uitat in spate telefonul era deja jos.:)) Nu am primit nici macar o mustrare pt ca parintii mei erau prieteni cu sotul ei (el era directorul) 😉

    Alta poveste. Intr-o zi eram in autobuz si s-a rupt ceva de la acceleratie (nu ma pricep la asa ceva). Domnu’ sofer ca sa nu ne lase jos sa asteptam alt autobuz (sau la insistentele sefilor) s-a gandit sa faca o “mica” improvizatie. A luat una bucata sarma groasa, a legat acceleratia de sub autobuz cu ea, tras sarma in autobuz si l-a pus pe un calator sa “apese” acceleratia. Soferul ii zicea “apasa accceleratia” sau “las-o moale”. Va dati seama ca era comic, dar nu puteam rade pt ca era viata noastra in pericol (“copilotul” era aproape la mijlocul autobuzului) Cred ca am mers vreo 8 km asa. Cand am ajuns la destinatie l-am intrebat pe “copilot” cum se simte :))) Va dati seama cum ar fi sa stai vreo 8 km indoit pe scaun si sa mai tragi si de o sarma? :)) Pacat ca nu am avut o camera video sa inregistrez cum ii dadea ordine soferul celui care era cu acceleratia :)) Pare comic, dar nu cred ca e chiar asa comic cand te gandesti ca prin asa ceva pui in pericol viata calatorilor… Realitatea soselelor romanesti :(

    @admin: Daca imi mai amintesc ceva mai pot scrie? Multumesc

    Thumb up 0

  54. Florian 29/09/2009 @ 08:00

    Iete-te frate că am făcut pui! Măi „Celălalt Florian”, nu puteai şi tu să te botezi „Celălalt Julius”? Aveai de câştigat prestanţă, faimă, admiraţie, ce ţi-o fi trebuit numele unui cârcotaş anonim?

    Thumb up 0

  55. STOICA DANIELA 29/09/2009 @ 08:45

    SOTUL S-A IMPIEDICAT DAR NU A CAZUT CA S-A TINUT DE VENTILATOR SI ALA SI-A RUPT PICIORUSELE.

    Thumb up 0

  56. BrainDead 29/09/2009 @ 08:58

    Hm..pai..sa vedem..eu nu m`am lovit chiar..insa m`a durut inima..si s`a lovit ulterior cainele…de mine.
    Eram prin `99 cred.. si tocmai imi cumpara`se maica`mea un calculator..destul de bun in comparatie cu ce aveau ceilalti (mai ales ca aveam hdd de 80 parca..daca nu sigur de 40). Nu dupa mult timp tot mama.. deh..femeie miloasa..avusese mila de un animal si`i luase calculator, a avut mila de un pui de boxer al nu stiu carei colega de servici care mai avea vreo 6 si nu avea ce face cu ea si s`a gotarat sa`l aduca acasa. Mult timp nu a trecut..si cateaua (la propriu) ramasa singura acasa si neavand niciun papuc la indemana..se gandeste sa se joace cu cablurile de la calculator. Sa vedem cum am gasit camera: o boxa intr`un colt..cealalta in mod ciudat atarna de birou.. monitorul nu mai avea cablul video (cred ca e de mentionat faptul ca era un monitor care avea cablul ala d eintra in placa video sudat in el..a trebuit sa schimb monitoru).. tastatura nu mai era..am gasit`o dupa vreo ora pe sub pat iar carcasa arata de a trecut godzilla peste ea..de vreo 3 ori.
    Acum nah..regret amarnic(asta e mai mult pentru sensibilizarea cititorilor) si nu as mai repeta niciodata (tot asa..la impresie artistica) dar i`am tras cateva suturi mai in gluma mai in serios..de n`a iesit cainele din debara vreo 2 zile (nici macar la chemarile pline de dragoste ale maica`mii)
    A trebuit sa mai astept cateva saptamani parca sa imi ucmpere alt monotor..si deja am iesit din circuitul de starcraft si alte alea facut de baietii de pe scara lucru care inca ma bantuie si astazi (pentru hohotl de plans de la final)
    za end.

    Thumb up 0

  57. Carmen 29/09/2009 @ 09:36

    @Ovi & 4mall: Carmen a fost doua saptamani in vacanta si acuma cica tre’ sa munceasca. Dar tocmai cand ma prapadeam de ras la birou dupa ce am citit cum a ros Ovi cablul (na, ca iar m-a apucat) si ma pregateam sa-l votez, am citit si mesajul lui 4mall. Io zic sa ne facem si noi doi Sindicatul Mama Omida :)

    Thumb up 0

  58. ellyssa74 29/09/2009 @ 09:47

    EU AVAND DOU CALCULATOARE,LIPSINDU-MI O IMPRIMANTA,AM SA VA POVESTESC POVESTEA”CABLURILOR”CARE SE INTAMPLA ZILNIC LA MINE IN CASA.
    AVAND DOI COPII GEMENI DIN TRIPLETI,IN JUR DE 2 ANI NEIMPLINITI,ZILNIC MA CONFRUNT NU ATAT CU MATELE CALCULATORULUI CARE SUNT DUPA PERETE CAT CU SORICELUL-MAOSUL CARE BAIATUL IL EA PE POST DE MASINA,FATA IL INVARTE CA PE ELICOPTER SI IL ARUNCA.DESCHID CALCULATOARELE SAU IL INCHID CHIAR IN FATA NOASRTRA LA VITEZA LUMINI,SE URCA PE FOTOLIU SI AJUNGE SI SUS ,PT.CA NU MAI STIU UNDE SA AGAT SOARECELE.DESCHIDE DVD-UL DIN BUTON SI IL INCHIDE DIN NE-BUTON.CASTILE AM TOT CUMPARAT ,DAR MA LAS PAGUBASA,ARATA RONTAITE-RUPTE,PARCA AU NAVALIT O GRAMADA DE SOARECI PE EL,CU CABLURILE?MI LE TOT SCOATE SA CANTE LA ELE?CABLURILE MELE SE SUGRUMA SINGURE DUPA FOTOLIU CAND SE INVART AMANDOI COPII.DE IMPIEDICAT?NE IMPIEDICAM CU TOTII,EU IN JUCARIILE LOR CARE SUNT PE CM PATRAT SI EI IN CABLURILE NOASTRE.TREBUIE SA TERMIN CA ACUS SE SCOL SI IAR O IAU DE LA CAPAT.CE SA MAI FAC?ASTEPT UN SFAT

    Thumb up 0

  59. whiskyandvanilla 29/09/2009 @ 10:08

    Studenta fiind in Bucuresti in ultimii 3 ani, am apucat sa ma mut de vreo 3 ori. Vin din oras mic, stau in chirie, poate unii stiu cum e. Plus ca am avut bafta de multe colege de apartament duse cu pasarica. Ei bine, dupa ce imi stabilesc resedinta finala pentru ultimele luni de scoala undeva in Timpuri Noi, ma apuc de instalat. Proprietara avea un abonament super de net cu un fir cat toata scara blocului, ca sa il poata conecta la laptop oriunde ar sta. Si firul acela pornea exact din hol, inspre toata casa. Daca stateai cu laptopul la masuta pe hol, totul era ok, insa odata intins, firul micut si gri devenea o capcana a mortii. Trebuia ridicat pana in panzele albe ca sa poti aspira, trebuia protejat de toti noi venitii in casa care mereu incercau sa il agate, dar mai ales trebuia protejat de mine. Pentru ca eu nu il puteam suporta. Si el stia asta. Razbunarea lui era sa ma tranteasca cu fundul de pamant macar o data pe saptamana. Si reusea. Se intampla in cele mai inoportune momente. Cand mergeam lent si senzual pana la baie, cand aveam cana de cafea in brate, cand duceam farfuria cu mancare inspre televizor, cand ma grabeam afara din casa. Asa ca aceasta mica mare spagheta a mea mi-a mancat zilele cat am stat in mirificul meu apartament din Timpuri Noi.
    Si, colac peste pupaza, cand a venit vremea sa plec de acolo, cu bunica, pisica, mancare, haine si tot, mi-a dat lovitura de gratie. Incercam sa ies pe usa balansand doua cutii in brate pline de chestiile mele pretioase si fragile si atarnand inca doua plase de aceleasi chestii pe degetele care puteau suporta asta. Ma indreptam calma si linistita spre iesire, cu jumatate de gasca de prietenio dupa mine carand munti de haine, cand spagheta gri mi-a dat K.O.-ul. M-a intins pe jos, jumatate in casa, jumatate pe usa, cu plasele in cap si cutiile pe hol in fata tuturor prietenilor (incidental baieti ca ei sunt mai puternici) si si-a luat un solemn la revedere de la mine for good.
    Nici acum nu pot scapa de misto-uri pe seama indemanarii mele cu firele si prietenii mereu ma intreaba cand fac spaghete, ca aduc ei….eh…e greu sa fii femeie…..

    Thumb up 0

  60. johnny 29/09/2009 @ 10:15

    Zilele trecute am facut curat in camera de camin, sincer, eu nu stiam cum arata cu adevarat un Cable Spagheti pana cand m-am apucat de facut curat, nu mai scosesem mocheta si mesele de 4 ani. Orice cablu intra in spatele mesei acolo ramanea. Mare mirare mi-a fost sa vad ca eu am cumparat degeaba cablu mini-usb pentru camera foto, cabluri de alimentare pentru PC, mouse, sertizat alt cablu de retea cand erau de rezerva in spate, spatiul din spatele mesei era un fel de cimitir de corabii al cablurilor. Cand am scos toate lucrurile din camera am pus toate cablurile intr-un sac, abia au avut loc (sacul provenea de la un aparat de aer conditionat, cam 1.5m inaltine, 50 cm diametru. Inca nu mi-a facut curaj sa le descurc, in curand se termina bateria la telefon si cred ca o sa fiu nevoit sa caut incarcatorul… sau o fie mai comod sa dau 10 lei pe unul nou? P.S. Scriu comment-ul de la munca daca intreaba cineva daca imi merge PC-ul fara cabluri. Hei… dar mai stie cineva cum aratau caminele din regie cu cablurile de retea atarnate pe la geamuri? Isi mai aminteste cineva cosul de gunoi din P15 facut din cablurile de retea care plecau din camera serverului? Acolo matze de cabluri, nu ce aveam eu sau voi in camere.

    Thumb up 0

  61. 4mall 29/09/2009 @ 10:26

    @Carmen: Declar infiintat sindicatul Tatalui Omidu! Acum, care dintre noi e seful, si care secretara?? In alta ordine de idei, Ovi cica imi da o bere. Nu vrei si tu un sake?

    Thumb up 0

  62. Luciana 29/09/2009 @ 10:31

    Cable Spaghetti…..hmmmmmmmmmmm……….I have one in my room……a serious one.Acum cativa ani pe vremea cand era in clasa a 9 a mi-am zis eu ca trebuie sa fac “putina” ordine in spatele biroului meu.Asa in lipsa de ocupatie.In timp ce aproape ca ma ingropasem in fire cabluri suna cineva la sonerie.Eram singura acasa deci trebuia sa raspund.Luptandu-ma cu acele mici minunatii..cand dau sa plec mi se incurca piciorul stang intr-un cablu.Durere durere nici ca puteam sa-l mai pun in pamant.La prima vedere un doctor ‘destept’ a zis ca am o simpla entorsa.eeeee o nimica toata…ca dupa un an si ceva sa aflu ca a fost fisura..Si acum am amintirea asta frumoasa=o durere imensa.

    Thumb up 0

  63. pop aurelia 29/09/2009 @ 10:57

    Pai imi amintesc ca prin 2008 am descoperit si eu internetul , si nu orice fel de internet ci acela care venea la mine in casa printr-un simplu cablu de la samtel cum avem noi in satu-mare,eu find un pic in varsta 50 ani pe atunci am inceput sa studiez si eu internetul peintr-un fir sau ma rog un cablu pe jos,si de atunci fac progrese serioase pe acel cablu de pe jos fin la curent cu ori ce konkursurii,stirii,saiturii cu care scriu ,pretene,si as putea sa insirii cate detine un cablu eu pot sa zic ca sunt norocoasa de la acel cablu pe care o am acasa si in fiecare zi ma folosesc de acel cablu.

    Thumb up 0

  64. Andreea 29/09/2009 @ 11:01

    Ultima mea intamplare cu cablurile a fost cam acum o saptamana. Am mutat eu prin camera si am realizat prea tarziu ca pana in locul unde e acum biroul, firul de la net ajunge doar prin mijlocul camerei. Am spus “Nu-i problema, nu se vede urat pentru ca trece pe sub covoras”. Problema e ca de sub covoras pana la calculator e o portiune de cablu pe care calcc tot timpul cu o roata de la scaun. Si uite asa la un moment dat am calcat eu cu scaunul pe cablu, cablu s-a infasurat la roata(nu stiu cum a reusit sa faca asta), scaunul s-a blocat, si avand in vedere principiile inertiei eu m-am dezechilibrat. De fapt am cazut destul de tare. Efecte? Lovitura la mana destul de urata daca analizez vanataia, lovitura la picior, pentru ca am tras si scaunul dupa mine cand am cazut si in plus parchetul meu a capatat o gaura, mica ce-i drept.

    Thumb up 0

  65. si-la-vara-cald 29/09/2009 @ 11:07

    Mey, bun concursu’ asta! Mai aflu si io care-i prin liceu, care prin facultate, cine are caini, cine copii… ca altceva…
    Si totusi, Julius, io mai incerc odata schema care a functionat la altii: Da-mi mie imprimanta aia, ca-s copil sarac, cu cinci frati acasa si mama schioapa de un ochi, trait-ar laptopu’ si comentatorii! :)

    Thumb up 0

  66. FBRonnie 29/09/2009 @ 11:14

    Haideti sa va zic si eu o faza haioasa legata de cabluri. Nu e vorba de un manunchi de cabluri de pe jos, ci de unul singur, mic si amarat, respectiv cablul de retea.

    In Caminul 14 din Hasdeu-Cluj existau asa-zisele “camere cu switch-ul”, respectiv patru camere per etaj, adica doua per corp de cladire. Avand in vedere ca erau 30 de camere per corp si doar 8 porturi per switch, era o adevarata batalie sa ajungi la un loc in retea (se vindeau locuri in retea mai ceva ca locurile in camin). In primul an nu am stiut cum stau lucrurile, asa ca am ramas fara internet vreo doua-trei luni, pana cand cineva a renuntat la locul in camin (si in retea) si am reusit si noi (camera 231) sa ne ajungem.

    Al doilea an, am vrut sa fiu mai smechera si sa fiu printre primii cu retea de pe etaj. La fel ca mine, mai erau inca vreo treizeci care se credeau smecheri. Vazandu-i ca stau cu cablurile in mana in fata camerei cu switch, asteptand sa vina adminul de retea sa ii “cableze”, ce mi-am zis? Ia sa fiu eu si mai smechera decat ei si sa imi pun mufa la cablu, ca ceilalti fraieri nu au mufa pe cablu si vor trebui sa astepte pana vor avea.

    Zis si facut. Am venit peste jumate de ora cu cablul gata mufat, numai bine de bagat in switch. Ma uitam cu superioritate la ceilalti muritori de rand, stiind ca eu voi fi prima pe etaj care voi avea retea. Vine adminul. Deja toti erau gata-gata sa se omoare care sa fie primul si ii varau cablurile sub ochi la admin sa le mufeze lor primii. Iar eu, cu eleganta si dispret, dau gramada la o parte si ma prezint in fata adminului, cu cablul meu perfect. Ceilalti ma priveau cu o invidie sfredelitoare. La care adminul:

    – OK. Si cum vrei sa bagi cablul cu tot cu mufa in camera?

    Nu intelegeam ce vrea sa spuna si, dupa fetele colegilor mei invidiosi, se vedea ca nici ceilalti nu inteleg. Apoi m-am prins de faza si, rusinata, m-am retras intr-un colt sa imi plang de mila. Switch-ul era in camera, pus pe dulap. La el se trageau cablurile prin niste gauri facute in tocul usii. Gauri prin care nu trecea mufa, ci doar cablul.

    Asa ca a trebui sa astept pana adminul i-a cablat pe toti ceilalti si abia apoi pe mine. Noroc ca am mai gasit un locsor in retea.

    Anul urmator, ca sa nu mai patesc ca popa-prostul, pur si simplu l-am sedus pe adminul de retea si m-a cablat prima pe tot caminul. Noroc ca intre timp s-a inventat cablul wireless, ca cine stie ce mai pateam.

    Thumb up 0

  67. LostAngel 29/09/2009 @ 11:31

    Se intampla in 2005 cand,dupa multe rugaminti fierbinti si zile de truda prin gradina,bucatarie si orice alt lucru pe care il gaseau ai mei pentru a ma face demna de un nou calculator,mi-am vazut visul cu ochii:un calculator performant(pe vremea aceea).Dupa 3 zile,cam asa,mi-am invitat vecinele sa imi vada capodopera ce statea frumos pe birou.Am dat buton…nimic…Ma uit repede si cu rusine la priza,era acolo stecherul…Mai dau o data buton nedumerita…Tot nimic.IMi var capul langa unitate,nici un zgomot.Dar uitandu-ma atent in spate,vad cum cablurile erau toate roase.Surioara mea mica i-a dat drumul prin casa la porcusorul nostru de Guineea,iar el,poate razbunandu-se ca nu l-am mai bagat in seama de cand a aparut calculatorul in viata mea,a ros firele. Desigur ca vecinele mele au avut de grija sa imprastie vestea ca am un calculator de toata prastia,iar urmatoarea zi tot blocul stia. Desigur,a trecut ceva timp pana am reusit sa-l pun pe picioare,deoarece garantia nu acoperea asa ceva sau cel putin asa mi-au dat de inteles oamenii de la magazin.

    Thumb up 0

  68. Zumzet 29/09/2009 @ 11:37

    Dimineata. Ora: aproximatix 11. Inzestrata cu un spirit civic deosebit, cu care nu ma pot lauda prea des, m-am inarmat cu toate substantele folosite pentru a inlatura alte substante. Cu alte cuvinte, m-am apucat de curatenie in camera. Si am strans si am asezat si am sters praful si am dat cu aspiratorul si am folosit toate substantele respective. Cu firele de sub birou, bineinteles ca am avut deosebita grija. Le ridicam, le asezam la loc, le dadeam la o parte. Totul super. Apoi mi-a venit indrazneata idee sa le asez, sa arate mai estetic. Si asta am facut. Le-am impletit si despletit pana au ajuns sa arate mai estetic. O data terminata curatenia, ma asez la birou, rasuflu, anunt pe toata lumea ca am terminat (a se citi “cei cu care vorbeam”) si ma ridic sa ma arunc in pat pentru jumatate de ora. In momentul in care a intrat in discutie lenea si am vazut patul, am uitat de tot, astfel ca, picioarele care, oricat mi-as dori eu, nu au nici ochi nici creier, au agatat firul care urca la imprimanta, pe care din considerente estetice nu l-am mai bagat prin spatele ci prin fata biroului. Nu are rost sa mai spun ca am luat cu mine in pat tot calculatorul si jumatate de birou. M-am uitat la minunata-mi opera de arta si m-am culcat juma de ora. Doar nu era acum sa-mi dau programul peste cap. Macar un lucru sa il fac cum trebuie. (Calculatorul nu a mai mers, in caz ca erati curiosi sa aflati! 😀 )

    Thumb up 0

  69. Florian 29/09/2009 @ 11:38

    @şlvc
    Linguşelile tale îmi amintesc de filmul ăla, „In pat cu duşmanul”. Am crescut sarpele la sân. Nu, nu-i bine, m-a crescut iguana la sân. Nu, nici aşa nu-i bine, m-au crescut de atâtea ori pepenaşii iguanei, iar acum mă lasă bleg baltă pentru o imprimantă. Greu, da’ pân’ la urmă am nimerit-o.

    Thumb up 0

  70. Andrei B. 29/09/2009 @ 11:46

    pihaaa …se pare ca mai tre sa dati asemenea premii , ca se tripleaza cantitatea de commenturi :) eu unu Nu vreau imprimanta ( bine mint …o vreau dar stiu ca nu am sanse sa o castig la cat sunt eu de “norocos) dar vroiam sa comentez si eu ceva pe aici ca sa mai creasca numarul de commenturi :d ..cabluri nu mai am prea multe ca le-am aranjat frumos , dar tot am un prelungitor exact prin fata usii trece , asa ca va imaginati de cate ori am masurat podeaua cu fata :)

    Thumb up 0

  71. NICOARA 29/09/2009 @ 11:52

    eu am sa fiu scurt…MI-AM SPART/RUPT DINTII din cauza CABLURILOR!

    Thumb up 0

  72. roxana 29/09/2009 @ 12:00

    Povestioara mea este cu atat mai trista, cu cat noaptea respectiva se voia a fi una deosebita.
    Petrecerea de Craciun, organizata de catre angajator. Acolo, ma astepta un baiat langa care intentionam sa dansez macar o clipa, fiind amorezata de dansul.
    Camera mea, muzica pregatitoare si datatoare de curaj, tinuta : rochita, pantofiorii. Ei, oameni buni, eu si tocurile de peste 5 cm suntem alfa si omega. Dar, flacaul meu e baiat inalt! Si-atunci, cu inima deschisa catre orice schimbare, imi asez pantofii din lac de parca as fi fost Cenusareasa si ma orientez catre iesirea din dormitor.
    Din acest moment incepe ghinionul, dar sa nu credeti ca eu nu perseverez : ma impiedic de firele calculatorului si risc sa ma prelungesc pe jos; inot in aer dar nu ma ajuta parchetul lucios si pantofii din lac; alunec si patinez. Trebuie sa mentionez ca distanta nu este de neglijat si-atunci avantul meu a fost consderabil.
    Daca dulapul cu haine ar fi fost inchis, poate trauma ar fi fost mai mica. Astfel, umarul stang intalneste usa deschisa si se raneste pana la sange. V-am mentionat ca rochita mea nu-mi acoperea umerii?
    Eu inca inot, dar sfarsitul aerului ma obliga sa iau toate hainele prezente pe umerase si sa-mi caut echilibrul. Nici gand, adica eu le prind, dar rup suportul care sustinea umerasele. Acestea cad, cad si eu dar nu inainte ca fruntea mea sa fie violata la impactul puternic, de catre capatul dulapului. Viol, dragi cititori, altfel cum mi-ar fi aparut ditamai “pasarica” pe frunte???
    Unitatea calculatorului era cazuta, hainele rupte si eu imprastiata.
    Am plans de ciuda, m-am ridicat, mi-am sters sangele de pe umar si-am plecat la drum, imbracata la fel, dar cu un ornament deosebit : umarul si fruntea invinetite. Cand am ajuns la club, din dorinta de a-l vedea mai repede am grabit intrarea si rau am facut : gheata formata la intrare a produs si dureri dorsale dar si hohote de ras, ale colegilor.

    Tineti-va firele sub birou! Si capul pe umeri…

    Thumb up 0

  73. parazitu_nervos 29/09/2009 @ 12:01

    Hmmm.. cea mai comica poveste cu cable spaghetti?? Pai vine cam asa. Am zis sa-mi pun si eu net prin cablu FTP, si acum 3-4 ani nu existau decat retele de cartier administrate de un Nea Caisa mai destept. Am zis ca in momentul cand vine sa-mi faca legaturile sa-ajut si eu cum pot (sa urce pe bloc, sa traga cablu etc.). Si uite asa stateam eu cu Nea Caisa asta pe un bloc cu 4 etaje, nu stiu cum dar cablul care il montam era incurcat si logic m-am apucat eu sa-l descurc. Nestiind ca Nea C. deja mufase la mine in casa cablul si il legase de unitatea mea (tin sa precizez ca nu avea mai mult de 2 luni) m-am apucat sa trag in stanga si indreapta de cablu. Calculatorul meu facea turul casei pe la mine. Dar faza cea mai tare este ca in momentul cand in sfarsit descurc cablul, si dau sa cobor de pe bloc, agat cu picioarele cablul respectiv (nu ma intrebati cum ca nici eu nu-mi dau seama, doar l-am descurcat ce naiba) si se aude un BUFFFF . Va imaginati ca unitatea mea nou nouta era pa caldaram, dupa un picaj de vreo 15- 20 de metri. Ce nu pot intelege eu este ca, cat timp am tras de cablul ala mufa aia nenorocita nu s-a desprins decat in momentul cand unitatea “s-a gandit sa se sinucida” “aruncandu-se” de la geamul meu.

    Sper ca v-a amuzat povestioara mea……

    Thumb up 0

  74. eugenia 29/09/2009 @ 12:12

    Dragi mei, nu cred ca exista poveste identica cu a mea.
    Ma pregateam in vara pentru examene la facultate aveam 2 teancuri cu materia de invatat.
    Sa vedeti, ma apucasem de conspectat de scos esentialul de invatat cat mai putin si cum sa pot face asta decat lanca calculator cu picioarele sub masa de la calculator si cu firele pe unde apucau pe sub mada de calculator?
    trebuia sa mai scot un singur rezumat care era ultimul din teanc,dar mi sa facut sete si m-am dus sa-mi aduc un pahar cu apa, il pun pe masa si ma apuc sa dau print, iesise firul de la imprimanta probabil atunci cand m-am ridicat, ma bag sub masa sa bag firul la loc, dar supriza vine mama sa ma intrebe ceva intrand ca o furtuna in camera si striganduma, ma sperii dau cu capul de masa dau sa ma ridic se agata firele, si le trantesc pe toate jos, da da calculator imprimanta si in final ca sa fie si mai frumos se varsa si paharul cu apa peste cele doua teancuri cu rezumate.
    in concluzoie o minunatie,asa ca am ramas fara imprimanta,fara rezumate si cu un cucui bunicel in crestetul capului,

    hai ca va pup, nu ma supoar daca radeti!!!!!!!

    Thumb up 0

  75. Gobblin 29/09/2009 @ 12:35

    Nu e chiar despre cablurile de pe jos ci doar despre cabluri in general:
    Pe vremuri, impreuna cu niste prieteni am reusit sa blocam distractia la o nunta dupa ce am prins un moment in care dj-ul a plecat de langa calculatorul de unde punea muzica piratata si i-am schimbat intre ele mufele de la mouse si tastatura.
    Cand s-a intors, s-a albit tot, a dat restart la calculator si ne-a facut cu ou si cu otet ca ii puteam arde placa de baza.
    Mirele si mireasa nu au prea gustat gluma.

    Thumb up 0

  76. Cristina 29/09/2009 @ 12:39

    Ha , ha.. aici m-ati prins.. lucrez la o firma la care am o imprimanta , o casa de marcat, un laptop, un scanner.. va dati seama ca sunt cabluri ca la balamuc. Intr-o zi aveam sa-i predau un set de acte unui client si ce credeti.. ma ridic sa iau actele din dulap.. ma impiedic de fire, ma tin de cana:)) cad peste client si vars si cana pe el.. :)):)) da-ti-va seama ca am inceput sa rad .. da sa rad cu lacrimi de nu ma mai puteam opri:)) In final clientul si-a primit setul de acte.. usor nervos.. iar eu radeam de muream

    Thumb up 0

  77. iosifceserean 29/09/2009 @ 12:41

    Mi-am riscat viata cu cablurile astea.Nu ma pot intinde cu picioarele sub birou de cate cabluri am.Si intr-o zi,incercand sa fac ordine printre ele,m-am electrocutat foarte puternic,de m-a durut mane vreo 3 zile.Daca unii s-au ales doar cu niste vanatai sau vreo mana rupta,va spun ca ati scapat usor.Fetiti-va de electrocutare.

    Thumb up 0

  78. alcatalin 29/09/2009 @ 13:10

    Pe langa obiceiul de a agata cablurile si evident de a face obiectele sa zboare de pe birou, se intampla frecvent si inevitabil, mi s-a intamplat ca atunci cand imi era lumea mai draga si aveam nevoie maxima de internet sa imi apara jos in dreapta pe monitor un mesaj…. ati ghicit???… da… a cable is unplugged… Pe moment m-am resemnat… dar asteptarea era tot mai lunga… si stai si asteapta … si stai si vezi ca nu mai vine netu’… si pune mana si da telefoane la firma de net si intreaga poveste cu service-ul lor… si nervii varsati pe ei… si problema nu se rezolva… si in final cand au ajuns la mine si au inceput cercetarile am descoperit ca maiestrul cable de net era sfasiat , repet sfasiat de draga mea PISICUTA (pedepseste-o daca poti).
    Si a 2-a nenorocire cu aceste cable spaghetti este urmatoarea:

    in urma cu ceva timp, draga mea si iubita mea sotie mi-a daruit un ingeras de fetitza… si pune mana si spala si sterilizeaza si ai grija sa fie totul curat in permanentza si ai grija sa nu intre in contact cu oameni bolnavi si asa mai departe , ca acum cand a inceput sa mearga in “patru labe” sa o gasesc … ghicitzi cum?… cu guritza plina de cabluri … si am avut mare noroc ca nu a mostenit obiceiul meu de a trage totul de pe birou…..

    Thumb up 0

  79. boolinuta 29/09/2009 @ 13:17

    Acum cativa ani am primit o pisica superba si nu intelegeam cum de au renuntat la un asemenea ghem de blana cu ochi imensi care doarme 20/24, care sa fi fost buba? Bineinteles nevinovatul animalut apartinuse unui impatimit cu mocheta italieneasca din spaghete si alte paste si se pare ca impartaseau aceeasi pasiune…cabluri peste cabluri. Unii le foloseau si pisicuta le rodea sau poate era o conspiratie? Dupa cateva cabluri de date, incarcatoare de telefon, casti, multe casti, imprimanta, veioze si instalatii pentru sarbatori acum toate stau pitite din calea pisicutei certate cu tehnologia sau care poate vrea sa se trasforme in robot? Eu nu am putut renunta la ea, e prea draguta mi-e doar frica sa nu pateasca ceva prin atata electricitate…

    Thumb up 0

  80. HPady 29/09/2009 @ 13:32

    Sub covor … da da n-am spus o prostie … pentru ca acolo le e locul in fiecare apartament si casa de pe lumea asta . Da! Locul acestor ‘matze’ este mereu sub covor. Si au ajuns asa fie atat de multe incat atunci cand ai niste oaspeti, ii inviti sa bea cafeaua la poalele muntilor Himalaya . Atat de mare se face acest ghem de cabluri si cablute !!!
    Atentie insa unde pozitionati aceasta formatiune muntuasa caci vi se poate intampla sa aveti nevoie seara sa realizati niste nevoi si ghici ce vise va intampla in drumul pacuriu catre baie : o mica cazatura, cateva julituri si desigur multe referiri la mamica acestor cabluri….

    Asa ca aveti grija – aceste Cable Spaghetti sunt criminale !!!

    Thumb up 0

  81. stefan voronca 29/09/2009 @ 13:38

    Intamplare cu firele? Haioasa? Pai cum sa fie haioasa daca firele in general sunt problematice? Pun probleme deosebite? Sunt ca niste serpi care te incolacesc cel putin lunar (tu ii alungi mai in spatele meselor sau sifonierelor iar ele iar vin). Acum avem mai totul oaierles si am scapat de vrejurile firelor din casa, dar stati linistiti, dam de alte belele, si mai mari. Vreti totusi intalmplarea haioasa? D’asta de iutub? Nu e haioasa e cel mult tragic-haioasa. Am avut odata o inundatie, de sus, de la vecini. Iar la mine s-a format ad hoc o mini cascada ce curgea nici lin nici repede. De ce? Pt ca locul izvorasului era plin de fire. Era intrerupatorul de langa usa de la baie.
    Si inca ceva? Stiti cum isi pot trage si bebelushii de 8 luni internet pe cablu broadband? Free?
    Raspunul e in josul pagini.

    Raspuns:
    Se duc in spatele biroului si trag atat de tare de firele redesiste incat trag internetul cu totul, incat nu mai ramane niciun cablu de internet netras.

    Thumb up 0

  82. carmensita 29/09/2009 @ 14:21

    Let’s go back to childhood!Imaginati-va la ce poate deservi un cablu in copilarie?Dar un nuc batran? Da…sunteti foarte aproape…nu-i asa ca ati ghicit deja?Este chiar un leagan wirewood conectat intr-un nuc batran din curtea bunicii mele cu care aveam sa ma delectez pana la un moment dat…Asa se facea acum mai multi ani chiar insezonul tomnatec in care se coc nucile si se face mustul am legat un cablu de cea mai primitoare creanga a nucului impreuna cu o scandura pt confort deplin.Bucuria a fost maxima pana in momentul in care am inceput sa scuturam nucile si sa alergam nebuneste intr-o competitie de amploare,ca doar cel care strangea cele mai putine nuci era un ou stricat :)) Asa se face ca in goana nebuneasca m-am aruncat cu gatul in leaganul creatie proprie plutind pentru cateva secunde deasupra tuturor :)) A fost timp suficient cat m-am leganat “atipic” sa imi dau seama ca voi aprecia pe viitor tehnologia wireless.

    Thumb up 0

  83. Serban 29/09/2009 @ 14:25

    Cablurile … am invatat lectia cu cablurile din pacate in cel mai dureros mod cu putinta. Aveam vreo 17 ani si ma tineam dupa fata asta de vreo cateva luni bune. Eu eram virgin, ea nu neaparat 😉

    Dau eu un asalt de ziua ei cu flori, bomboane, cadou, tot tacamul, si o chem pe la un film pe la mine cu ganduri mari. Se incinge treaba si imi dau seama ca-mi uitasem prezervativele in geaca. In camera – semi-intuneric, lumina de lumanarele, cum sade bine omului cand il loveste romantismul.

    Sar bezmetic din pat, imi calculez numarul de pasi pana pe hol si o iau ca apucatul la trap in directia aia. In avantul meu tineresc, in schimb, am neglijat sa iau in considerare si cablul de retea ce se impletea armonios cu cablul de alimentare de la combina.

    Rezultatul? O aterizare fortata cu nu va spun ce parte a corpului la inaintare, un dinte lasat marturie a dragostei mele neimplinite in bratul scaunului de birou si combina lui tata gramada pe jos. Iar in pat era o fata care se prapadea de ras. Ce pot sa zic … anul respectiv am ramas virgin :(

    Thumb up 0

  84. 4mall 29/09/2009 @ 14:41

    @Serban: Sa intelegem ca acum ai 76 de ani si iti scrii memoriile?

    Thumb up 0

  85. mirela81 29/09/2009 @ 14:54

    sunt fericita mama a doi copilasi draguti si poznasi si a unui calculator inconjurat de fire si firisoare toate conectate la un prelungitor de 5 locuri pe care spre fericirea mea nu uit sa-l opresc cand nu am treaba la pc. Bineinteles ca de toate aceste fire ne impiedicam cu totii iar intr-o zi ma vaitam sotului meu de ultima achizitie in materie de cucuie. Baietelul nostru in varsta de 4 ani a auzit toata vaicareala mea si a si bagat la cap ca e o problema de rezolvat in casa si cum el e din fire un baiat foarte saritor la problemele altora a rezolvat problema. A doua zi cand sa deschid pc-ul …pauza…incerc de 2-3 ori fara succes, ma uit la prelugitor sa verific daca-i dadusem drumul ,era deschis ,cand vad niste fire care plecau din el dar se terminau brusc. Ati ghicit!Puiul meu taiase firele de alimentare plus toate celelalte cabluri de lagaturi.M-am speriat dar dupa am rasuflat usurata ca s-a terminat doar asa….

    Thumb up 0

  86. Alexandra 29/09/2009 @ 14:57

    Buna! Adresa de e-mail este dailycotodac la gmail punct com, nu? Am trimis intamplarile mele si voiam sa ma asigur ca e adresa corecta.

    Thumb up 0

  87. shazada 29/09/2009 @ 15:20

    Deseori legaturile de cabluri sunt folosite de catre pisicile mele( am 2) fac bungee jumping de pe ele; pacat ca nu pot atasa si un material video care ar fi foarte semnificativ in acest sens. De le-ati vedea cum stau atranate de ele si cum plonjeaza de pe perete jos sau pe pat!!!

    Thumb up 0

  88. Silviu 29/09/2009 @ 16:23

    Da, si ca sa zic asa… de-ar fi fost numai cablurile…Eram plecat cu familia la tara pentru 2 zile in weekend. Ajungem acolo, ne instalam fain frumos, mancam si la treaba… Mie mi-a fost incredintat sa car lazi cu tot felul de buruieni din gradina. Iau eu un cos ma duc in gradina, iau un cos de buruieni full, si plec sa-l duc la caruta. Problema era ca eu nu vedeam mai nimic pe unde calcam. Si uite asa se face ca din cauza cosului meu urias un cablu suspendat intre gard si acoperisul casei, se rupe, cade, si eu nevazandu-l, hop ma rastogolesc cu tot cu cos si ma duc;)) Si asa se face ca degetul mic de la mana dreapta mi sa scrantit duranduma ingrozitor… ca sa nu mai zic ca eram plin de vanatai pe maini si picioare. Vine luni, ne ducem la spital la radiografie deoarece nu mai puteam ridica degetul mic si acolo ni se explica ca nu este nicio fractura… si intradevar intro saptamana am putut sa-mi ridic degetelul. Pare ceva comic, dar daca nu era cablul acela nu mai puteam sa scriu comentariul acesta.

    Thumb up 0

  89. Cristina 29/09/2009 @ 16:29

    acum cateva zile a vnt o prietena la mine… ne uitam la un fil si,in pauza nu mai punteam, am luat-o la fuga spre W.C. , sau am vrut sa fug, pt k bineinteles,la cat de impiedeicata sunt m-am impotmolit in cablurile boxelor… si am dat peste paharele cu suc si castonul de floricele… ca sa nu mai zic ce vanataie am pe fese…sau ce injuraturi mi-au scapat pe gurita cand am cazut si cand curatam mocheta…. sau cand priutena mea radea k am facut pe mine(de fapt eram uda de la sucul varsat 😛 )

    Thumb up 0

  90. Ingineru 29/09/2009 @ 16:35

    După 90, prin gimnaziu fiind, m-am apucat, ca tot elevul român scăpat de comunism, de informatică la Casa Pionierilor (sau Palatul Copiilor pentru cititorii mai tineri). Cablurile nu erau ele chiar pe jos, ci aşa pe la vreo juma’ de metru deasupra mochetei. Fiind drumul mai scurt, normal că intram în spatele biroului de fiecare dată peste cabluri, pe de o parte economisind timp, pe de altă parte etalându-mi corpul atletic şi abilităţile în faţa colegelor (nişte tocilare care nu prea păreau atrase de sport).

    În ziua fatidică, nu am calculat bine înălţimea şi am călcat exact pe mănunchiul de cabluri. Pe lângă că am tras monitorul pe jos (nu s-a spart), am reuşit rara performanţă de a smulge din perete priza cu doză cu tot.

    Pentru a evita cheltuieli şi chemări de părinţi, urmate de urecheli, am decis că aceea a fost ultima mea lecţie de informatică, ratând astfel ocazia de a fi următorul Bill Gates.

    Thumb up 0

  91. camavla 29/09/2009 @ 16:49

    Bun concursul !!! Pai treaba cu cablurile (pana aveam si noi pe piata “minunatul” pat-cablu) era ca orice camera cu calculator arata ca o centrala termica cu cabluri in loc de conducte. Si cum astia de la “cablu” iti dadeau doar 3 m de cablu aveai “centrala” cu caseta de cabluri dupa usa si de acolo plecau: cablu TV sufagerie, cablu TV dormitor, cablu TV bucatarie, cablu telefon (sau cabluri telefoane daca aveai nevoie de 2 sau mai multe), cablu internet s.a.m.d. Si tot pe vremea aia intr-o seara m-a lovit in cap intunericul si am gasit in fata blocului un amarat de catel (rasa: maidanez 2-3 luni dupa “ochi”). Eu cu suflet mare si abonat la tot ce putea avea cablu, am zis sa-l iau noaptea in casa (era tomna si logic: frig !)sa nu tremure saracul de frig si sa nu rabde de foame… Zis si facut: catel fericit, cu fotoliu la dispozitie si satul, eu multumit sufleteste! A doua zi dimineata DEZASTRU’ NATURAL CANIN: absolut toate cablurile erau roase “rau de tot” si bineinteles puricii erau, culmea, nu pe caine ci la TV . Traiasca WIRELESS !!!

    Thumb up 0

  92. valentin 29/09/2009 @ 17:14

    cablurile?”NO COMMENT”…eu intr-o zi asa de vara,faceam curatenie prin casa care i-mi este plina de fire si cabluri,ca la orice om sanatos la cap!!!….si cum va povesteam,am ajuns si la cel mai drag articol din casa:biroul cu calculator si bineinteles cu foarte multe fire…si cum faceam curatenie asa pe langa el si prin el la un moment dat cu mopul intr-o mna si nu mai stiu ce am vrut sa fac m-am impiedicat de multimea de cabluri si inevitabil am intrat cu mana prin imprimanta mea ,un cannon ip 250,mai veche ce-i vorba dar care i-si facea treaba destul de bine si ca sa ma razbun si mai tare pentru faptul ca in impactul meu am lovito asa de bine incat am rasturnat-o am mai luat si la o ”partida” de kik-boxing de nu mai se intelegea nimic din ea!!!!va multumesc

    Thumb up 0

  93. Mirela Ghita 29/09/2009 @ 18:14

    Hmmm:))), cea mai haioasa amintire legata de cabluri. Acum 2 luni, fiind satula de atat de multe cabluri insirate prin camera mea, m-a pus dracu’ sa incerc sa le ridic de jos si sa le aranjez in spatele calculatorului, avand si mainile putin ude, am pus mana pe cabluri si mi s-a facut parul antena parabolica.:)) Ziceai ca sunt Tina Turner la debut:))). Dar, mi-am revenit repede si de cand cu intamplarea aceasta, m-am lecuit sa strang eu cablurile…

    Thumb up 0

  94. Serban 29/09/2009 @ 18:19

    @4mall: Mi-e teama ca nu pricep faza cu memoriile …

    Thumb up 0

  95. dorinho 29/09/2009 @ 18:32

    n-ar fi mai castigati neindemanatici doritori de castiguri nemuncite daca le-ai face programare la un consult oftalmologic gratuit? plus ca ai putea pastra imprimanta pt tine, ne mai fiin nevoit sa te impiedici in cablul ei:)

    Thumb up 0

  96. Daniela Ionela Militaru 29/09/2009 @ 20:56

    “La naiba în puii mei cu firele de net… într-o cameră cu 4 (PATRU) baieţi”

    Locul: cămin studenţesc mixt în buricul micului Paris
    Detaliu: paturi etajate
    Momentul petrecerii evenimentului: seara, după întoarcerea de la operă, cu gentuţă, rochiţă şi pantofi (toc 12 cm)

    Ajung plina de chef şi voie bună în camera 405, convinsă că aceasta a fost seara mea. Colegele, suparate: imprimanta camerei nu mai avea tuş iar anunţul care zăcea cu câteva zile în urmă lipit….peste tot, cel cu “ Printăm alb-negru sau color camera XYZ”, dispăruse ca prin minune. Cum era seara mea, repet SEARA MEA, ştiam pe de rost camera baieţilor care printau, pentru că fix acolo era el, Alex, un coleg pe care pusesem eu ochii de mult;)). Ei şi pentru că tot eram eu gatită aşa, s-au gandit colegele că este momentul să imi fac intrarea acolo cu proiectul pe stick pentru a-l printa. Zis şi făcut. Până la uşa baieţilor am mers toate 4. După pitirea fetelor, am auzit o voce: intra. Şi am intrat! Trebuia să ajung fix la biroul din faţă…drum scurt, tupeu mare, zâmbet pe faţa mea la fel de mare…şi surpiza!. Baieţii din patul din dreapta, pentru marea lor comoditate aveau firele de net cam “spânzurate”, mai ales cel de la etaj. A urmat o căzătură mai ceva decât Andreea Marin la Surprize Surprize. Baieţi cu laptopul in brate in patul de sus, nu zic……sa fie….dar sa nu fie ALEX!!!:))…Era tocmai el. Am luat firul in picioare, l-am tras dupa mine şi o data cu el şi caştile lui de pe urechi. Chiar m-am facut observată !!!. Au sarit 4 baieţi să mă ajute!!! Ştiam eu că e seara mea…dar chiar să cad în faţa lui ALEX? În final pot spune: misiune îndeplinită. La ieşire, nu la fel de mândră ca prima oară, cu genunchii roşii si obrajii şi mai şi…am dat sa plec: m-am impedicat de emotie sau de suparare şi de pragul de la ieşire=)).Fetele mă aşteptau după colţ. La naiba!

    PS: PE 6 OCTOMBRIE ÎMPLINESC 23 DE ANIŞORI. ŞTIU, LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE, SĂ TRĂIESC BINE …DAR …;)) VEDEŢI CUM VA PLACE CĂZĂTURA MEA IN FAŢA LUI ALEX ŞI IMI FACEŢI UN CADOU FRUMU. Thanks.

    Thumb up 0

  97. viodra 29/09/2009 @ 21:02

    …de cand m-am maritat am urat cablurile care imi invadau casa !Nu au disparut in 25 de ani ,ba chiar s-au inmultit ! Padure ecuatoriala este casa mea ,numai ca lianele stau mai mult intinse pe covoare ,furisate pe biblioteca …mi-au ocupat sufrageria ,au dat iama in dormitoare ,au atacat si bucataria ..
    .Acum cateva duminici,pe vremea cand inca fumam ,din balcon am auzit un mieunat slab de pisoi .i
    Ideea de a aduce sarmana fiinta in casa a fost intampinata cu proteste (nu prea vehemente )din patrea sotului meu .Venea ploaia ,bietul animalut plangea in continuare ,asa ca ,impreuna cu fiica mea ,am facut o incursiune in zona containerelor de gunoi si …ne-am inmultit familia ! De aici incepe circul.Era un pisoi mic-mic (sa va faceti o idee 280 g),abia “facuse: ochisori :nu stia sa manance (slavit fie sf.google , ca mi-a dat o groza de solutii !)dar ne-a cucerit torcand ! Intr-una din zile ,in incursiunile prin apartament a gasit un prelungitor (din acela cu intrerupator si led )si statea calare pe el ! Mai sa fie ,ma gandeam ca se incalzeste la ledul ala (…si nu sunt blonda natural !!!)…am aflat ce facea cand au inceput sa sfaraie toate cele si am prins o viteza care ar fi facut invidiosi pe campionii de la 100 m cabluri (garduri )!
    Au trecut trei saptamani ,pisoiul ,numit 6-6 (ca e norocos ,dragul de el ,ca ne are ) a desoperit tavita cu nisip. Insa ma bucur ca nu trebuie sa leg motocei pentru a se juca ca am ,slava Domnului ,desule cabluri prin casa cu care se poate juca !

    Thumb up 0

  98. M3bis 29/09/2009 @ 23:46

    Curăţenie pe birou. Ziua a II-a
    M-am trezit. Arunc un ochi adormit, ăla stângul, spre locul unde-ar fi trebuit să fie ceasul şi dau de soare. Închid ochiul şi mă gândesc. Dormitorul nostru are ferestre spre apus. Deci ori e seară, ori nu sunt acasă. Acasă eram. În sufragerie. Ghemuit în locul unde canapeaua face unghi drept. De 90 de grade. Nu, nu Celsius. Încerc să mă răsucesc şi să-mi trag pătura peste ochi. Nu dau de nicio pătură. Doar de-o chestie blănoasă. Săraca nevastă, îmi zic, i s-a făcut milă de mine şi m-a învelit cu cerga ceea miţoasă de ne-a dat-o bunică-mea, la pomana de 7 ani a bunicului Ion. 7 ani de când s-o dus pe ceea lume. Doamne, ce mai trece timpul. Dar parcă aia era un pic mai aspră. Aud un mârâit. Deschid celălalt ochi. Că primul a intrat în grevă, mi-a spus că-şi dă demisia dacă mai fac mişto de el şi-i dau fotoni la micul dejun. Desluşesc trei măsline şi-o căpşună aranjate strategic pe o vată de zahăr pe băţ. De când vata pe băţ mârâie? Şi cine e tâmpitul care a făcut combinaţia asta de măsline şi vată de zahăr? Hai, căpşunile mai merg. Dar măsline?! Propun o mărire de salariu pentru ochiul stâng, iese şi ăsta din grevă, dar numai după ce îi promit că o să-i dau şi bonuri de masă şi reuşesc să focalizez. Şi recunosc bestia familiei. Maxi, aşa-l cheamă. Închipuţi-vă un om matur, de vreun metru nouăzeci, încercând să se învelească cu un bichon de 3 kile juma’.
    Încerc să-l conving, precum nevastă-mea încerca deunăzi cu copiii, de rolul apei în igiena personală şi de ce căpşunile nu sunt bune pentru spălatul pe ochi. Renunţă într-un final să mă mai lingă pe faţă (pesemne nu i-a priit gustul pe care îl am de dimineaţă) şi începe să latre la reptilele din mijlocul sufrageriei. Între timp, ochii se hotărăsc că e mult mai productivă munca în echipă şi-mi dezvăluie mormanul de cabluri care enervau bichonul.
    Citiţi continuarea…

    Thumb up 0

  99. C.G. 30/09/2009 @ 02:12

    Intamplarea a fost acum o luna cand la insistentele iubitei mele sotii am vrut sa montez jaluzeaua cea noua , am desprins galeria din perete dar fiind spatiul mic la o intoarcere brusca am agatat firul tel . fix si astfel am reusit superba lovitura cu coltul galeriei drept in ecranul indragitului meu laptop, iar eu speriat de boacana si putin naucit am intrat cu partea sensibila noua masculilor in coltul biroului…Dupa 1 minut de soc nu stiam ce e mai grav, lovitura mea sau laptop-ul ?! La mine a fost mai simplu , mi-am revenit ca prin minune cand iubita mea striga pe un glas suav -Stiam eu ca trebuia sa chem pe cineva mai priceput ….Asa ca singura mea durere era laptop-ul ,de garantie nu se pune problema , de schimbat nici cand , citez -” o asemenea isprava nu se intampla decat la tine iar de banii astia putem mobila camera copilui ce vine peste 4 luni” asa ca am imprumutat un monitor de la un amic iar acum folosesc laptop-ul pe post de tastatura :(( in schimb am adus o cutie in care am strans cablul de la modem, de la fix si internet, asta pt. a evita o noua vatamare a mea

    Thumb up 0

  100. Bogdan Epureanu 30/09/2009 @ 03:04

    Aventura de care va povestesc s-a intamplat acum vreo opt ani pe vremea cand eram si eu un student pasionat de calculatoare la facultatea de informatica din Iasi pe care profesorii l-au vazut mai palid la fata si l-au pus administrator de sistem ca sa faca pentru 100 RON treaba pentru care un absolvent de facultate ar fi cerut de 10 ori mai mult.

    Era duminica noapte pe la vreo ora patru, tocmai imi incheiasem ultimul meci de Broodwar pe seara aia si ma pregateam si eu sa plec de la facultate inspre casa cand imi cad ochii pe monitorul fenrirului (asa il cheama pe serverul de la noi de la fcs) si vad ca reteaua e picata… butonez eu putin si vad ca problema e de la routerul de pe universitate care era localizat in celalalt corp de cladire. Oricum aveam cheile de acolo, asa ca mi-am zis ca nu este nici o problema; probabil cineva l-a inchis si trebuie doar sa merg sa il pornesc.

    Insa Doamne cat de mult ma inselam… de ajuns la router am ajuns, doar ca spre stuperfactia mea acesta nu numai ca era pornit dar mergea si impecabil asa ca e clar ca problema era undeva pe cablul dintre serverul nostru si router… nah asta e… trebuie sa schimb cablul… se rezolva… nu era prima data cand trebuia sa ma urc sus pe cladire sa fac operatiunea asta… asa ca ma intorc la mine in facultate, iau un colac de cablu, clestele de mufat si laptopul de teste sa ma asigur ca totul e ok inca de sus, inainte de a cobori inapoi jos… am ajuns sus, am schimbat cablul si tocmai imi conectam laptopul sa vad care e situatia cand o lanterna se fixeaza pe mine… era patrula din zona care au crezut ca sunt un infractor care a furat laptopul, clestele si colacul de cablu… si in ciuda tuturor incercarilor mele de a ma explica noaptea respectiva am dormit-o la sediul politiei si nu mi-au dat drumul pana cand nu a venit cineva de la facultate sa ma recunoasca…

    A doua zi mi-am dat demisia… era o meserie prea periculoasa… rezultatul acestei decizii a fost unul previzibil… cateva restante din partea unor profesori care nu erau incantati ca i-am lasat cu ochii in soare…

    Si toate astea din cauza unui singur cablu… ‘tui mama lui de cablu…

    Thumb up 0

  101. popa monica 30/09/2009 @ 10:38

    Piticu a facut multe nazbatii de-a lungul timpul, a sarit in cap de pe mobila, m-a speriat in timpul noptii cand s-a furisat pe langa mine, a ascuns mancare prin locuri greu de gasit(smecherul)…multe am avut de suportat dar lovitura de gratie mi-a dat-o cand s-a gandit ca nu mai am nevoie de serviciile de intenet desi aveam de facut ceva cercetare pentru un proiect, si a ros frumos cablul(pe dupa mobila, sa nu cumva sa-mi dau seama prea repede ce s-a intamplat)…aa Piticu e hamsteru meu 😛

    Thumb up 0

  102. Tinca Marius 30/09/2009 @ 11:00

    Pai aventura mea s-a intamplat acum 3 luni. Eram in fata calculatorului, cand suna cineva la usa! M-am ridicat sa ma indrept spre usa, dar nici nu am facut un pas ca m’am agatat de cablul usb al telefonului.(acesta a fost un semn, pentru ceea ce urma sa se intample) Am bombanit pana la usa, apoi am vorbit cu respectivu’ si m’am intors la calculator. Dupa ceva timp suna din nou la usa, omul care trebuia sa imi aduca ceva. Imediat ma ridic si ma duc in fuga catre usa! La jumatatea drumului ma agat de firul unei boxe care era suspendata pe perete. Inevitabil cad jos, ma lovesc de masa…si daca nu era deajuns boxa suspendata a cazut chiar in capul meu. M’am ales cu un cucui destul de urat si o boxa care nu mai functioneaza. Inca nu am facut nimic sa remediez problema Cable Spaghetti! Tot ce fac este sa fiu atent cand merg prin casa, ca nu cumva sa ma impiedic de un fir.

    Thumb up 0

  103. tepes (dracula) 30/09/2009 @ 11:22

    Imi place ca deja s-a ajuns la a se spune un nr. ffff mare de minciuni si de a recurge la milogeala (Daniela Ionela Militaru) Fetito toti putem zice ca e ziua noastra si ca am merita o imprimanta, nu?

    @Tinca Marius: Chiar vrei sa te credem? Daca iti cade o boxa de-a mea in cap de la inaltime sigur nu te alegi cu un simplu cucui (nu am boxe f mari)

    Nu am verificat pe toata lumea…

    pt. adminul sitului: O sa castige cel care spune cele mai frumoase minciuni? Vreau sa stiu si eu ce minciuni sa spun sau la ce milogeala sa apelez. Mersi

    Thumb up 0

  104. Spiep 30/09/2009 @ 12:10

    @Tinca: cel mai deştept cedează! :)))

    Thumb up 0

  105. Daniela Militaru 30/09/2009 @ 12:21

    Pentru tepes(dracula) : a te milogi inseamna a cere de pomana, a cersi, a te ruga de cineva injosnitor, cu staruinta pentru a obtine ceva. Din mesajul meu nu cred ca asta reiese. Aici fiecare isi poate spune povestea: problema lor daca mint, sau problema altora daca inventeaza, sau cred ei ca ar minti.Nu mi se pare ca am facut o mare gafa spunand ca ziua de 6 este fx si ziua mea;))…nu v-am cerut tuturor sa va retrageti din concurs…si sincer merg pe incredere. Nu impresioneaza cineva care spune ca este ziua lui….VA CASTIGA CEL MAI BUN. Si daca tu nu crezi asta…de ce mai intri aici??? thanks.

    Thumb up 0

  106. Florian 30/09/2009 @ 12:26

    Băi fraţilor ce mă mai distrez când văd câtai maldăru’ de poveşti are de citit Julius. Distracţie plăcută, Tyrannosaurus!

    Thumb up 0

  107. Laura 30/09/2009 @ 12:40

    @ tepes(dracula)

    O să câştige cel care are mai multă nevoie de ea: cum crezi tu că pot face eu amor pe un covor plin de cabluri, ha?

    Thumb up 0

  108. Alina G. 30/09/2009 @ 12:46

    Cable Spaghetti :) sa vedeti cand le roade Adis al meu si nu mai functioneaza calculator ,boxe nimic,sper sa nu se curenteze.Dar ce sa face …era moderna=electrocasnice multe=accesori multe=cabluri multe asta e

    Thumb up 0

  109. chupacabra 30/09/2009 @ 12:47

    Am un DVI la DVD, un HDMI la LCD, DIGI la TV, 3 SATA atarnate de carcasa, NEON fosforescent atarnat la carcasa, USB LAMP (atarnata de carcasa), Network cable de jur imprejur, Switch cu doua matze atarnat in spatele carcasei, laptop infipt intru-un matz din swich, TV cable pana la LCD-ul cu DVI HDMI si DIGI, sistem 5.1 cu cablu in toate colturile, lustra iesita din perete (si se vad cablurile), volan cu pedale pe USB, 2 joy-isticuri (pe USB), hop si placa de desen (ca’s DTP-ist) (pe USB).
    Ce vreau sa spun e ca stau in garsoniera si imi pare rau ca mi-am luat pisica.

    Thumb up 0

  110. M3bis 30/09/2009 @ 12:57

    @chupacabra
    Gamut alarm, dacă înţelegi ce spun. Cu-atatea lămpi şi neoane agăţate de calculator mai vezi monitorul?

    Thumb up 0

  111. andreeabacau 30/09/2009 @ 13:55

    Cabluri buclucase

    Acum doi ani aveam o pisicuta,foarte jucausa,se tavalea pe jos sarea in sus ,escalada perdele ,dar intro zi se juca cu cablurile de la calculator, multe si foarte incurcate ,iar eu am lasat-o sa se joace si mam dus la bucatarie iar cand mam intors am gasit-o toata prinsa de cabluri i sau infasurat in jurul gatului si labutelor si saraca mieuna intruna.M-am chinuit un pic pana sa o scot.De atunci ii era frica sa se mai atinga de cabluri.Mie dor de ea era foarte jucausa,i-am dat-o matusii mele si a pierdut-o.

    Thumb up 0

  112. chupacabra 30/09/2009 @ 15:02

    RE: m3bis: lasa Gamut alarm, acum mi-a venit in cap sa-mi iau un Mosquito Alarm…. pe USB

    Thumb up 0

  113. diana 30/09/2009 @ 18:28

    Ohohoo ce de povestiri! Ei bine, n-am să urmez exemplul amicilor de mai sus să scriu şi eu un roman cu fanteziile mele despre cabluri, nici nu o să-mi imaginez intrigi despre cum deţin eu jdemii de cabluri, crescendouri despre cum mă lovesc de ele zilnic şi cum am început să le ignor, şi climaxul acţiunii! – cum m-am împiedicat de ele tocmai în ziua cea mai nepotrivită, şi ca un făcut, în fix ora, minutul şi secunda când eram pe punctul de a începe wow! proiectul vieţii mele, că na, altfel nu ar avea importanţă şi farmec povestirea mea…(:)) mai ştii de unde am început propoziţia?)..ci spun că am şi eu cabluri în aproape fiecare cameră a silnicului şi obscurului meu apartament. Unele sunt bine pitite, spre exemplu cele de la calculator, care stau sub birou şi îmi vâr picioarele printre ele când rezolv o integrală (da, mă ajută frichiniciul ăsta al picioarelor) şi, incredibil, reuşesc să le şi diferenţiez: ăsta e de la monitor, ăsta de la net, etc. Cât despre celelalte maţe înşirate pe podea, ei bine, nu-mi aduc aminte să mă fi împiedicat de ele vreodată sau doar m-au făcut puţin atentă, în niciun caz nu s-au transformat în obiect al accidentelor casnice. Dacă mă gândesc mai bine, cred că doar pragurile sunt motiv de îngrijorare pentru mine că tare rău e să te loveşti la deşte şi să îţi pice câte o unghie.
    Indubitabil, nu mi-am maltratat părinţii, poştaşul, femeia de serviciu a scării cu cabluri, porcul de Guineea, nici nu am sărit coarda cu ele, ci pur şi simplu au rolul lor pentru diverse rable electronice. Într-un singur moment de mare grabă (am zis eu că trebuie dramatism :P), noh, plecam la şcoală şi n-aveam uniforma călcată, am făcut prostia de a băga ştecherul maşinii de călcat în aceeaşi triplă cu calculatorul şi, după o mică flamă, am constatat cu stupoare că arsesem unitatea centrală, mai exact ceva la sursă, nenea IT-istul care l-a reparat ştie. 😛 În rest, nu am peripeţii cu cabluri.
    La şcoală, colegii mei obişnuiesc să se bată cu ele între o oră de mate şi chimie, că na, se descarcă şi ei de frustrările individuale (care e virgin, care ia 5 la info) cu ce apucă.
    Ştiu că nu iau imprimanta aia, dar universul nu conspiră împotriva mea, nu şi cu cablurile. 😛

    Thumb up 0

  114. Alexandra 30/09/2009 @ 19:43

    Nu sunt sigura ca e-mailul meu a ajuns la voi, deci postez si aici continutul:

    Daca exista ceva ce chiar urasc pe lumea acesta, atunci sunt “matele” (intestinele) reprezentate de cablurile de la aparatele electocasnice. Bucataria mai e cum e, insa camera… va marturisesc ca sunt mai multe fire decat prize. Avand computer, modem, boxe, televizor, cablul tv etc. a trebuit sa luam prelungitor cu mai multe prize pentru a dispersa energia electrica si pentru a intampina un scurt-circuit.

    Un prelungitor inseama si un cablu in plus! Un fir in plus care se alatura celorlalte, ca un sarpe perfid ce se incolaceste si se incalceste pe parchet, pe dupa dulap si birou. Noi cei “de-ai casei” ne-am obisnuit cu firele, ne impiedicam de ele in mod regulat de cateva ori pe saptamana, scapand cate o injurie…

    Dar ce se intampla cand soseste un nou locatar in apartament? Un locatar mic si prostut, cu patru labute, blanita tarcata si o pofta nebuna de a fugi prin camera si de a se juca cu… firele? Va spun eu, cosmar! In clipa in care am vazut pisicuta care rodea cablul de la prelungitor, am avut un moment de vizualizare a intregii vieti in fata ochilor, insa imi imaginam si o mica scanteie, o matza electrocutata si un “boom!” care s-ar fi soldat (in cel mai bun caz) cu explozia aparatelor electice din camera, pereti albi innegriti si un miros insuportabil de plastic ars.

    Tineam minte foarte bine mirosul pentru ca odata am patit-o: eram mica si ascultam muzica la casetofon cand am simtit un “parfum” inecacios si am vazut fumul si scanteile cablului de la casetofon, care trosneau la fel ca stelutele acelea pe care le aprinzi de Anul Nou. De atunci am ramas cu teama… Iar acum pisica voia sa declanseze o mica explozie. Am luat-o aproape cu forta de la cablu, si de atunci le-am cam impins toate sub birou, legandu-le colac, insa impedimentul este ca nu se mai poate sta comod la birou (nu mai avem deloc spatiu de pus picioarele sub birou (nu mai zic de intins picoarele). Pisica stie mai nou ca nu are voie sa se apropie de cabluri si se joaca doar cu ghemele de lana si cocoloasele de hartie, privind cateodata cu jind catre paianjenisul de sub birou.

    Inestetice, multe, deranjante, cablurile sunt un “rau necesar”, dar nu ar trebui sa fie necesar produca rau!

    Thumb up 0

  115. […] text nu participa la concurs, am vrut doar sa va arat ce inseamna sa fii cu adevarat […]

    Thumb up 0

  116. ION FLORIN IONUT 30/09/2009 @ 21:15

    SA

    Thumb up 0

  117. mifty 30/09/2009 @ 21:58

    @Florian: că e un maldăr de poveşti, asta e nimic, dar sunt majoritatea în aşa hal de nesărate!!!…
    cred că o să ţipe şi el ca gagica cu “nu vreau delicioooos”: “nu vreau acloridăăăăăă!!!!” :))

    şi uitam: băi, restu’… m-aţi plictisit, toată lumea are câine, mâţă, nu e unu’ mai tare de înger care să aibă nabii piton sau boa (în libertate!!!) în casă????
    pfffff!!!…

    Thumb up 0

  118. Claudia 30/09/2009 @ 22:03

    Sa incep si eu prin a spune ca in camera mea nu se pot ascunde cablurile vizavi de un iepure oricat as incerca….la fel k multi altii am pc,laptop,tv,subwoofer,dvd,combina,imprimanta si scaner(care multe din ele saracele nici macar nu merg dar tot sper sa le dau viata candva si mai ciripesc din cand in cand dak le dau cate o palma),si am incercat sa le ascund,sa le bag pe sub covor,le-am prins pana si pe tavan dar fiind enorm de multe tot ma impiedic de ele.
    Si am ca animal de casa un iepuras care s-a facut cat un porc…(nu mai zic cand se intinde) caruia ii place sa cotrobaie prin casa mai ceva ca un copil,si bineinteles k a aterizat si prin camera mea…si probabil nepriind-u-i covorul sau altceva din camera a inceput sa roada din cabluri…pana am ajuns eu acasa a reusit sa roada cablul de la televizor,internet,mouse si alte cabluri de prin spatele calculatorului….si nici nu s-a electrocutat…era foarte jucaus si vesel rozand la caburile mele cand m-a vazut.
    Asa k ganditi-va cum a fost cand am inceput sa caut bucatele de cabluri prin covorul de bucatele pe care a reusit sa mi-l faca “iepurasul” k sa-mi dau seama ce a ros,de la este fiecare bucatica de cablu si cam cat am de munk sa le lipesc la loc….asta la ce a mai putut fi reparat…
    Morala: nu lasati animalutele dragute prin camere cu multe cabluri….

    Thumb up 0

  119. Costache 30/09/2009 @ 22:36

    Sal. Daca ar fi sa scriu de cate ori am cazut eu, atunci nu prea as avea ce scrie. Dar am un bebe mic, de 1.5 luni care zilnic le ia in picioare. Mereu cade si culmea, numai cucue face. Pacat ca nu pot sa va arat o poza sa il vedeti. E energig si alearga mereu prin casa de agata firele de la imprimanta, net si chiar boxe. Dar totodata e haios rau, dupa ce cade tipa sa il ajut sa se ridice.

    Thumb up 0

  120. mukawaka 30/09/2009 @ 23:15

    mi-am amintit si eu de o intamplare, cu un sg cablu, nu mai multe. Era acum cativa ani buni, prin 95, cand facusem eu rost de primul meu calculator, un ultra performant 386 (la vremea aia era performant, rula Wolfenstein 3d, versiunea pt Windows 3.11 :D)
    Cum ziceam, aveam eu calculatorul, m-am apucat sa conectez cablurile. Nefiind sigur ca le-am pus bine, m-am bagat sub birou, sa fiu in siguranta cand porneste, in caz ca explodeaza. Ei bine, n-a explodat. Dar a facut “fass” si a scos putintel fum… sursa era setata la 110v, si a cedat in fata hoardei de 220 de Volti ce au navalit din priza.
    Si uite asa am debutat eu in lumea calculatoarelor, nici nu am apucat sa il pornesc bine ca a trebuit sa invat cum se schimba sursa. Ceea ce mi-a prins bine, ca am mai ars cateva surse de alimentare, de atunci…

    Thumb up 0

  121. M3bis 01/10/2009 @ 00:24

    Astăzi dimineaţă m-am trezit în miros de levănţică. De la lenjeria de pat din dormitor. Că m-am împăcat cu nevasta. Sau ea s-a împăcat cu mine. Sau mai bine zis m-a iertat. Nu ştiu cu ce-am greşit, dar important e că ea m-a iertat. De asta o iubesc. Câteodată.
    În casă e o linişte de nu se aude nici musca. Chiar de-ar fi fost vreuna, sigur s-ar fi sinucis de la mirosul de levănţică. Încerc să profit de ocazie şi mă foiesc, mă întorc de pe-o parte pe alta, trag pătura pe ochi, poate, poate reuşesc să mai pişc vreo oră de somn. Ţi-ai găsit. Deşi sunt perfect lucid, pentru că nu am exagerat cu berea în ziua anterioară, vezica mea e de altă părere. E musai să mă duc la baie. Mă scurg din pat, iau târlicii în picioare, şi, pe drumul spre toaletă, îmi fac planul de bătaie pe ziua în curs.

    Citiţi continuarea

    Thumb up 0

  122. Somnoros 01/10/2009 @ 00:27

    domnu’ geniu tehnic, hotarati-va: ori e 2, ori e sambata, ca amandoua odata, e mai greu.

    Thumb up 0

  123. zaqk 01/10/2009 @ 07:22

    mai demult mi-am montat upc digital. insa am si telefon si am si internet de la ei. de obicei ma pricep la cablaraie, insa acum am facut-o lata.
    in o sambata, cand trebuia sa fac si curatenie si alte chestii prin casa,m-am gandit eu sa reorganizez putin cablurile: initial, cablul vine de la retea, intra in un splitter, de acolo pleaca la receiver, la modem si la alt televizor. eu m-am gandit ca e mai bine sa intre direct in receiver cablul de semnal (sa nu mai piarda prin splitter care nu este cu amplificator) si de acolo sa plece la splitter de unde sa primeasca semnal celalalt tv si modemul. asta pentru ca imi aduceam aminte ca am citit in manualul de instalare ca asa ar trebui sa fie pentru a avea semnal bun la receiver, fara pierderi, care ar influenta receptia digitala. cum la momentul respectiv m-am grabit, nu am stat sa reconfigurez asa situatia, si am amanat-o pe mai tarziu. adica, pe ziua respectiva. eram tare mandru de mine si de ceea ce voi face.
    zis si facut. doua ore mai tarziu, timp in care m-am dus si la praktiker – cu masina, ca e la vreo 4 km – sa iau si niste mufe de care aveam nevoie, aranjamentul era gata. tv-ul mergea bine, modemul nu primea semnal. am incercat eu sa la reorganizez in feluri diferite si nu mi-a mers. in cele din urma, am mai consumat inca o ora sa refac totul sa fie la starea initiala. cand am terinat, mi-am zis: ia uite si la fraierii astia, scriu in manual prostii. hotarat sa remediez problema si sa nu mai las si pe altii in situatia mea, sa se chinuie la infinit, am zis sa ii anunt. ca sa am si argumente, am cautat si in manual sectiunea respectiva, ca sa ii dau omului de la suport date exacte despre ce si cum. stupoare: conform manualului, daca beneficiezi si de internet si telefon dela ei, nu exista alta configuratie decat aia pe care o aveam eu la inceput. ce vazusem eu era cea in care nu ai decat televizor de la ei. minunat! m-am apucat de dat cu aspiratorul.

    Thumb up 0

  124. Ionut 01/10/2009 @ 09:49

    Se intampla pe vremea cand era mai tanar si eram mandru de noua multifunctionala pe care mi-o cuparasem (intre timp a trecut la cele vesnice), un lexmark parca, si cum o butonam plin de dorinta de vedea cum scaneaza, cum printeaza, cu xeroxeaza, mi-am zis ca trebuie sa o conectez si la telefon ca deh! e si fax! M-am jucat cu ea vreo 2 ore … dai cu drivere din cele mai cele cu bibileli si tot asa pana mi-am conectat si laptop-ul la ea! Eram tare mandru de cum toate merg super! Cum eu stau pe jos cand scriu la laptop, ca sunt masochist si vreau sa ma dureri de cocoasa, d-odata vine de la vezica porunca “du-ma!” si ma ridic bai nene! Dar zvelt ca o gazela cum sunt alerg prin camera si nu stiu cum piciorul mi se agata in cabluri si da-i si trage totul dupa mine ca o mata ce avea legata de coada o sfoara plina de cutii de conserva! Pentru ca sunt dobitoc nu am sarit sa vad daca e laptop-ul ok, tel sau modemul extern, am sarit sa vad gamaoaia aia de imprimanta daca e intreaga! Era ca avea o constructie robust! Laptopul era ok .. a clipit monitorul de vreo 2 ori dar atat … si-a revenit! De atunci am renuntat la laptop si imprimanta impreuna, au divortat pentru ca pot crea pericol si tensiune ridicata!

    Ieri seara la fel .. stateam pe chat cu o gagica si pe la 1 dim am plecat sa-mi iau niste chimicale … fiind intuneric in camera si pana sa ajun sa aprind lumina traiam in bezna .. de frica sa nu-l dau iar de pamant mergeam cu pasi mari ca o barza si ii ridicam pana la gat :))

    E de rau cu cablurile tuturor chestiilor, dar nu se poate fara … sau asa credeam pana acum! 😀

    Thumb up 0

  125. Dumitrescu Ecaterina 01/10/2009 @ 15:18

    Ce am eu sa va spun nu ma priveste personal pe mine,ci pe nepoata mea care saraca de atunci nu mai pune mana pe cabluri. Deci eram intr-o dupa-amiaza la mine acasa in camera mea , eu ma jucam la calculator iar ea a venit bucuroasa la mine sa-mi spuna ca a invatat sa faca calcule cand a cazut cu mana uda pe cablul care venea de la internet. De atunci s-a lecuit saracutza de calculator. :-*

    Thumb up 0

  126. apollo 01/10/2009 @ 15:47

    Asta e o povestire auzita asa ca nu pot sa garantez pentru veridicitatea ei.
    Cica se face ca un nene in prima lui zi libera, din ultimii 2 ani, s-a decis sa joace poker online. A jucat pana cand a ajuns la suma de 3000 de dolari. In timp ce completa informatiile personale(nume si contul-unde sa primeasca banii) a cazut curentul. De fapt se juca cainele pe langa el si a scos cablul din priza….

    Thumb up 0

  127. kpshunyk 01/10/2009 @ 16:37

    pot spune ca nu mi s-a intamplat doar o data sa ma impiedic de cabluri ci de nenumarate ori…o data m-am impiedicat de cablul de la telefon care este pe langa un perete si nu m-am mai putut opri si am intart putin asa (cat am facut un mic cucui in frunte)cu capul in perete…intr-o alta zi doar am cazut jos…pe loc ma enerveam dar dupa radeam singura…trebuie sa mai ai si patanii din astea..

    Thumb up 0

  128. k.g. 01/10/2009 @ 16:48

    S-a întâmplat pe la 2:32 noaptea. Priveam cu sufletul la gură, o gură plină cu pufuleţi, deznodământul ce urma să apară la OTV, cu referire la cutremurul care a fost şi care urma să vină. Intraseră reclame, când…beznă.
    S-a oprit curentul. M-am panicat, amintindu-mi de vorbele cutremurologului de la tv
    “Aşa începe cutremurul; prima oară se întrerupe lumina, urmează apa, gazele şi gunoiul„
    Am început să urlu ca lupul la lună sperând că mă aude cineva, dar izolaţia termică este de calitate, şi în plus, locuiesc la marginea satului. Mă sprijineam de pereţi şi plângeam haotic. Era atât de frig. Am simţit două lovituri, apoi parcă adiam ca un fulg de nea.

    Dimineaţă m-am trezit pe gresia din baie. Eram lipit de ea, şi ea de mine, la mijloc sânge. Ridicându-mă foarte greu, am fugit spre uşă cu gândul să ajung pe uliţă. Uşa era blocată. Printr-o autohipnoză specială, pe care am învăţat-o cu 4 luni în urmă tot la OTV, am reuşit să penetrez câmpul magnetic din creieri şi mi-am amintit. Se pare că este ruptă cheia în yală. Ruptura s-a efectuat în urma căderii bibliotecii peste cheie. Eu, împiedicându-mă de cablurile ce făceau legătura între calculatorul principal şi cel secundar, acesta din urmă fiind montat pe perete lângă contorul de energie, şi asta pentru că furam curent -dar să nu mai zici la nimeni…promite-mi!-, am căzut peste masa aflată în apropiere. Încercând să mă ridic, m-am oprit cu capul în primul raft al bibliotecii, cauzând balansarea acesteia urmând să cadă peste cheie, precum şi zborul celor două dexuri cu destinaţia spre capul meu. Cele două lovituri au fost aproape fatale, băgându-mă într-o stare de delir şi o senzaţie de plutire. Ceea ce m-a determinat să mă deplasez spre baie, pe mai multe cărări, unde m-am prăbuşit peste gresia maronie şi uşor pictată cu floricele.

    Privindu-mi mâinile murdare de sânge, am reuşit să-ţi scriu aceste rânduri apoi am leşinat.

    Thumb up 0

  129. diana 01/10/2009 @ 16:56

    @k.g. esti sigur ca nu erai sub niciun fel de influenta? :))

    Thumb up 0

  130. Claus 01/10/2009 @ 18:52

    E umpic cam lunga dar am pus-o pe blog sper sa va placa 😀

    http://clausisme.0jet.com/S333krat275s-b1/una-din-zilele-alea-18-contine-cuvinte-si-expresi-gen-la-naiba-b1-p14.htm

    Thumb up 0

  131. tector 01/10/2009 @ 20:36

    In primul rand, s-o spun sincer, eu nu am probleme cu cablurile. Desigur, numarul de tevi rezultate din posesia unui calculator, router, cablu de internet, imprimanta (newireless), system audio + incarcatoare si lampi de birou sunt considerabile, totusi ma consider un om cu imaginatie, astfel incat privelistea asemanatoare unui server Google nu este vizibila de unde stau eu aici. Nu insinuez ca riscurile n-ar fi considerabile, dar animalutzele rezidente stau departe de acel “ adventure park”
    Si totusi, daca nu exista o problema, nu ajungeam la a scrie aceste randuri. V-ati gandit vreodata ce s-ar intampla daca tocmai cei care au o “licenta” in a manevra cablurile nu se pricep?

    Vara asta am renovat, iar o casa frumoasa fara un sistem electric autosuficient este degeaba.
    Echipa de electricieni venita “pe teren” a evaluat destul de rapid situatia si s-au apucat la fel de rapid de treaba. Un mic amanunt care insa la inceput mi s-a parut amuant dar pe urma separator, iar mai apoi considerat de vina a fost lipsa aparenta de pricepere a intregii echipe cu domiciliul stabil in Clinceni, o localitate non-Bucuresti. Apelativele folostie obsesiv erau desigu “ Finutzuleee”, “bai, nea Ionica”, “Ghitaaa”, etc.
    In fine, am dat banii, am strans maini. Dupa vreo doua luni i-am chemat din nou sa imi monteze corpurile de iluminat si spoturile. Trecand peste nemultumirea lor mascata si explicate foarte vag prin “ Stiti, noi u facem montaj”, am ajuns in ultima incapere. Acolo, pe perete, un intrerupator cu 4 clapete, dintre care, sa lesin, mergeau doar 3 dintre ele. Apasam clapeta si nimic. Nicio lumina. A fost o pauza in respiratie considerabila. Intreb totusi naiv: “Acesta nu merge? Este pus doar de decor?”. Nea Ionica apasa si el pe clapeta, simte efectul esecului si al trebii proaste foarte adanc si ma intreaba la randu-i la fel de naiv: “Da’ ce, va deranjeaza??”.
    Cam asta a fsot epopeea sistemului. M-am gandit ca n-ar fi rau sa ilustrez incapacitatea nu numai a noastra de a face “Step” printer cabluri, cat si a unor electricieni de a le manevra.
    Si eu m-am impiedicat de atatea ori de cablul de alimentare al laptoplui lui frate-miu (ceea ce e foarte nasol, insa am castigat cu un zambet si un “Scuze”). Insa de-acum nici pe altii nu i-as lasa sa se apropie de ele, fie ei si electricieni cu siguarntele tabloului electric lasate.

    Morala: nu doar cablurile de care ne impiedicam la propriu dauneaza bunei dispozitii cu atat mai mult cu cat inca nu am vazut intrerupatoare wireless. Pana atunci ne multumim cu imprimantele.

    Thumb up 0

  132. Radu C 01/10/2009 @ 20:39

    Hacker fara voie

    Pentru mine e oarecum funny o alta intamplare. Funny, dar intr-un sens oarecum negru (pentru IQ). In generala eram la un concurs de programare la Liceul de Informatica. Cre’ ca era primu’ an in care facusem Turbo Pascal (deci eram in clasa a 7-a), si eram la concurs, sa-mi arat muschii. Fiind obisnuit sa mi se blocheze calculatorul si sa pierd tot ce-am muncit, dadeam “Save” dupa fiecare apasare a tastei enter, sau de fiecare data cand luam o pauza de gandire. Ei, nu ma asteptam sa fiu injurat dupa o actiune banala precum “save de cinci ori pe secunda”, dar na, tehnologia asta, bat-o vina. Toate statiile alocate pt. concurs erau fara disc si isi stocau toate datele pe un server Novell Netware. Asta inseamna ca daca se duce severu’ se duce cu tot cu munca ta nesalvata. Teoretic, serverul ala ar fi trebuit sa reziste la chestii mult mai grave decat un save la foc automat. Practic, n-a fost sa fie. Tot practic, eu eram singurul care isi salva munca, pare-se, pt. ca, dupa o vreme, serverul si-a dat demisia si a fugit cu programele concurentilor, inafara de al meu 😀 Buun… injuraturi in stanga si indreapta, pt. ca majoritatea erau elevi ai liceului (nu ca mine) tot prin clasa a 7-a si ei. Eu… chinez. Bun, a cazut reteaua. Astept s-o faceti la loc sa pot continua. Fac astia reteaua, imi incarc programul, continui. Dupa 5 minute cade iar serveru’. Dupa o vreme, aproape ca nu trecea un minut fara sa cada serverul. Analizeaza astia, diagnosticheaza… se prind ei ca-i de la mine, ca… salvez prea des. Mi-au zis sa nu mai salvez asa des, ceea ce am si facut (mi-am pus limita in cap sa salvez maxim odata la 30 de secunde) si gata, problem solved. Eu eram singurul calm din tot laboratorul. Are rost sa spun ca am luat locul intai? 😀

    Thumb up 0

  133. gaina cu 4 picioare 01/10/2009 @ 21:49

    Incurcaturile au fost dintotdeauna rudele indepartate cu care speri sa nu te intalnesti niciodata. N-au nimic bun pentru tine si te mai si chestioneaza in legatura cu viata ta. Insa, pentru a fi siguri ca nu-si vor face o inopinata aparitie, ele trebuie intotdeauna luate in considerare in planurile tale. E o forma de respect. Ca in Godfather. Partea interesanta e ca nu stii niciodata cu exactitate in ce straie se imbraca, cum o sa le recunosti. Incurcaturile sunt constiente de lucrul acesta si il exploateaza la mixim. De pilda cand te grabesti sa pleci la birou si lasi masina acasa ca sa scapi de trafic, cel mai probabil acelasi lucru l-au facut si toti concetatenii tai astfel ca vei astepta sa treaca 5 metrouri pline pana sa te poti urca si tu intr-unul.

    Dar, incurcaturile pot fi si mai creative de atat. Ar putea lua forma unor cabluri. Cabluri atat de raspandite in viata ta incat nu le mai vezi. Desi cateodata ar trebui.

    De exemplu, ar trebui sa le vezi in seara de Craciun. Exact, indiferent ca ai pregatit mancare pentru prietena ta si ai convins-o sa ramaneti acasa doar voi doi, ar trebui sa te gandesti, macar, la sfarsitul mesei, inainte de a aduce o sticla noua de vin, la cabluri. Care cabluri, ca-s multe? Daca ai reusi sa te concentrezi la cele de la instalatia de brad ar fi cel mai bine: mai putine globuri sparte, mai putine cioburi langa friptura, o prietena fara ace de brad in par. Daca tu esti insa prea ghiftuit si amorezat ca sa-ti dezlipesti privirea de a iubitei tale, atunci, pasul tau grabit spre cabinetul de bauturi s-ar putea intalni intr-o imbratisare stransa fix cu acest cablu buclucas, care te incanta cu prezenta lui doar cateva zile pe an.

    Dar nu m-am suparat. Prea tare. Daca reusesti sa recuperezi ceva din globuri si sa aduci bradul inapoi in pozitie verticala Mos Craciun vine in continuare. Si el stie acum de cabluri, ca nu ar vrea sa te trezeasca.

    Thumb up 0

  134. […] Julius are un concurs la care da o imprimanta HP wireless. La el gasiti regulamentul. de pe net Niciun comentariu X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403’, ‘site’ : ‘visurat’, […]

    Thumb up 0

  135. Ioana 01/10/2009 @ 23:16

    Doar ca sa stii… ai scris in “Later Edit” ca ne putem inscrie pana Sambata, 2 OCTOMBRIE… Pai, eu m-am uitat in calendar si sambata e 3 OCTOMBRIE.
    I’m just sayin… e pana pe 2 oct (vineri) sau pana sambata (adica pe 3)?

    Thumb up 0

  136. M3bis 01/10/2009 @ 23:17

    Curăţenie pe birou. Ziua a IV-a.

    Pentru a menţine continuitatea trebuie să vă lămuresc mai întâi cum a decurs după amiaza zilei a III-a. Pe scurt. Cu liniuţe, cum ne-am obişnuit deja:
    – Închis laptop. Strâns alimentator. Băgate amândouă în geantă. Piei ispită.
    – Întrebat nevastă de ce e supărată. Nu primit răspuns.
    – Rugat nevastă să mă lămurească cu ce pot şi eu să şterg monitoarele, tastatura, imprimantele, biroul şi alte alea. Nu primit răspuns. Primit în schimb cutie cu toate cele necesare, adică cârpe, pronto lemn curat, pronto pentru suprafeţe etc. Primit aspirator. Aspiratorul nostru e portocaliu. Nu ştiam. Primit mop. Ferit capul, mop aterizat în spatele canapelei.
    – Întrebat din nou nevastă dacă e supărată pe mine. Regretat întrebarea. Primit 15 minute de reproşuri. Răspuns “Da, dragă”, “Sigur, dragă”, “Cum să nu, dragă” la fiecare pauză mai mare de 3 secunde.
    – Concluzionat aitist rău serviciu nevastă nevinovat.
    – Primit întrebare “Vrei să te ajut?”. În virtutea obişnuiţei, răspuns “Da, dragă”. Muşcat limba.
    – Debarasat birou. Imprimanta laser ţine să-mi demonstreze că nu mai am 18 ani şi mi-aduce aminte de sciatică.
    – Aruncat hârtii volante la coş.
    – Şters, curăţat, lustruit echipamente. Muncă în echipă.
    – Recuperat hârtii din coş, pus la locul lor.
    – Descoperit bakugani fecior. Chemat, livrat bakugani. Fecior fericit.
    – Demontat, aspirat, suflat, montat calculatoare. Sunt mai uşoare acum cu cel puţin 1 kilogram fiecare. Schimbat sac aspirator.
    – Aşezat toate la locul lor. Constatat că nu încap. Forţat. Acum încap.
    – Şters sudoare de pe frunte. Mulţumit nevastă. Primit “Mda. Ai văzut că nu e greu?”
    – Verificat ceas. E mâine deja.
    – Mâncat, spălat, culcat.
    Citiţi continuarea

    Thumb up 0

  137. […] Norocul lui că, din cauza nervului sciatic, nu mai pot juca fotbal la un nivel ridicat. PS: Concursul nostru se prelungeşte cu o zi; aşteptăm textele sau comentariile voastre până sâmbătă la […]

    Thumb up 0

  138. vasilissa 02/10/2009 @ 08:34

    Anul domnului 1992. În Românica computerele erau chestiile alea de care nu te puteai apropia din cauza multelor zerouri pe care, din fericire, le-am tăiat ulterior, iar la teve apărea obsesiv reclama aia avangardistă în spaţiul carpato-danubiano-pontic care a rămas în istoria colectivă datorită impactului nesperat al răsunătoarei fraze “v-am prins vrăjitoarelor!”. Dar, odată cu oferta, cererea creştea şi ea precum Făt-Frumoşii. Şi iată şi ziua de graţie în care un tinerel scăpat printre meandrele IT-ului de neînţeles sună la compania de la care îşi cumpărase computerul. “Ăăă, bună dimineaţa, am şi eu o problemă… Am cumpărat un calculator şi… s-a stricat” “Cum adică? Ce s-a întîmplat?” “Pur şi simplu. De vreo două zile…, nu se mai deschide suportul de cafea”. “Suportul de cafea? Ce spuneaţi că aţi cumpărat de la noi?” “Un calculator, lua-l-ar dracii… Şi nu se mai deschide suportul ăla nenorocit de cafea” “Dar cum arată suportul ăsta?” “E…, cum să vă spun, aşa cam ca un sertar sus, care iese şi are o gaură pe mijloc şi scrie pe el CDrom… Io acu pe ce îmi mai sprijin cana???”

    Thumb up 0

  139. adrian 02/10/2009 @ 09:36

    Ceau

    Mergand linistit prin camera….. am calcat pe o masinuta a nepoatei mele. Fiind o persoana mai impozanta……. degetele de la picioare mi s-au dat peste cap si am picat lat. Ridicandu-ma mai fac 2 pasi si m-am agatzat in calcul de retea pe care tot nepoata-mea la scos de sub covor…… urmand o noua cazatura. Solutia: dupa vreo 10 minute de durere luat masina de jucarie si strivit cu ciocanul apoi luat firul de net si taiat cu foarfeca…. inlocuit dupa 2 zile cu wirelss

    Mersi

    Thumb up 0

  140. […] Acest post a fost scris cu ocazia concursului organizat de DailyCotcodac. Categories: Cum ar fi daca … Tags: blocuri, cablu de retea, concurs, counter-strike, retea de […]

    Thumb up 0

  141. Aliosa 02/10/2009 @ 12:25

    off-topic

    >> LATER EDIT: Va puteti inscrie la concurs pana sambata, 2 octombrie. <<

    Bag seama ca de cind v’ati tras wireless, altfel curge timpul la voi :)

    Thumb up 0

  142. tudor 02/10/2009 @ 13:44

    Cu vreo doi ani in urma, presat de deadline, fug repede dintr-o parte in alta si, pe langa dureroasele si nemaiterminatele printari (sunt arhitect), incerc sa aranjez si dosarele, sa corectez plansele gresite si chiar sa ciugulesc cate ceva. Clientul trebuia sa intre in birou dintr-o clipa in alta iar eu nu printasem nici macar jumatate din cele vreo 50 de planse. Si cum intotdeauna, dar absolut intotdeauna atunci cand te grabesti cel mai mult ori ramai fara cerneala, fara hartie sau se ia curentul, ma rugam in sinea mea sa meagra totul mai mult ca perfect pentru ca altfel e bai. Nah, dupa cum spuneam… eram ca o mica furnica singur in tot biroul. Tocmai ce printasem plansa 35 moment in care aud usa. Speriat ca a venit clientul (destul de important), dau sa fug repede sa-l intampin in hol pentru ca in camera cu biroul era o vraiste de nedescris. Normal, pentru ca aici e vorba de nenumaratele si nesuferitele, chiar blestematele cabluri, a trebuit sa ma impiedic de cel ce facea legatura cu monitorul si imediat in momentul urmator cei 20inch au luat o tranta zdravana iar tastatura si mousul zburau prin camera parca fericite ca sunt eliberate. M-am blocat, am injurat printre dinti si am avut chiar si o mica scuza de ce nu sunt gata toate plansele. In plus, graba s-a transformat in rearanjat masa de birou :)

    Thumb up 0

  143. tudy 02/10/2009 @ 14:05

    Intamplarea mea nu e asa de amuzanta (pentru mine) pe cat a fost de dureroasa.

    Era o seara de vineri (parca) acu ceva timp. Afara era vreme urata de tot, cu fulgere si toate alea.
    Netu’ picase de ceva timp. Ce sa fac? Hai ca imi fac ceva de mancare.
    Ma duc in bucatarie mi-am facut paine unsa (cu cutitul :)) cu ceva unt si un ceai.
    Le-am pus frumos pe tava si am venit in camera. Puteam sa jur ca (virgula) cablu de alimentare de la calculator nu trecea pe acolo. Dar a trecut. M-am impiedicat de el si am dat cu capu’ de televizor. A avut o crapatura in mijlocul ecranului. Bine ca era cu tub. Insa mai mergea. Ce-i drept, nu se vedea la fel de bine ca inainte, dar macar se intelegea.
    Painea si cu ceaiul au ajuns pe covor.
    Nici nu am mai mancat in ziua aia :)

    Thumb up 0

  144. iuly 02/10/2009 @ 14:54

    -Alo! -Da. -Vino pana la noi! -De ce? -Nu mai merge imprimanta! -Ce nu face? -Nu mai are curent! -Cum?! -Da, nu mai are curent!! -Cum ati observat ca nu are curent? -Imi apare pe calculator… -Ce??!! -Imi apare pe calculator mesajul: “current printer is unavailable“

    Thumb up 0

  145. porche 02/10/2009 @ 15:05

    Un studiu recent efectuate pe 60 de tipuri diferite de imprimante laser demonstreaza ca mai mult de o treime dintre acestea emit particule care odata inhalate au acelasi efect pentru plamani ca si fumul de tigara.

    Cercetatorii din Queensland University of Technology au sugerat chiar ca anumite imprimante laser sa poarte avertismente medicale precum pachetele de tigari. Imprimantele sunt cu atat mai periculoase cu cat spatiul in care functioneaza este mai inchis si in special la imprimare de grafice si desene unde este necesara o cantitate importanta de toner.

    Se recomanda ca imprimanta sa fie asezata intr-un spatiu cat mai deschis, generos aerisit. Am zice noi, ideal ea va fi pusa in ‘zona fumatorilor’ de la iesirea din sediu. ‘Costica, du-te sa fumezi o tigara si adu-mi si raportul pentru sedinta de management !’

    Thumb up 0

  146. ver_bep 02/10/2009 @ 16:32

    sambata e nu 3 octombrie. ori vineri, ori 4 octombrie…

    Thumb up 0

  147. ver_bep 02/10/2009 @ 16:37

    a, ba da…va incercam:d, e 3 octombrie, da e 2…

    Thumb up 0

  148. cmN 02/10/2009 @ 17:23

    Eu nu o sa incep povestea cu inceputul cablurilor dar o sa va povestesc o intamplare scurta si haioasa, cel putin dupa parerea mea. In afara de fazele cu impiedicatul de toate cablurile alea de prin casa, ca multe mai sunt si mi s-a cam luat de ele, nu stiu daca a fost de bine sau de rau sa scap de ele, caci mama mea harnica cum e ea din “fire” ca baga aspiratoru de 2 ori pe zi in fiecare camera, a vazut intr-o zi niste cabluri lasate pe birou (bineinteles ca erau cablurile de la imprimanta) si ce zice femeia, nu cred ca are nimeni nevoie de ele, si hop cu ele la gunoi. Scurt bre, gata asta a fost.
    Vin acasa, caut vre-o 2 ore disperat dupa cabluri, pentru ca erau foarte importante atunci pt ca aveam de scos proiectul de licenta si dupa ce ca nu mai folosisem de mult timp imprimanta pt ca imi era sila de ea, mai dadusem niste bani pt tus ca sa o umplu, macar asa ieseam mai ieftin decat sa scot proiectul pe nu stiu unde sa ma rupa aia. Am incercat sa fac rost de alte cabluri dar “prietenii” mei saritori cum sunt, va dati seama.

    P.S. So please dailycotcodac, pimp my pc!

    Thumb up 0

  149. IAndrew 02/10/2009 @ 18:03

    La inceput au fost putine. Imi aduc totusi aminte de cablul foarte lung de la submarinul de jucarie pe care il tineam mai mult in cutie pentru ca imi era frica sa nu consum bateriile. Apoi mai aparea in ecuatie si cablul de la aspirator pe care-l foloseam de zor doar la sarbatorile cu cruce rosie. Consuma cat o combina agricola iar mama zicea ca o matura e mai muncitoare si nu-i trebuie cablu de alimentare. Isi mai facea loc in sufragerie si cablul de la instalatia de brad dar nenorocita se ardea la 69 de secunde dupa ce-o bagam in priza si deci nu riscam nici cu ea mare lucru. Mai putine luminite, mai putine sanse de accidentare.

    Puteai sa saaaaari, puteai sa fuuuuugi in casa ta, puteai chiar sa te invaaaaarti ca un titirez sau o balerina de la opera. Cablurile erau putine si viata era wireless.

    Dar asta nu a fost decat o amagire. Incalzirea globala avea sa ameninte omenirea iar ratele doar cu buletinul erau acum posibile. Nu a mai trecut mult timp pana cand cablurile au inceput sa se inmulteasca precum cobrele. Sfarsitul era aproape. Erau si albe si albastrele, mai lungi sau mai scurte dar toate iti intrau odat’ si odat’ intre picioare si te indemnau spre contactul suav cu o suprafata tare. Cel mai memorabil moment a fost episodul pe care l-am denumit succint “Caderea Bastiliei”. Totul a inceput cand o “cobra” mi-a prins miseleste piciorul, a facut un nod aproape marinaresc si apoi mi-a facilitat un sfarsit rapid in care eu aveam doar dreptul de a dezvolta o viteza medie de cadere de 10 m/sec. Nimic nu se compara cu sansa de a gusta din textura cimentului. Pentru cateva minute a trebuit sa invat din nou ce inseamna mersul pe doua picioare. Ce bine era daca scapam doar cu atat. Dupa mine am tras inevitabil si monitorul de la care se intindea cumplita “cobra”. Monitorul a tras si unitatea centrala si boxele. Boxele au preluat si cablurile de la plasma de pe perete si imprimanta. As fi acceptat orice da nu si IMPRIMANTA. La ea chiar tineam, era cadou de la mamaia. De ce a avut caaaaaaablu? Amintirea ar fi ramas inca vie!!!. Trebuia sa facem o noua rata…

    Thumb up 0

  150. dyde 02/10/2009 @ 20:00

    A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari, ne-mpărăteşti, un prea mişto băiat( eu), şi nu eram unul la părinţi, nici mândru în toate cele, aveam un păr şi nişte dinţi…(altă poveste), dar râdeam mult, şi spuneam bancuri, şi toţi de mine se ţineau, ca bombele de tancuri.
    De la petreceri nu lipseam, eu ardeam atmosfera, doar că odată se-ntâmplă ca să ard şi noptiera.Era un party în cartier, Ion dădea bairam, şi după cum deja se ştie, eu eram number one.Şi lume multă, băutură, şi fete dulci, cu chef de dans,şi eu dansam, si mă distram, cu-o fată blondă tot vorbeam, avea un corp de căprioară, şi dinţii îi ieşeau p-afară,dar nu mereu, doar când zâmbea.
    Şi nu ştiu cum m-am speriat, căci dându-mă doi păşi in spate de cabluri m-am împiedicat şi am căzut subit pe coate.Atunci sistemul se opri şi casa se umplu de apă, doi peşti stateau pe canapea, cerând cu disperare H2O.Şi nu ştiu cum, prin ce metodă, a lui noptieră neagră era acum foarte la modă, miros de ars, şi huiduieli, că muzica se cam oprise, şi fără manele pe-nserat, noaptea “este fără vise”.

    Doar mi-am încercat capacitătile mele artistice, povestea amuzantă este că m-am împiedicat de cabluri chiar când eram gata să termin poezia.Cu prima poezie, câştigam sigur, cu asta….doar îmi încerc norocul.:)

    Thumb up 0

  151. mifty 02/10/2009 @ 20:44

    @dyde: nais!!

    Thumb up 0

  152. klaus 02/10/2009 @ 22:21

    O, firele ! Specialitatea mea. Stând în camera aceasta plină de fire, e normal să mă simt în largul meu când vine vorba despre ele. Am ajuns să le şi visez uneori. Odată am visat că eram în munţi într-o drumeţie. Fiind beat, ca majoritatea timpului, am căzut într-o capcană de urşi. Prietenul meu cel mai bun, Corelă, care veghează tot timpul asupra mea, mi-a aruncat o presupusă frânghie care s-a dovedit a fi un fir de cablu de sursă. Nici în visele cele mai apetisante şi umede nu credeam că acel cablu îmi va susţine burtoiul cu bere. Din două mişcări şi trei întoarceri am fost în picioare. Păcat că între timp a sunat telefonul şi m-am trezit… Eram foarte curios să văd ce s-ar mai fi întâmplat. Dar, să revenim la realitate. După cum spuneam, jumătate din casa asta „este” fire. Dacă naufragiezi în mijlocul camerei mele cel mai bine este să faci stânga-dreapta, aştepţi culoarea verde a semaforul şi ai ieşit. Dacă faci greşeala capitală să stai, să începi să depăni amintiri de la mama din burtă, vei da faţă în faţă cu arma supremă: FIRELE. Până acum câteva luni de zile le credeam cele mai bune prietene ale mele. M-au trădat. Într-o bună zi (era noapte, însă vorba vine) mi-au dovedit contrariul excedându-mi raţiunea mea de prost, făcându-mă să renunţ la orgoliul logicii. Ca tot omul istovit, după 3 ore de gaming la cel mai înalt nivel, m-a luat foamea. Era nu mai mult de ora 2. Casa era pustie şi tăcută. Plec până la bucătărie. Cum sunt mai hulpav de felul meu am umplut farfuria până la refuz cu ciorbă. Neavând răbdare să stau să şi mănânc acolo, am luat un dărăb de pâine într-o mână, farfuria în cealaltă şi am plecat spre camera mea. Fericit, ca un căţeluş, mă gândeam la momentul când voi lua prima înghiţitură din acea ciorbă,ciorbă în care se adaugă şi apă, care, după părerea mea, este al doilea lichid cel mai important în viaţa mea. Pe primul loc este sucul de hamei. Aşadar, am pus piciorul în pragul uşii şi un fir imprudent de la net, rătăcit pe acolo, m-a agăţat fără nici cea mai mică ezitare. Efectele au fost catastrofale. Conţinutul farfuriei a aterizat pe un perete, farfuria, neapucând să o pun pe modul silenţios, a căzut, răsunând ca un clopot de biserică. Firul s-a rupt şi el, internetul nu a mai funcţionat, dar asta este partea mai puţin dureroasă. Ce s-a întâmplat cu mine? Ei bine… am căzut cu un picior înainte luând în drumu-mi majestuos o boxă. Mai grav a fost că boxa s-a oprit în zona inghinală. Nu vă povestesc mai mult deoarece nu vreau să-mi aduc aminte de durere… Oricum, a doua zi, am adunat toate firele posibile şi le-am aşezat sub birou. Mama are o oroare prodigioasă faţă de orice fir existent, şi inevitabil, urma să vadă mormanul de fire de sub birou. S-a speriat puţin însă a trebuit să le accepte în viaţa ei.

    Morala: Ai mare grijă în cine te încrezi şi cui îi spui secretele.

    Thumb up 0

  153. Ana 02/10/2009 @ 23:37

    Varianta audio..altfel n-are farmec :)

    http://www.youtube.com/watch?v=dm65nFy37cA

    FIRELE CARE ATARNA

    Prietene, drept sa-ti spun
    M-am cam saturat de acum
    Peste tot zac incurcate
    Zeci de fire atarnate.

    Dar, sa vezi si sa nu crezi,
    Soacra mica s-a gandit
    Sa se puna pe gatit
    E ca nu ti-ai-nchipuit?!

    Da, chiar ea cucoana mare
    Vru sa faca o mancare
    Insa n-a prea reusit
    Firele s-au razvratit.

    Si cand, zdrang, zbang, poc
    Soacra mica zace jos
    Da-o-ncolo bre de treaba
    Nu vazusi ce calci sub talpa?

    Deh, bre maica, nu vazui
    Wireless de ce nu-ti pui?
    Uite baba ce le stie
    Asta da tehnologie!

    Si asa cum iti spuneam
    Nu mai pot ma, nu mai vreau
    Fire care tot atarna
    Soacra sa mai fie carna.

    Ah, ca parca nu-ti spusei
    Ca de cand soacra-a cazut
    Nasul ei’i-un pic cam rupt
    Si sa vezi ce dandanaie
    C-a facut-o iar de oaie
    Baba’i un pic cam sarita
    Vrea operatie estetica.
    Apai, ce?! Eu de asta am bani?
    De mofturi pentru inca-5 ani
    Eu i-am zis ca e batrana
    Mai bine sa ne-ocupam
    Doar de firele ce atarna.

    Si-am ajuns la un consens
    Chiar azi cumpar wireless
    De’amu sunt chiar multumit
    Scopul mi l-am implinit
    S-am scapat de inc-o grija
    Firele care atarna
    Soacra care e tot carna :)

    Thumb up 0

  154. Luptye 03/10/2009 @ 02:42

    Pai ce poti sa mai zici?Defapt sunt “Criminal Cable Spgehtti”.O chestie super-tare ce m-i s-a intamplat:eu,fiind om ganditor si clculat,am decis sa fac cumva incat sa pun toate cablurile in spatele biroului…ceea ce am si reusit…dar nimic din ce planuiesti nu reuseste 100%.Intr-o zi,dupa o reinstalare de Windows,incep sa conectez la loc toate cablurile USB,LAN,etc. Pana aici,totul bine,nu s-a intamplt nimic,pana am avut nevoie sa bag un stick USB. Cand incerc sa bag stick-ul in slot si il scap dupa birou;cand ma aplec sa il iau,culmea ghinionului:calc pe un fir,retrag repede piciorul,ma incurc in alt fir si cad(la propriu) prada nemiloasei gravitatii,ajungand cu capul,sangerand,”sprijinit” de coltul unui scaun…Macar un prieten,care era cu mine,sa distrat pe cinste. 😛 Morala:Tehnologia nu ne fce neaparat viata mai sigura! Sper sa va distreze ghinionul meu,suficient incat sa fiu “consolat” :-)) .

    Thumb up 0

  155. […] nu mai rezist sa il am si sa stau cu el intr-un loc. Insa nu mi-e de ajuns as mai vrea ceva – IMPRIMANTA DE LA DAILYCOTCODAC. Nu de alta, dar batranica noastra Samsung, deja da cate un rateu la fiecare trei pagini tiparite […]

    Thumb up 0

  156. Misu 03/10/2009 @ 12:29

    Ei toti cred ca mai tin minte boxele acelea albe de ne incantau pe vremuri cu muzica lor paraita (poate pe uni inca ii mai incanta). Povestea incepe cam asa, ma saturasem shi eu de pocnitorile cu 2 butoane shi vroiam sa imi trag niste animale de 5.1. Asa zis, asa facut, m-am dus la primul magazin le-am cumparat si in frenezia de a inviora si vecinii am decis sa le testez cat mai repede. Cum in calculator mai aveam infipte vre-o 4 usburi cu diverse periferice, si multe altele eram practic jungla ingusta. Ca sa nu pierd vremea cu amplasarea lor prin casa am pus toate speakerele pe birou, subwooferul jos si am inceput sa bag fir cu fir. Sa fie foarte spectaculor, sistemul era pornit, iar cu cat bagam cate o boxa cu atat se auzea mai tare. Ei, dezastrul a venit, firele sau incalcit, iar unul nu mai ajungea la destinatie. Solutia “targe ba ca poate ajunge”. Rezulatul mi-am tras boxa cu boxa in cap pana cand am ajuns la 5.1. Si ca tacamul sa fie complet cand am iesit de sub birou am mai dat si cu capul de sertarul de la tastaura ca sa ajunga shi alea jos. Dar macar aveam muzica si.. cable spaghetti.

    Thumb up 0

  157. Roxy 03/10/2009 @ 19:11

    Sa incerc si eu ca incercarea moarte n-are si chiar am nevoie mare de o imprimanta ca cea veche a “clacat”. Ocupand functie de secretara la o firma, am obligatia sa vin cu o ora mai devreme decat ceilalti sa pregatesc astfel totul inainte de sosirea lor. Ei si a venit la birou, pe la 8 si un sfert dimineata, unul de la IT. Calculatorul meu se incalzea prea tare si la un moment dat se restarta singur. In fine, am facut loc domnului sa se uite la calculator si a inceput sa il desfaca. Si tot imi spunea ca e incredibil ce de mataraie era la mine sub scaun. Aveam pe birou un telefon, un fax, un xerox din acela multifunction, si o imprimanta + monitorul de la calculator. M-am indreptat spre bucatarie si am dat drumul la aparatul de facut cafea. Si auzind glasul dl-ui director, m-am indreptat cu cestile spre biroul lui. In fine… si numai ce-l aud din usa ca mi-a lasat un dosar cu acte pe birou sa i le xeroxez urgent. Las tava cu cestile pe birou si ma apuc de treaba. Dupa ce am terminat, am luat foile, am luat tava cu cafeaua inca fierbinte si ma grabeam, nu m-am uitat pe unde mergeam si am zburaaaat la propriu cu tava cu tot direct pe pardoseala. Tontul de la IT scosese intre timp mataraiele de sub scaun ca cicea il incurcau. M-am ales cu o lovitura zdravana la unul din genunchi si la coate, o pata mare pe camasa alba si cafea fierbinte in par. Noroc ca singurul care a vazut totul a fost doar tontul. M-as fi simtit ingrozitor sa ma vada in halul ala dl director, care spre norocul meu nu parea sa fi auzit nimic.

    Thumb up 0

  158. N.A. 03/10/2009 @ 19:47

    Io insist in continuare ca tot sotu’ meu merita imprimanta… 😀

    Thumb up 0

  159. M3bis 03/10/2009 @ 19:57

    @N.A.
    Ca şi cartea, nu? Crezi ca dacă ţi-ai tras gravatarul ăsta “tulbulător”, vorba baronului, ai mai multe şanse ca şeleceveaua, care linguşeşte tiranul la fiecare 5 minute?

    Thumb up 0

  160. N.A. 03/10/2009 @ 20:10

    @M3bis – 😀 (adica un ranjet laaarg, pe 16 mm)

    Thumb up 0

  161. M3bis 03/10/2009 @ 20:22

    @N.A.
    16 mm nu se mai poarta, nu ti-a povestit sotu’?

    Thumb up 0

  162. yeonsaeng 03/10/2009 @ 20:24

    @tetris
    da -16 ?

    Thumb up 0

  163. yeonsaeng 03/10/2009 @ 20:26

    @n.a.

    n.a vine de la n.are?

    Thumb up 0

  164. M3bis 03/10/2009 @ 20:29

    @yo
    16 ce? cai frumoşi? dacă e spaţiu elocvent destul pentru ei, atunci da.

    Thumb up 0

  165. yeonsaeng 03/10/2009 @ 20:31

    @tetris
    -16 mm.ai zis ca 16 simplu nu se mai poarta…sau te contrazici?

    Thumb up 0

  166. M3bis 03/10/2009 @ 20:46

    @yo
    era vorba de lăţimea filmul fotografic nu de lungimea obiectivului de nigerian

    Thumb up 0

  167. N.A. 03/10/2009 @ 20:52

    @M3bis – Da’ ce, io-i spun ce-i pun in ciorba? Fiecare cu secretele lui profesionale.. 😀
    @yo – De la negro admirer! 😀

    Thumb up 0

  168. M3bis 03/10/2009 @ 20:55

    @N.A.
    Da, stiu, că nici eu nu povestesc la nevasta ce versiune de joomla folosesc. Da’ aşa, ca idee, tot mai ştie unde e butonul de pornit PC-ul. Cum ştiu şi eu unde e sarea la bucătărie.

    Thumb up 0

  169. N.A. 03/10/2009 @ 21:00

    @M3bis – Ei, unele chestii le mai prind eu, nu ies chiar toate pe urechea cealalta (chiar am ajuns la concluzia ca stiu mai multe ca unii fotografi “profesionisti” cica! jur!).. Da’ aleatoriu, nu in mod organizat.. :)
    Si, da, mai putin de film.. :)

    Thumb up 0

  170. M3bis 03/10/2009 @ 21:08

    @N.A.
    Aici m-ai lovit. Că şi eu sunt fotograf “profesionist”. Noroc de fotoşop.

    Thumb up 0

  171. N.A. 03/10/2009 @ 21:24

    @M3bis – Ei, stai linistit, asta-i unealta oricarui fotograf, la un moment dat.. Si cel mai “nr.1” fotograf din Romania (bine, anul asta n-a mai iesit chiar pe 1) e un fotograf foarte prost, de fapt, dar are angajat cel mai bun lucrator in fotosop… 😀 Cel mai amuzant e ca toata lumea stie asta, inclusiv aia care-i platesc mii de euroi..

    Thumb up 0

  172. M3bis 03/10/2009 @ 21:28

    @N.A.
    Al dracu. Si pe mine ma pacalea ca face campanii umanitare. Abia daca scoteam de vreo bere de la el….

    Thumb up 0

  173. N.A. 03/10/2009 @ 21:36

    @M3bis – Hihihi, asa ma pacaleste si pe mine barbati-miu, cand vine iar fara un vuitton acasa..

    Thumb up 0

  174. tania 03/10/2009 @ 23:47

    La noi mai mereu ne impiedicam de cablurile din casa, stam inttr-o garsoniera micuta si cum exizta o singura priza, toate electorcasnicele sunt legate prin prelungitoare. E si uite din cauza asta prima data cand am pornit aspiratorul au aterizat pe jos: boxe, casti, camera web, monitorul l-am prins exact cand sa atinga podeaua.Mai grav este ca de cand fiul meu a inceput sa mearga in picioruse nici o piedica nu-l opreste sa traga de cabluri si mereu ne poti imortaliza in ipostaze de perne moi pentru aterizarea calculatorului, monitorului, mai grav: TV!

    Thumb up 0

  175. Dia 04/10/2009 @ 19:50

    … cand nu mai poti de foame, astepti colega de camera sa vina de la baie cu macaroanele strecurate ca sa le adaugam branza si unt si “EA” la intrare se impiedica in firul prelungitorului care traverseaza toata camera si imprastie macaranoale in fata noastra ca un covor tesut la comanda si aterizeaza peste ele…, era amuzant, dar pana s-a accentuat senzatia de foame si a trebuit sa o luam de la capat.

    Thumb up 0

  176. madalin 04/10/2009 @ 22:02

    Totul a inceput frumos. Intr-o dimineata calduroasa de vara m-am decis sa navighez un pic pe internet: citi e-mail, un mesaj pe twitter etc. Conectez modemul ( ca am modem) si foloses doua cabluri USB de doi metri. Le imprastii prin casa, langa usa si pe un suport unde aveam semnal mai bun.
    Credeam ca nu se poate intampla altceva inafara de faptul ca m-am ,,electrizat”la conectarea celor doua cabluri. Dupa un timp intra mama in casa si , brusc, se impiedica de cablu. Cade! Bwwwuf!!! Pe langa faptul ca modemul a luat o busitura zdravana, a tras si unitatea pana cand s-a oprit in perete.
    Partea buna e ca desi a fost o faza amuzanta nu si-a spart nimeni capul…

    Thumb up 0

  177. Giani 04/10/2009 @ 22:13

    Nu am demult calculator si internet dar am doua intamplari haioase. Ma jucam cu catelusa prin casa si ne-am impiedicat amandoua si era sa cad peste ea. Altadata am deschis unitatea centrala sa sterg ventilatorul dinauntru si apoi abia am reusit sa pun cablurile la loc.

    Thumb up 0

  178. irina 04/10/2009 @ 23:52

    Am invatat de mult, dupa ce mi-am complimentat culoarea naturala a pielii cu toate gamele cromatice de vinetiu, verzui si maroniu cum sa navighez fara probleme printre toate firele care se intind prin casa, asa ca accidentul meu cu firele a avut loc intr-un hipermarket. Eram cu mama la cumparaturi intr-o sambata dimineata, ea cauta un set de farfurii pentru un cadou si voia ca eu sa stau cu orice pret si sa-mi dau cu parerea. Cum inca imi era un somn groaznic si cum interesul meu pentru farfurii ar tine companie speciilor inca nedescoperite de la fundul Gropii Marianelor, am inceput sa ma plimb prin raioanele apropiate în speranta ca somnul o sa dispara miraculos.
    Cand ajunsesem sa fiu sigura ca eram intr-un cosmar cu vesela, am zarit cu coltul ochiului în sectiunea cu role, biciclete si alte aparate ce incurajeaza la plimbari lungi prin parc, cateva trotinete pentru copii, tocmai bune de incercat.
    Asa ca am ajuns sa iau o trotineta roz , cea mai mare din ele, care ar fi fost perfecta pentru o fetita de 10 ani dar banuiesc ca totusi eu, la cei 20 ani ai mei aratam cel putin ridicol, deci m-am uitat de cateva ori în jur sa ma asigur ca nu aveam nici un martor. Am facut cateva ture si cu o noua incredere în iscusinta de care dadusem dovada pentru prima oara cand incercasem un astfel de aparat, m-am horatat intr-un impuls sa cotesc si sa ma indrept catre un culoar ceva mai lung, unde cu siguranta as fi avut mai mult loc de desfasurare.
    Spre totala mea nenorocire, am vazut prea tarziu ceea ce era probabil singurul cablu neascuns din tot magazinul, lasat de vreun angajat care uitase în ziua precedenta sa-si stranga toate uneltele. Asa ca am luat firul în plin cu mini trotineta mea, mi-am pierdut orice simt al echilibrului, piciorul cu care incercam în zadar sa opresc a alunecat pe gresie si asa m-am trezit ca în incercarea sa nu imi rup cateva oase facand pentru prima oara spagatul, am executat o pirueta în aer de care si cele mai antrenate balerine ar fi fost mandre.
    Asa ca am sfarsit nefericitul meu experiment pe 2 roti cu o cazatura sanatoasa pe partea posterioara, cu trotineta roz cazuta peste mine si cu un grup de 4 barbati de pe culoarul mare care nu se mai puteau opri din ras.si totul din cauza unul singur cablu.
    Macar mama a cumparat repede farfuriile….

    Thumb up 0

  179. […] ca asteptati cu infrigurare rezultatul concursului organizat in colaborare cu HP Romania, avand drept premiu o imprimanta multifunctionala wireless […]

    Thumb up 0

  180. stanescu iulia 06/10/2009 @ 17:57

    eu nu am ceva haios legat de cabluri insa are sotul o patanie super….

    sotul meu lucreaza la o agentie de publicitate ce face afise publicitare de mari dimensiuni pe imprimante mari de 3-5 m.

    intr-una din zile trecea “voda prin lobada” (a se citi sefu – un distins dictator de 25 de ani care nu stia de cine sa se mai ia si sa faca scandal)… cand…. deodata imprimanta sotului s-a optit brusc si deodata aparent fara motiv drept in mijlocul printului…. distinsul voda s-a impiedicat de un cablu al imprimantei si era sa cada in toata splendoare lui la cei 1.50 m ai sai…

    si ca sa se scoata idiotu incepe sa latre la un coleg al sotului (ti-am spus ba sa pui bine cablurile alea acolo…)

    Thumb up 0

  181. stanescu iulia 06/10/2009 @ 18:00

    si daca tot veni vorba de impiedicat de cabluri mare grija la asa ceva ca se lasa cu sechele mari.

    eu am fost la ai mei de sarbatori acum cativa ani si am lipsit impreuna cu sotul cam 2 saptamani de acasa. socrul meu s-a impiedicat de cablul de la frigider si mi s-a stricat tot ce aveam in el dar mai rau e ca de atunci nu stiu ce s-a intamplat ca nu mai racea deloc mancarea si in scur timp s-a sticat de tot si a trebuie sa cumpar unul nou.

    asa ca grija mare de ce cabluri va impiedicati.

    Thumb up 0

  182. Skag 06/10/2009 @ 18:07

    Iti dai seama ca naspa ar fi sa te impiedici de cablul de alimentare la o masinaria de facut prezervative, si sa iasa toate busite, cu gaurele:D Sa vezi ce ne-am inmulti:D

    Thumb up 0

  183. […] distanţa asta am fost de a câştiga o imprimantă wireless HP la concursul de la Daily Cotcodac. Ca să nu existe vorbe cum că n-aş fi rumân verde, da, declar că a fost blat, din simplul […]

    Thumb up 0

  184. Stefania 07/10/2009 @ 22:47

    Intr-o zi am fost in vizita la matusa mea.Si de fiecare data cand merg pe acolo nu se poate ca eu si varul meu sa nu facem vreo tampenie.Eram atat de plictisiti asa ca am zis sa ii intindem o cursa matusei.Ce ne-am gandit noi sa punem cablul de la televizorul la care se uita bunica exact pe unde trebuia sa treaca matusa.Planul era sa stea unul de o parte si altul de alta,numai ca varul meu “inteligent” ce s-a gandit el sa ma trimita pe mine sa o chem pe matusa pentru ca totul era pregatit numai ca matusa nu venea.Da, si m-am dus dupa matusa sa o chem dar de unde sa o chem ca nu era.Era tocmai la vecina.M-am dus la vecina,numai ca vecina avea si un caine rau care m-a observat imediat.Am strigat-o pe matusa iar cainele latra din ce in ce mai tare.Matusa nu raspundea asa ca am incercat sa intru in curte.Cainele nervos,tot latra si latra pana ce s-a dezlegat.Si fugi inapoi.Imi era atat de frica.Iar varul meu ma urmarea cu privirea si nu mai putea de ras.Am intrat repede in casa bineinteles ca nu a intrat si cainele ,si ce za vezi speriata si neatenta m-am impiedecat de cablul pe care tocmai il insirasem si s-a stins televizorul si s-a rupt si mufa aceea pe care o bagi la televizor iar eu m-am ales cu un cucui in cap.A fost cea mai infricosetoare si cea mai penibila situatie pe care am trait-o.Bineinteles ca am luat si o cearta zdravana mai ales ca am stricat mufa.Iar varul meu mi-a ramas dator.

    Thumb up 0

  185. monica popa 02/04/2010 @ 00:09

    […] […]

    Thumb up 0

  186. Razvan 09/04/2010 @ 22:29

    Am o imprimanta exact ca asta acasa. E foarte tare!

    Thumb up 0

  187. Jamey Tokarski 02/05/2010 @ 20:09

    wow great here a video about it http://www.youtube.com/watch?v=w5OO_ASc1b0

    Thumb up 0

  188. […] neprotejate din cameră. – Vezi că aspiratorul e după uşă, spune soaţa. Aspiratorul meu e portocaliu. Dar asta am mai spus-o. Schiţăm, măsurăm, tăiem. Cuişoarele sunt cam scurte. Nu merg bătute […]

    Thumb up 0

  189. Imprimante 11/07/2010 @ 20:59

    in curand cred ca nu o sa mai avem nevoie de cabluri!

    Thumb up 0

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Comentează