Cele mai nasoale si insuportabile sunt aceste Cable Spaghetti, pentru ca oriunde te-ai suci, orice ai face, te agati de ele, sau mai bine, ele se agata de tine. Groaznic.
Nu o data mi-a fost dat sa-mi iasa pe gurita mea frumoasa si dulce mici injuraturi la adresa lor, cand am aterizat in sezut, cand m-am lovit cu capsorul sub birou increcand sa le descurc, sa le scot, sa le introduc pe fiecare la locul lor.
Ca sa nu mai spun ca nici nu trebuie sa merg fara sa ma uit pe jos, prin jur, sa am grija pe ce calc, daca nu vreau sa intru cu capul in perete cu avant cu tot, ca in filmele acelea de comedie cand te impiedici si cazi asa de aiurea incat dupa ce simti durerea iti dai seama ce s-a intamplat si te razbuni pe ele, cum altfel, decat injurandu-le…cine le-o fi pus in calea mea?!
😛

Hohoooo …. hai la cabluri. Urmeaza un snippet dintr-un post de-al meu mai vechi postat aici: http://blog.warlock.ro/2008/09/16/eu-reparatorul/
Orice meserias adevarat are o lada pe undeva unde strange toate gunoaiele, pardon, electronicele care intr-o zi o sa fie „utile”. Am inceput sa sap in cutiile pe unde imi tineam toate piesele, si am gasit un alt casetofon. Era vechi, jerpelit, si ii lipsea stecherul.
Era candidatul ideal. M-am pus la treaba si am inceput sa caut metode sa il racordez la reteaua electrica. Avea doua cabluri care ieseau din el. Unul subtire, de care eu am dedus imediat ca e antena (nu stiu cum am reusit sa deduc ca doua fire, care erau izolate ar putea fi antena, dar nah … experienta creste cu timpul), iar celalat era mai evident, un cablu mai gros, cu doua fire la capat. Am dedus instant ca ala e cablul de alimentare si am nevoie de un stecher. Dar de ce sa ma chinui sa ii pun stecherul direct, nu?!! Mai inai trebuie testat, corect ??!!
Stiti cum se sinucide melcul?
Se uita in priza!!
M-am uitat in priza, cu cate un fir al cablului in fiecare mana !!!
Am vazut o lumina alba, si mi se parea ca ma indrept inspre ea … sau venea ea spre mine … sau eu mergeam spre ea … sau ea venea spre mine … am ametit !!!
M-am intins pe pat ca melcul, si am admirat vreo 10 minute lumina alba care venea si se departa spre mine.

@fanel: Tu cu ce mana ai scris comentariul asta? 😀

Hai,maaaa! 🙁 Pai, si eu ce vina am ca posed un sot extrem de curatel si gospodar care de la bun inceput a luat de la Ikea niste .. un fel de burlane din plastic, ca nu stiu cum sa le zic altfel… si a organizat frumos toate cablurile din casa si le-a ascuns pe dupa mobile (alea care nu erau lipite frumos in cate o plinta pe perete), si nu vezi chicior de cablu in casa!
Asta-i discriminare! Eu zic ca el ar merita premiul, ca a fost cel mai cuminte! Plus ca papa tot din farfurie…

Brutus, unul din pisicii mei, si-a marcat teritoriu pe cablurile pe care le foloseam la calculator si au trecut vreo 2-3 saptamani pana sa-mi dau seama de ce anume mirosea cam naspa in camera (si in astea 2 saptamani a trebuit sa fac curat, sa arunc un fotoliu vechi, fiindca credeam ca de acolo vine problema, etc…)
Pana la urma am dus si pisicul la maica-mea, fiindca e mai bine la curte si am pastrat doar perusii

Sa va povestesc pe scurt ce am patit zilele astea…Mi-am facut abonament la alt provider de net care a hotarat sa vina cu 2 luni mai devreme sa instaleze cablurile…Dintr-un simt estetic iesit din comun, au hotarat ca cablurile societatii concurente (la care mai platesc 2 luni abonament) sunt foarte inestetice si le-au taiat dintr-o lovitura jos, si tv si internet, sa stim o treaba! Daca totul mergea struna, nu mai aveam de ce sa sun noptile pe rand la unu si altu sa vina sa-mi puna netu’, ca eu nu mai pot! Totul a pornit de la un router wireless, pentru ca eu chiar urasc cablurile, mai ales la un calculator se aduna destule, dar la un laptop…arata foarte urat! Ei bine, routeru nu vroia cu toate setarile din lume sa dea netu mai departe la tot blocu ca am scos parolele…Va inchipuiti cum e sa cauti pe forumuri de pe telefon? am gasit solutia intr-un final, cand scriam cererea de reziliere …

Nu stiu de ce sunt la moderare, deci n-am cum editat textul, asa ca, pe cand o aparea, faceti voi corecturile. Of, am scapat de o grija! 🙂

Voi fi mai mult decât dornic să arunc cu bere în stânga şi-n dreapta, normal.

Incă nu am reușit să-mi sparg căpățâna din cauza cablurilor ci din cu totul și cu totul alte cauze.
Dar, am o problemă cu cablurile care nu sunt pe sub covoare și sunt lăsate așa, la voia întâmplării sau la voia nevoii 😀 Mă împedic, trag totul după mine, telefonul e varză doar pentru că eu, posesoarea, sunt o varză de Constanța care nu vede pe unde calcă. Laptopul era cât pe ce să ajungă un sac de mărunțișuri din cauza verzei de Constanța. Dar de când am MacBook Pro sunt tare de tot, dacă mă împiedic, zboară cablul de alimentare din laptop și nu laptopul cu totul :))
In schimb, motanul meu, are grijă să-mi roadă toate cablurile și cred că are o slăbiciune pentru cablurile de la laptopuri și de la telefoane pentru că pe majoritatea le-am “izolat” cu bandă adezivă popular numită scoch 😀

@Spiep – Da, deci cum spuneam: DISCRIMINARE!!

Eu mă împiedic de multitudinea de cabluri din casă, da’ am un echilibru excelent, prin urmare nu mă rănesc. (Aştept totuşi cu nerăbdare un premiu sub formă de mobilă, pe care l-aş câştiga detaşat şi probat de vânătăile perpetue care-mi acoperă trupul mult prea nerăbdător ca să mai ocoleasă orice obstacol tare din cale).
Am totuşi un pitic. Pentru a testa reflexele musafirilor, cablul prelungitorului care leagă priza din hol şi maşina de spălat din baie e lăsat intenţionat să zacă la intrarea în baie. 🙂 Din păcate, prietenii mei nu s-au dovedit până acum destul de amuzanţi ca să facă vreun cucui, ci doar au dansat pe alocuri pe gresie.

NU mai am nimic de adaugat, dar vreau sa vad daca se mentine poza care mi s-a alocat

Am facut un fel de centru de comanda la tara la bunica unde mi-am adus toate hartoagele, calculatorul, statie, si implicit toate firele din lume. Le-am tras prin camera, pe sub linoleum, le-am pitit pe unde am putut si am facut o mica statie NASA la casa de la tara din Viscri. Foarte frumos doar ca intr-o zi de vara a facut ceva scurt si a murit tot. Pa pa la revedere. Dupa ce am injurat Enelu si pe mama lui, dupa indelungi cautari, am descoperit ca defapt mi-au papat soricei din cabluri, incet si sigur…

pisica mea roade cabluri. asta e pentru concursul la care oferiti o imprimanta al carei cablu roade pisici.

Bă, eu nu pot concura cu ăștia. Nu mi-am spart nici capu’, nu mi-am sucit degetele și, în special, nu mi-am rupt nici fusta încercând să fac niște treabă ce ține de IT (și care nu implică un webcam și niște obsedați anonimi cu aia în mână). Noi ăștia din IT suntem “aproape” de a face alte chestii, precum swingul unei bâte de baseball în zona unei deschideri în perete – pe care am s-o numesc în continuare “ușă”, fix atunci când un coleg, sau o colegă, se gandește să apară de după colț și să treacă prin ușa respectivă, calculat, încât să-mi intercepteze bâta cu capul atunci când energia cinetică din bâtă e maximă. Îți dai seama ca spun “aproape” de a face așa ceva, că altfel acum postam comentarii din penitenciar (colega respectivă a avut prezența de spirit să pună frână, eu nu).

În legătură cu cabluri, până acu’ m-am împiedicat si am tras calculatoare după mine, și alți colegi au făcut la fel, pentru că, “din lipsă de fonduri”, șefu’ nu voia să ia niște cabluri mai lungi sau un switch în plus și nici chestii dintr-alea care prind cablurile de pereți ca să nu-ți rupi gâtul în ele, așa că aveam un cablu care atârna la 2 cm peste nivelul solului, adică suficient pt. a baga piciorul sub el dacă pasul tău mediu nu e ca la Stan și Bran, și a-l trage dupa tine, cu tot cu echipamentul atașat ambelor capete ale lui. Acest cablu, ca să faca viața mai interesantă, se afla fix pe traseul urmat de toți fumătorii, pentru că nefumătorii n-aveau treabă în zona aia. Doar norocul a făcut să nu fie tras pe jos vreun monitor CRT, dar asta nu e totuși atât de important atunci când vine spre tine o bucată de metal de 5-10 kile într-un sfert de secundă și te lasă cu vânătăi, iar șeful nu-ți dă liber ca să-ți revii. Da’ nici nu te lași de fumat, perfect conștient de acest hazard.

În rest, numai chestii banale, precum trasul cablului de la mouse, sau, mai palpitant, cablurile boxelor, cu picioarele pe sub birou, și apoi acrobatica de a le urca înapoi. Hai că totuși am ceva și mai palpitant: doborârea unui telefon IP, încercând să mă întind, pe sub birou, s-o picioresc tandru pe colega de la Relații (nesexuale) cu Clienții.

Așa că dă imprimanta aia la alții, care, cu puțin noroc, traiesc pe teritoriul României, ca să nu te îndoaie curierul la preț 😀

In urma cu cativa ani aveam biroul sub geam. Intr-o zi m-am aplecat sa imi bag cablul de la net si cand m-am ridicat i-am dat un umar la geam (era deschis) de a cazut jos. Am avut noroc ca a cazut in picioare si am reusit sa-l prind fara sa se sparga (era geam mare), am avut noroc si ca nu erau parintii acasa 😉 Va puteti imagina ce duros a fost? Am crezut ca mi-am dislocat umarul, dar din fericire nu s-a intamplat nimic in afara de “putina” durere. Sfat: nu va puneti calculatorul sub geam 😉

Intr-o zi mi s-a ars un bec de la candelabru. M-am pus eu sa-l schimb si cand am incercat sa-l dau jos am ramas numai cu balonul de sticla in mana. Fiind pe scaun, curentul fiinnd oprit de la intreruptor, nu mai m-am deranjat sa dau sigurantele jos sau sa verific daca nu cumva imi trece nulul prin intreruptor. Mi-am bagat eu mana in dulie sa scot partea care a ramas in dulie si cu cealalta mana tineam de abajur, bineinteles ca nu m-am descurcat asa si m-am gandit sa tin de partea metalica a candelabrului si cu cealalta mana fiind in dulie… de atunci stiu ca la mine trece nulul prin intreruptor :))

AQmintiri din liceu (am terminat electrotehnica):

Intr-o zi m-am pus sa desfac un pick-up si am luat din el un transformator pt ca am vrut sa-l folosesc la altceva. Am vazut ca are 6 fire, dar nu am stiut care era intrarea si care era iesirea…. M-am gandit eu ca nu ari fi bine sa-l incerc acasa pt ca sa nu imi fac ceva la instalatia electrica si am luat decizia de a-l incerca la scoala. M-am dus la scoala si in pauza l-am rugat pe un coleg sa ma ajute. El a bagat firele in priza (nu avea stecher) si eu eram la panoul de control 😉 La prima incercare s-au ars sigurantele si nu s-a mai intamplat altceva, am trecut la urmatoarea masa si am introdus aceleasi fire in priza (mai exact, colegul le-a introdus), am apasat butonul si am vazut ca a luat foc transformatorul meu. Ganditi-va ca a ars cu flacara, nu numai ca aiesit fum. Am avut noroc ca am reusit sa opresc curentul imediat cum am vazut focul pt ca, colegu’ era deja cu mainile pe fire sa le scoata din priza… am avut noroc si ca nu am dat foc la scoala, desi nu cred ca ar fi plans prea multi pt. cateva zile libere 😀

Acelasi laborator, alta zi. M-am pus sa fac o schema electrica la o masa, am verificat sa vad daca nu sunt arse sigurantele si totul a iesit perfect. Am trecut la alta masa sa fac alta schema, am luat volt-ampermetrul sa verific sigurantele fara sa verific daca nu a umblat cineeva cu el (eu trebuia sa masor o tensiune de 220 V si cu aparatul nu se puteau masura tensiuni mai mici, deci nu ma interesa pe ce valoare era), am pus conductoarele de la aparat pe sigurante si cand am vazut ce flama a iesit asa am sarit de acolo… :)) Inchipuiti-va ca s-a si topit putin din capacelul de la o siguranta. Am avut noroc ca era un aparat rezistent la socuri 😉 Am uitat sa va spun, un coleg l-a pus pe amperi. Si povestea asta s-a intamplat tot in pauza

Singurul locşor liber unde-mi pot ţine imprimanta este sub masă, pe o cutie de carton plină cu nu ştiu ce chestii. Când lucrez la calculator, tot sub masă îmi stau şi picioarele, împreună cu nu ştiu ce chestii. Am auzit că undele sculelor wireless provoacă nu ştiu ce chestii la nu ştiu ce chestii, dacă distanţa dintre o sculă şi alta nu e mai mare de lăţimea unei mese. Iar din termenul „wireless”, partea cu „less” îmi dă fiori.
Eu nu vreau imprimantă wireless. S-o ţină Julius pentru el, sau s-o dea cui o vrea şi-o mai putea, cât o mai putea.

Ceea ce va voi povesti s-a intamplat anul trecut, clasa a noua, boboc si eu.:-> Intr-o zi s-a anuntat ca la sfarsit de saptamana va fi un fel de ‘film club’, unde, se vor viziona cateva filme in stilul clasic, mai exact cu popcornu’ si sticla de pepsi.:D Fiind clasa a IX-a trebuia sa fiu prezent obligatoriu. Pai cum sa lipsesc eu?:P Vineri, cu vreo 3 colegi din clasa am mers si noi sa vedem cateva filme (altfel e cand vezi un film cu mai multi). Toate bune si frumoase, vedem un film…dupa care pauza de 10 min. pana la urmatorul.
Tin sa precizez ca filmul era redat pe un televizor cu ecran plat plus boxe pentru sunet. Televizorul era ditamai namila pot sa zic, avand cam 1,7 m inaltime si 1,4 m latime. Mai avea si boxe incorporate in el (ca sa fie si o rezolutie cat de cat decenta). Acesta era asezat pe o masuta cam cat el la diametru, deci era cam fix asezat, iar pe langa asta priza era si asezata cam “rau” fata de televizor, asa ca, cablul de alimentare era cam tensionat.
Cam ajunge cu detaliile tehnice, sa revin la in pauza de 10 min.
Cum am intrat eu pe usa m-a strigat unul dintre colegi. Eu, neatent, am continuat sa merg vorbind si uitandu-ma la el. Rezultatul a fost cam tragic. M-am agatat de cablul ce ducea la priza iar televizorul a cazut pe mine, tintuindu-ma la pamant. Din fericire, in ciuda ranilor provocate, televizorul nu a patit nimic, ca doar a cazut pe moale.:)) Pe de alta parte eu m-am ales cu o coasta rupta si cu nenumarate vanatai, dar totusi cred ca am avut noroc deoarece televizorul ar fi costat mult mai mult decat “spitalizarea” mea. :)) Frumos ar fi sa spun ca nu m-am dat la o parte din acest motiv, dar adevarul e ca nu am avut timp nici sa reactionez, fiind luat total prin surprindere.:))
Totusi exista o parte buna in fiecare lucru. In cazul de fata am invatat sa fiu mai atent pe viitor deoarece greselile costa, iar pe langa asta macar voi avea ce sa le povestesc copiilor mei.:))

Noi stam 4 insi intr-o mansarda. Eu cu prietenul meu intr-o camera, un student de anul 3 in cealalta si prietena mea cea mai veche – asta ca sa nu spun cea mai buna – in cealalta camera. Mansarda este construita exclusiv din lemn. Deci, tot ce ne desparte de vecinutza de dedesubt sunt niste scanduri scartaitoare si niste mochete. Am pus 3 straturi de mochete ca sa amortizeze pasii si micile scapari de obiecte pe jos, dar se pare ca n-au avut efectul scontat. Asa ca, la rastimpuri, sensibila noastra vecinutza isi face simtita prezenta prin batai scurte, dar energice, cu coada de matura, in tavan. Respectiv in podeaua noastra. Dar sa nu deviem prea mult de la povestea cu cablaraia. Am, slava Domnului, destula in camera. Invaluie unitatea si boxele, caci majoritatea cablurilor sunt de la sistemul dolby surround. Un alt artificiu care o innebuneste pe vecinutza. Care vecina, in paranteza fie spus, are la vreo 40 de ani. Si traieste singura cuc. Cireasa de pe tort, amanuntul care a facut-o sa vina val-vartej sa ne bata la usa si sa spuna vrute si nevrute a fost intr-o noapte pe la 2, cand am facut imprudenta de a ma impiedica de, ati inteles, cablaraie. A fost o cazatura nu foarte dureroasa, insa deosebit de artistica, atat vizual, cat si, bineinteles, sonor. Am ajuns la concluzia asta nu fiindca as fi inregistrat efectul sonor al cazaturii, ci printr-o simpla deductie logica. Vecinuta s-a mutat pur si simplu dupa asta. Nu-mi imaginez cum s-a auzit la ea cazatura, cat de tare au scartait sau trosnit scandurile, dar toata intamplarea a fost pan’ la urma cu nororc. Vecina-problema s-a mutat, iar in locul ei au venit niste vecini mult mai toleranti. Sau mai surzi?

Buna.
Intr – adever Cable Spaghetty sunt o adevarata pain in the… uneori.
Eu de ex, prin 2006, am patit o urat.
Ai mei s au apucat de curatenie generala, si evident au luat toate covoarele din apartament.
Intr o zi, mama mi a zis sa tin eu in brate covorul din sufragerie pentru ca ea avea ceva treaba. Eu eram pe mes, cu webul deschis si discutam cu un dream boy. ce a urmat l a facut inclusiv pe el sa cada pe spate de ras. M am ridicat de pe scaun, am luat covorul in brate, si am dat apoi sa merg vreo 2 pasi inapoi inspre scaun ca sa pot tasta ceva. Insa am uitat ca am si cabluri prin camera, si brusc m am trezit ca am dat o gura de birou de toata frumusetea. Mi am spart buza inferioara atunci, dar bine ca nu mi am spart dintii. Spre rusinea mea am inceput sa bazai putin de durere si de rusine… de.. baiatul radea si mi a tastat “ti a stat ceva fir in drum?” nu am facut altceva decat sa ii urez sa uite de cabluri poate mai rau decat mine. Hi Hi.
Dar tot nu m am lasat de internet si de comp. Sunt un adevarat addict. Si chiar imi place asta.

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand aud de soacra-mea…simt ca “adrenalina” chiar exista…dar sa nu deviez de la subiect.Atunci cand sotul meu a venit acasa cu un covor {nou nout}primit de la socrii{fac o paranteza sa va spun ca sotul meu s-a” maritat” in Mures,el fiind din Bucuresti}m-am bucurat nespus…dar in sinea mea spuneam{sunt taaare obraznica}ca mai bine ne dadeau banii si luam eu covorul pe care il vroiam…asa…deci cum spuneam m-am bucurat si l-am si asezat frumos in sufragerie,dar ma enervam destul de des pentru ca se curata greu{cred ca asta a fost intentia} si ma tot uitam la el urat.Intr-o zi [n-a trecut o jumatate de an] eram cu fetita mea de 1 an si cu sotul in sufragerie,,eu ma jucam cu fetita si sotul meu butona calculatorul {ocupatia lui favorita} cand deodata se aude o pocnitura si ia foc covorul…am sarit repede sa stingem focul ,copila a inceput sa planga,iar noi ne uitam unul la altul …ce s-a intamplat de fapt?Toate cablurile de la calculator sunt bagate intr-un prelungitor,iar acela cred ca a obosit si a facut infarct…destul ca si acum {au trecut 3 luni}am o gaurica in covorul care s-a razbunat ,iar noi am invatat ca niciodata sa nu mai lasam calculatorul deschis cand plecam de acasa ca poate la intoarcere nu mai gasim blocul numai un morman mare de cenusa fumeganda{avand in vedere ca drumul Mures-Bucuresti e lung…}

Mă pune naiba să-i zic nevestei vineri:
– Dragă (nu, nu o cheamă Draga, aşa o alint eu), să ştii că eu la birou nu prea mai am de lucru, bagă aştia de seamă că trag mâţu’ de coadă şi le vine vreo idee să-mi desfiinţeze postul şi din şomaj nu-mi mai rămân şi bani de bere şi ţigări. Aşa că am hotărât să-mi iau concediu o săptămână, nu mai mult, că pe urmă se prind că merge treaba şi fără mine şi ajungem iar la situaţia anterioară (aia cu trasu’ mâţului de coadă, idei preconcepute ş.a.m.d., deci fără bere şi ţigări) şi poate se mai strâng ceva hârtii pe biroul de la serviciu, ca să am material să mă fac că lucrez când mă întorc la muncă. Şi-n astă săptămână să stau acasă, să mă odihnesc, că am obosit de atâta teatru la birou.
– Cum zici tu, dragă, mi-a răspuns ea.
Ce nevastă înţelegătoare am, mi-am zis în gând, fără să mă gîndesc nicio clipă şi fără să fac nicio legătură între toate situaţiile în care nevasta îmi răspundea cu o propoziţie simplă, doar pentru a avea timp să rumege problema în linişte şi să dezvolte scenarii măreţe, în care, bineînţeles, subsemnatul este actorul principal (ultima dată când s-a întâmplat chestia asta am reuşit să văruiesc apartamentul şi să pun parchet. Că cică sunt băiet priceput, de ce să mai dăm bani şi la meseriaşi). Deja mă gândeam la ieşirile cu băieţii la o bere, la configurarea şi compilarea kernel-ului ăla de linux de la serverul de pe balcon, la jocurile alea pe care nu am apucat să le instalez pe calculator darămite să mă joc cu ele, la trezitul din somn la orele 10-11 dimineaţa etc. Dar deh, nu mă vindec niciodată.
Continuarea aici…

Mi-am mai adus aminte ce-am facut odata. Aveam un alimentator care trebuia bagat intr-o priza. Priza se afla dupa birou si ca sa ajung acolo trebuie sa fac acrobatica peste biroul respectiv. Partea buna e ca am reusit sa bag alimentatorul in priza. Partea proasta e ca, fara sa-mi dau seama, mufa din capatul celalalt al cablului, pe care o tineam in mana cu care ma sprijineam de birou, imi ajunsese pe gat. Ghici ce s-a intamplat cand am apasat stecherul in priza.

Daca ziceti ca-s shocat, acu’ stiti de ce. 😀 Am avut noroc ca erau doar 12 volti pe sarma, si avea si siguranta si s-a prajit siguranta, nu eu.

Eu nu am întâmplări “haioase” cu împiedicări de cabluri, fracturi craniene, fracturi ale membrelor, electrocutări etc.
Am avut grijă şi le-am “aranjat” pe toate în spatele biroului.
Un filmuleţ care l-am văzut cu ceva timp în urmă;
– un tip în fata pisiului
– tipul se ridică(cu această ocazie se observă că nici de la brâu în jos nu avea haine pe el) şi îşi aprinde o ţigară
– tipul se duce să fumeze la fereastra larg deschisă
– în cadru apare un câine negru
– fără să stea prea mult pe gânduri, câinele se duce şi îl atinge/linge cu botul/limba pe tip în zona dorsală
– tipul dispare subit în negura nopţi
Oare locuia la parter?

Iete-te frate că am făcut pui! Măi „Celălalt Florian”, nu puteai şi tu să te botezi „Celălalt Julius”? Aveai de câştigat prestanţă, faimă, admiraţie, ce ţi-o fi trebuit numele unui cârcotaş anonim?

Hm..pai..sa vedem..eu nu m`am lovit chiar..insa m`a durut inima..si s`a lovit ulterior cainele…de mine.
Eram prin `99 cred.. si tocmai imi cumpara`se maica`mea un calculator..destul de bun in comparatie cu ce aveau ceilalti (mai ales ca aveam hdd de 80 parca..daca nu sigur de 40). Nu dupa mult timp tot mama.. deh..femeie miloasa..avusese mila de un animal si`i luase calculator, a avut mila de un pui de boxer al nu stiu carei colega de servici care mai avea vreo 6 si nu avea ce face cu ea si s`a gotarat sa`l aduca acasa. Mult timp nu a trecut..si cateaua (la propriu) ramasa singura acasa si neavand niciun papuc la indemana..se gandeste sa se joace cu cablurile de la calculator. Sa vedem cum am gasit camera: o boxa intr`un colt..cealalta in mod ciudat atarna de birou.. monitorul nu mai avea cablul video (cred ca e de mentionat faptul ca era un monitor care avea cablul ala d eintra in placa video sudat in el..a trebuit sa schimb monitoru).. tastatura nu mai era..am gasit`o dupa vreo ora pe sub pat iar carcasa arata de a trecut godzilla peste ea..de vreo 3 ori.
Acum nah..regret amarnic(asta e mai mult pentru sensibilizarea cititorilor) si nu as mai repeta niciodata (tot asa..la impresie artistica) dar i`am tras cateva suturi mai in gluma mai in serios..de n`a iesit cainele din debara vreo 2 zile (nici macar la chemarile pline de dragoste ale maica`mii)
A trebuit sa mai astept cateva saptamani parca sa imi ucmpere alt monotor..si deja am iesit din circuitul de starcraft si alte alea facut de baietii de pe scara lucru care inca ma bantuie si astazi (pentru hohotl de plans de la final)
za end.

EU AVAND DOU CALCULATOARE,LIPSINDU-MI O IMPRIMANTA,AM SA VA POVESTESC POVESTEA”CABLURILOR”CARE SE INTAMPLA ZILNIC LA MINE IN CASA.
AVAND DOI COPII GEMENI DIN TRIPLETI,IN JUR DE 2 ANI NEIMPLINITI,ZILNIC MA CONFRUNT NU ATAT CU MATELE CALCULATORULUI CARE SUNT DUPA PERETE CAT CU SORICELUL-MAOSUL CARE BAIATUL IL EA PE POST DE MASINA,FATA IL INVARTE CA PE ELICOPTER SI IL ARUNCA.DESCHID CALCULATOARELE SAU IL INCHID CHIAR IN FATA NOASRTRA LA VITEZA LUMINI,SE URCA PE FOTOLIU SI AJUNGE SI SUS ,PT.CA NU MAI STIU UNDE SA AGAT SOARECELE.DESCHIDE DVD-UL DIN BUTON SI IL INCHIDE DIN NE-BUTON.CASTILE AM TOT CUMPARAT ,DAR MA LAS PAGUBASA,ARATA RONTAITE-RUPTE,PARCA AU NAVALIT O GRAMADA DE SOARECI PE EL,CU CABLURILE?MI LE TOT SCOATE SA CANTE LA ELE?CABLURILE MELE SE SUGRUMA SINGURE DUPA FOTOLIU CAND SE INVART AMANDOI COPII.DE IMPIEDICAT?NE IMPIEDICAM CU TOTII,EU IN JUCARIILE LOR CARE SUNT PE CM PATRAT SI EI IN CABLURILE NOASTRE.TREBUIE SA TERMIN CA ACUS SE SCOL SI IAR O IAU DE LA CAPAT.CE SA MAI FAC?ASTEPT UN SFAT

Zilele trecute am facut curat in camera de camin, sincer, eu nu stiam cum arata cu adevarat un Cable Spagheti pana cand m-am apucat de facut curat, nu mai scosesem mocheta si mesele de 4 ani. Orice cablu intra in spatele mesei acolo ramanea. Mare mirare mi-a fost sa vad ca eu am cumparat degeaba cablu mini-usb pentru camera foto, cabluri de alimentare pentru PC, mouse, sertizat alt cablu de retea cand erau de rezerva in spate, spatiul din spatele mesei era un fel de cimitir de corabii al cablurilor. Cand am scos toate lucrurile din camera am pus toate cablurile intr-un sac, abia au avut loc (sacul provenea de la un aparat de aer conditionat, cam 1.5m inaltine, 50 cm diametru. Inca nu mi-a facut curaj sa le descurc, in curand se termina bateria la telefon si cred ca o sa fiu nevoit sa caut incarcatorul… sau o fie mai comod sa dau 10 lei pe unul nou? P.S. Scriu comment-ul de la munca daca intreaba cineva daca imi merge PC-ul fara cabluri. Hei… dar mai stie cineva cum aratau caminele din regie cu cablurile de retea atarnate pe la geamuri? Isi mai aminteste cineva cosul de gunoi din P15 facut din cablurile de retea care plecau din camera serverului? Acolo matze de cabluri, nu ce aveam eu sau voi in camere.

Cable Spaghetti…..hmmmmmmmmmmm……….I have one in my room……a serious one.Acum cativa ani pe vremea cand era in clasa a 9 a mi-am zis eu ca trebuie sa fac “putina” ordine in spatele biroului meu.Asa in lipsa de ocupatie.In timp ce aproape ca ma ingropasem in fire cabluri suna cineva la sonerie.Eram singura acasa deci trebuia sa raspund.Luptandu-ma cu acele mici minunatii..cand dau sa plec mi se incurca piciorul stang intr-un cablu.Durere durere nici ca puteam sa-l mai pun in pamant.La prima vedere un doctor ‘destept’ a zis ca am o simpla entorsa.eeeee o nimica toata…ca dupa un an si ceva sa aflu ca a fost fisura..Si acum am amintirea asta frumoasa=o durere imensa.

Ultima mea intamplare cu cablurile a fost cam acum o saptamana. Am mutat eu prin camera si am realizat prea tarziu ca pana in locul unde e acum biroul, firul de la net ajunge doar prin mijlocul camerei. Am spus “Nu-i problema, nu se vede urat pentru ca trece pe sub covoras”. Problema e ca de sub covoras pana la calculator e o portiune de cablu pe care calcc tot timpul cu o roata de la scaun. Si uite asa la un moment dat am calcat eu cu scaunul pe cablu, cablu s-a infasurat la roata(nu stiu cum a reusit sa faca asta), scaunul s-a blocat, si avand in vedere principiile inertiei eu m-am dezechilibrat. De fapt am cazut destul de tare. Efecte? Lovitura la mana destul de urata daca analizez vanataia, lovitura la picior, pentru ca am tras si scaunul dupa mine cand am cazut si in plus parchetul meu a capatat o gaura, mica ce-i drept.

Haideti sa va zic si eu o faza haioasa legata de cabluri. Nu e vorba de un manunchi de cabluri de pe jos, ci de unul singur, mic si amarat, respectiv cablul de retea.

In Caminul 14 din Hasdeu-Cluj existau asa-zisele “camere cu switch-ul”, respectiv patru camere per etaj, adica doua per corp de cladire. Avand in vedere ca erau 30 de camere per corp si doar 8 porturi per switch, era o adevarata batalie sa ajungi la un loc in retea (se vindeau locuri in retea mai ceva ca locurile in camin). In primul an nu am stiut cum stau lucrurile, asa ca am ramas fara internet vreo doua-trei luni, pana cand cineva a renuntat la locul in camin (si in retea) si am reusit si noi (camera 231) sa ne ajungem.

Al doilea an, am vrut sa fiu mai smechera si sa fiu printre primii cu retea de pe etaj. La fel ca mine, mai erau inca vreo treizeci care se credeau smecheri. Vazandu-i ca stau cu cablurile in mana in fata camerei cu switch, asteptand sa vina adminul de retea sa ii “cableze”, ce mi-am zis? Ia sa fiu eu si mai smechera decat ei si sa imi pun mufa la cablu, ca ceilalti fraieri nu au mufa pe cablu si vor trebui sa astepte pana vor avea.

Zis si facut. Am venit peste jumate de ora cu cablul gata mufat, numai bine de bagat in switch. Ma uitam cu superioritate la ceilalti muritori de rand, stiind ca eu voi fi prima pe etaj care voi avea retea. Vine adminul. Deja toti erau gata-gata sa se omoare care sa fie primul si ii varau cablurile sub ochi la admin sa le mufeze lor primii. Iar eu, cu eleganta si dispret, dau gramada la o parte si ma prezint in fata adminului, cu cablul meu perfect. Ceilalti ma priveau cu o invidie sfredelitoare. La care adminul:

– OK. Si cum vrei sa bagi cablul cu tot cu mufa in camera?

Nu intelegeam ce vrea sa spuna si, dupa fetele colegilor mei invidiosi, se vedea ca nici ceilalti nu inteleg. Apoi m-am prins de faza si, rusinata, m-am retras intr-un colt sa imi plang de mila. Switch-ul era in camera, pus pe dulap. La el se trageau cablurile prin niste gauri facute in tocul usii. Gauri prin care nu trecea mufa, ci doar cablul.

Asa ca a trebui sa astept pana adminul i-a cablat pe toti ceilalti si abia apoi pe mine. Noroc ca am mai gasit un locsor in retea.

Anul urmator, ca sa nu mai patesc ca popa-prostul, pur si simplu l-am sedus pe adminul de retea si m-a cablat prima pe tot caminul. Noroc ca intre timp s-a inventat cablul wireless, ca cine stie ce mai pateam.

Dimineata. Ora: aproximatix 11. Inzestrata cu un spirit civic deosebit, cu care nu ma pot lauda prea des, m-am inarmat cu toate substantele folosite pentru a inlatura alte substante. Cu alte cuvinte, m-am apucat de curatenie in camera. Si am strans si am asezat si am sters praful si am dat cu aspiratorul si am folosit toate substantele respective. Cu firele de sub birou, bineinteles ca am avut deosebita grija. Le ridicam, le asezam la loc, le dadeam la o parte. Totul super. Apoi mi-a venit indrazneata idee sa le asez, sa arate mai estetic. Si asta am facut. Le-am impletit si despletit pana au ajuns sa arate mai estetic. O data terminata curatenia, ma asez la birou, rasuflu, anunt pe toata lumea ca am terminat (a se citi “cei cu care vorbeam”) si ma ridic sa ma arunc in pat pentru jumatate de ora. In momentul in care a intrat in discutie lenea si am vazut patul, am uitat de tot, astfel ca, picioarele care, oricat mi-as dori eu, nu au nici ochi nici creier, au agatat firul care urca la imprimanta, pe care din considerente estetice nu l-am mai bagat prin spatele ci prin fata biroului. Nu are rost sa mai spun ca am luat cu mine in pat tot calculatorul si jumatate de birou. M-am uitat la minunata-mi opera de arta si m-am culcat juma de ora. Doar nu era acum sa-mi dau programul peste cap. Macar un lucru sa il fac cum trebuie. (Calculatorul nu a mai mers, in caz ca erati curiosi sa aflati! 😀 )

pihaaa …se pare ca mai tre sa dati asemenea premii , ca se tripleaza cantitatea de commenturi 🙂 eu unu Nu vreau imprimanta ( bine mint …o vreau dar stiu ca nu am sanse sa o castig la cat sunt eu de “norocos) dar vroiam sa comentez si eu ceva pe aici ca sa mai creasca numarul de commenturi :d ..cabluri nu mai am prea multe ca le-am aranjat frumos , dar tot am un prelungitor exact prin fata usii trece , asa ca va imaginati de cate ori am masurat podeaua cu fata 🙂

Povestioara mea este cu atat mai trista, cu cat noaptea respectiva se voia a fi una deosebita.
Petrecerea de Craciun, organizata de catre angajator. Acolo, ma astepta un baiat langa care intentionam sa dansez macar o clipa, fiind amorezata de dansul.
Camera mea, muzica pregatitoare si datatoare de curaj, tinuta : rochita, pantofiorii. Ei, oameni buni, eu si tocurile de peste 5 cm suntem alfa si omega. Dar, flacaul meu e baiat inalt! Si-atunci, cu inima deschisa catre orice schimbare, imi asez pantofii din lac de parca as fi fost Cenusareasa si ma orientez catre iesirea din dormitor.
Din acest moment incepe ghinionul, dar sa nu credeti ca eu nu perseverez : ma impiedic de firele calculatorului si risc sa ma prelungesc pe jos; inot in aer dar nu ma ajuta parchetul lucios si pantofii din lac; alunec si patinez. Trebuie sa mentionez ca distanta nu este de neglijat si-atunci avantul meu a fost consderabil.
Daca dulapul cu haine ar fi fost inchis, poate trauma ar fi fost mai mica. Astfel, umarul stang intalneste usa deschisa si se raneste pana la sange. V-am mentionat ca rochita mea nu-mi acoperea umerii?
Eu inca inot, dar sfarsitul aerului ma obliga sa iau toate hainele prezente pe umerase si sa-mi caut echilibrul. Nici gand, adica eu le prind, dar rup suportul care sustinea umerasele. Acestea cad, cad si eu dar nu inainte ca fruntea mea sa fie violata la impactul puternic, de catre capatul dulapului. Viol, dragi cititori, altfel cum mi-ar fi aparut ditamai “pasarica” pe frunte???
Unitatea calculatorului era cazuta, hainele rupte si eu imprastiata.
Am plans de ciuda, m-am ridicat, mi-am sters sangele de pe umar si-am plecat la drum, imbracata la fel, dar cu un ornament deosebit : umarul si fruntea invinetite. Cand am ajuns la club, din dorinta de a-l vedea mai repede am grabit intrarea si rau am facut : gheata formata la intrare a produs si dureri dorsale dar si hohote de ras, ale colegilor.

Tineti-va firele sub birou! Si capul pe umeri…

Dragi mei, nu cred ca exista poveste identica cu a mea.
Ma pregateam in vara pentru examene la facultate aveam 2 teancuri cu materia de invatat.
Sa vedeti, ma apucasem de conspectat de scos esentialul de invatat cat mai putin si cum sa pot face asta decat lanca calculator cu picioarele sub masa de la calculator si cu firele pe unde apucau pe sub mada de calculator?
trebuia sa mai scot un singur rezumat care era ultimul din teanc,dar mi sa facut sete si m-am dus sa-mi aduc un pahar cu apa, il pun pe masa si ma apuc sa dau print, iesise firul de la imprimanta probabil atunci cand m-am ridicat, ma bag sub masa sa bag firul la loc, dar supriza vine mama sa ma intrebe ceva intrand ca o furtuna in camera si striganduma, ma sperii dau cu capul de masa dau sa ma ridic se agata firele, si le trantesc pe toate jos, da da calculator imprimanta si in final ca sa fie si mai frumos se varsa si paharul cu apa peste cele doua teancuri cu rezumate.
in concluzoie o minunatie,asa ca am ramas fara imprimanta,fara rezumate si cu un cucui bunicel in crestetul capului,

hai ca va pup, nu ma supoar daca radeti!!!!!!!

Ha , ha.. aici m-ati prins.. lucrez la o firma la care am o imprimanta , o casa de marcat, un laptop, un scanner.. va dati seama ca sunt cabluri ca la balamuc. Intr-o zi aveam sa-i predau un set de acte unui client si ce credeti.. ma ridic sa iau actele din dulap.. ma impiedic de fire, ma tin de cana:)) cad peste client si vars si cana pe el.. :)):)) da-ti-va seama ca am inceput sa rad .. da sa rad cu lacrimi de nu ma mai puteam opri:)) In final clientul si-a primit setul de acte.. usor nervos.. iar eu radeam de muream

Pe langa obiceiul de a agata cablurile si evident de a face obiectele sa zboare de pe birou, se intampla frecvent si inevitabil, mi s-a intamplat ca atunci cand imi era lumea mai draga si aveam nevoie maxima de internet sa imi apara jos in dreapta pe monitor un mesaj…. ati ghicit???… da… a cable is unplugged… Pe moment m-am resemnat… dar asteptarea era tot mai lunga… si stai si asteapta … si stai si vezi ca nu mai vine netu’… si pune mana si da telefoane la firma de net si intreaga poveste cu service-ul lor… si nervii varsati pe ei… si problema nu se rezolva… si in final cand au ajuns la mine si au inceput cercetarile am descoperit ca maiestrul cable de net era sfasiat , repet sfasiat de draga mea PISICUTA (pedepseste-o daca poti).
Si a 2-a nenorocire cu aceste cable spaghetti este urmatoarea:

in urma cu ceva timp, draga mea si iubita mea sotie mi-a daruit un ingeras de fetitza… si pune mana si spala si sterilizeaza si ai grija sa fie totul curat in permanentza si ai grija sa nu intre in contact cu oameni bolnavi si asa mai departe , ca acum cand a inceput sa mearga in “patru labe” sa o gasesc … ghicitzi cum?… cu guritza plina de cabluri … si am avut mare noroc ca nu a mostenit obiceiul meu de a trage totul de pe birou…..

Sub covor … da da n-am spus o prostie … pentru ca acolo le e locul in fiecare apartament si casa de pe lumea asta . Da! Locul acestor ‘matze’ este mereu sub covor. Si au ajuns asa fie atat de multe incat atunci cand ai niste oaspeti, ii inviti sa bea cafeaua la poalele muntilor Himalaya . Atat de mare se face acest ghem de cabluri si cablute !!!
Atentie insa unde pozitionati aceasta formatiune muntuasa caci vi se poate intampla sa aveti nevoie seara sa realizati niste nevoi si ghici ce vise va intampla in drumul pacuriu catre baie : o mica cazatura, cateva julituri si desigur multe referiri la mamica acestor cabluri….

Asa ca aveti grija – aceste Cable Spaghetti sunt criminale !!!

Let’s go back to childhood!Imaginati-va la ce poate deservi un cablu in copilarie?Dar un nuc batran? Da…sunteti foarte aproape…nu-i asa ca ati ghicit deja?Este chiar un leagan wirewood conectat intr-un nuc batran din curtea bunicii mele cu care aveam sa ma delectez pana la un moment dat…Asa se facea acum mai multi ani chiar insezonul tomnatec in care se coc nucile si se face mustul am legat un cablu de cea mai primitoare creanga a nucului impreuna cu o scandura pt confort deplin.Bucuria a fost maxima pana in momentul in care am inceput sa scuturam nucile si sa alergam nebuneste intr-o competitie de amploare,ca doar cel care strangea cele mai putine nuci era un ou stricat :)) Asa se face ca in goana nebuneasca m-am aruncat cu gatul in leaganul creatie proprie plutind pentru cateva secunde deasupra tuturor :)) A fost timp suficient cat m-am leganat “atipic” sa imi dau seama ca voi aprecia pe viitor tehnologia wireless.

@Serban: Sa intelegem ca acum ai 76 de ani si iti scrii memoriile?

Buna! Adresa de e-mail este dailycotodac la gmail punct com, nu? Am trimis intamplarile mele si voiam sa ma asigur ca e adresa corecta.

Da, si ca sa zic asa… de-ar fi fost numai cablurile…Eram plecat cu familia la tara pentru 2 zile in weekend. Ajungem acolo, ne instalam fain frumos, mancam si la treaba… Mie mi-a fost incredintat sa car lazi cu tot felul de buruieni din gradina. Iau eu un cos ma duc in gradina, iau un cos de buruieni full, si plec sa-l duc la caruta. Problema era ca eu nu vedeam mai nimic pe unde calcam. Si uite asa se face ca din cauza cosului meu urias un cablu suspendat intre gard si acoperisul casei, se rupe, cade, si eu nevazandu-l, hop ma rastogolesc cu tot cu cos si ma duc;)) Si asa se face ca degetul mic de la mana dreapta mi sa scrantit duranduma ingrozitor… ca sa nu mai zic ca eram plin de vanatai pe maini si picioare. Vine luni, ne ducem la spital la radiografie deoarece nu mai puteam ridica degetul mic si acolo ni se explica ca nu este nicio fractura… si intradevar intro saptamana am putut sa-mi ridic degetelul. Pare ceva comic, dar daca nu era cablul acela nu mai puteam sa scriu comentariul acesta.

După 90, prin gimnaziu fiind, m-am apucat, ca tot elevul român scăpat de comunism, de informatică la Casa Pionierilor (sau Palatul Copiilor pentru cititorii mai tineri). Cablurile nu erau ele chiar pe jos, ci aşa pe la vreo juma’ de metru deasupra mochetei. Fiind drumul mai scurt, normal că intram în spatele biroului de fiecare dată peste cabluri, pe de o parte economisind timp, pe de altă parte etalându-mi corpul atletic şi abilităţile în faţa colegelor (nişte tocilare care nu prea păreau atrase de sport).

În ziua fatidică, nu am calculat bine înălţimea şi am călcat exact pe mănunchiul de cabluri. Pe lângă că am tras monitorul pe jos (nu s-a spart), am reuşit rara performanţă de a smulge din perete priza cu doză cu tot.

Pentru a evita cheltuieli şi chemări de părinţi, urmate de urecheli, am decis că aceea a fost ultima mea lecţie de informatică, ratând astfel ocazia de a fi următorul Bill Gates.

cablurile?”NO COMMENT”…eu intr-o zi asa de vara,faceam curatenie prin casa care i-mi este plina de fire si cabluri,ca la orice om sanatos la cap!!!….si cum va povesteam,am ajuns si la cel mai drag articol din casa:biroul cu calculator si bineinteles cu foarte multe fire…si cum faceam curatenie asa pe langa el si prin el la un moment dat cu mopul intr-o mna si nu mai stiu ce am vrut sa fac m-am impiedicat de multimea de cabluri si inevitabil am intrat cu mana prin imprimanta mea ,un cannon ip 250,mai veche ce-i vorba dar care i-si facea treaba destul de bine si ca sa ma razbun si mai tare pentru faptul ca in impactul meu am lovito asa de bine incat am rasturnat-o am mai luat si la o ”partida” de kik-boxing de nu mai se intelegea nimic din ea!!!!va multumesc

@4mall: Mi-e teama ca nu pricep faza cu memoriile …

“La naiba în puii mei cu firele de net… într-o cameră cu 4 (PATRU) baieţi”

Locul: cămin studenţesc mixt în buricul micului Paris
Detaliu: paturi etajate
Momentul petrecerii evenimentului: seara, după întoarcerea de la operă, cu gentuţă, rochiţă şi pantofi (toc 12 cm)

Ajung plina de chef şi voie bună în camera 405, convinsă că aceasta a fost seara mea. Colegele, suparate: imprimanta camerei nu mai avea tuş iar anunţul care zăcea cu câteva zile în urmă lipit….peste tot, cel cu “ Printăm alb-negru sau color camera XYZ”, dispăruse ca prin minune. Cum era seara mea, repet SEARA MEA, ştiam pe de rost camera baieţilor care printau, pentru că fix acolo era el, Alex, un coleg pe care pusesem eu ochii de mult;)). Ei şi pentru că tot eram eu gatită aşa, s-au gandit colegele că este momentul să imi fac intrarea acolo cu proiectul pe stick pentru a-l printa. Zis şi făcut. Până la uşa baieţilor am mers toate 4. După pitirea fetelor, am auzit o voce: intra. Şi am intrat! Trebuia să ajung fix la biroul din faţă…drum scurt, tupeu mare, zâmbet pe faţa mea la fel de mare…şi surpiza!. Baieţii din patul din dreapta, pentru marea lor comoditate aveau firele de net cam “spânzurate”, mai ales cel de la etaj. A urmat o căzătură mai ceva decât Andreea Marin la Surprize Surprize. Baieţi cu laptopul in brate in patul de sus, nu zic……sa fie….dar sa nu fie ALEX!!!:))…Era tocmai el. Am luat firul in picioare, l-am tras dupa mine şi o data cu el şi caştile lui de pe urechi. Chiar m-am facut observată !!!. Au sarit 4 baieţi să mă ajute!!! Ştiam eu că e seara mea…dar chiar să cad în faţa lui ALEX? În final pot spune: misiune îndeplinită. La ieşire, nu la fel de mândră ca prima oară, cu genunchii roşii si obrajii şi mai şi…am dat sa plec: m-am impedicat de emotie sau de suparare şi de pragul de la ieşire=)).Fetele mă aşteptau după colţ. La naiba!

PS: PE 6 OCTOMBRIE ÎMPLINESC 23 DE ANIŞORI. ŞTIU, LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE, SĂ TRĂIESC BINE …DAR …;)) VEDEŢI CUM VA PLACE CĂZĂTURA MEA IN FAŢA LUI ALEX ŞI IMI FACEŢI UN CADOU FRUMU. Thanks.

Curăţenie pe birou. Ziua a II-a
M-am trezit. Arunc un ochi adormit, ăla stângul, spre locul unde-ar fi trebuit să fie ceasul şi dau de soare. Închid ochiul şi mă gândesc. Dormitorul nostru are ferestre spre apus. Deci ori e seară, ori nu sunt acasă. Acasă eram. În sufragerie. Ghemuit în locul unde canapeaua face unghi drept. De 90 de grade. Nu, nu Celsius. Încerc să mă răsucesc şi să-mi trag pătura peste ochi. Nu dau de nicio pătură. Doar de-o chestie blănoasă. Săraca nevastă, îmi zic, i s-a făcut milă de mine şi m-a învelit cu cerga ceea miţoasă de ne-a dat-o bunică-mea, la pomana de 7 ani a bunicului Ion. 7 ani de când s-o dus pe ceea lume. Doamne, ce mai trece timpul. Dar parcă aia era un pic mai aspră. Aud un mârâit. Deschid celălalt ochi. Că primul a intrat în grevă, mi-a spus că-şi dă demisia dacă mai fac mişto de el şi-i dau fotoni la micul dejun. Desluşesc trei măsline şi-o căpşună aranjate strategic pe o vată de zahăr pe băţ. De când vata pe băţ mârâie? Şi cine e tâmpitul care a făcut combinaţia asta de măsline şi vată de zahăr? Hai, căpşunile mai merg. Dar măsline?! Propun o mărire de salariu pentru ochiul stâng, iese şi ăsta din grevă, dar numai după ce îi promit că o să-i dau şi bonuri de masă şi reuşesc să focalizez. Şi recunosc bestia familiei. Maxi, aşa-l cheamă. Închipuţi-vă un om matur, de vreun metru nouăzeci, încercând să se învelească cu un bichon de 3 kile juma’.
Încerc să-l conving, precum nevastă-mea încerca deunăzi cu copiii, de rolul apei în igiena personală şi de ce căpşunile nu sunt bune pentru spălatul pe ochi. Renunţă într-un final să mă mai lingă pe faţă (pesemne nu i-a priit gustul pe care îl am de dimineaţă) şi începe să latre la reptilele din mijlocul sufrageriei. Între timp, ochii se hotărăsc că e mult mai productivă munca în echipă şi-mi dezvăluie mormanul de cabluri care enervau bichonul.
Citiţi continuarea…

Aventura de care va povestesc s-a intamplat acum vreo opt ani pe vremea cand eram si eu un student pasionat de calculatoare la facultatea de informatica din Iasi pe care profesorii l-au vazut mai palid la fata si l-au pus administrator de sistem ca sa faca pentru 100 RON treaba pentru care un absolvent de facultate ar fi cerut de 10 ori mai mult.

Era duminica noapte pe la vreo ora patru, tocmai imi incheiasem ultimul meci de Broodwar pe seara aia si ma pregateam si eu sa plec de la facultate inspre casa cand imi cad ochii pe monitorul fenrirului (asa il cheama pe serverul de la noi de la fcs) si vad ca reteaua e picata… butonez eu putin si vad ca problema e de la routerul de pe universitate care era localizat in celalalt corp de cladire. Oricum aveam cheile de acolo, asa ca mi-am zis ca nu este nici o problema; probabil cineva l-a inchis si trebuie doar sa merg sa il pornesc.

Insa Doamne cat de mult ma inselam… de ajuns la router am ajuns, doar ca spre stuperfactia mea acesta nu numai ca era pornit dar mergea si impecabil asa ca e clar ca problema era undeva pe cablul dintre serverul nostru si router… nah asta e… trebuie sa schimb cablul… se rezolva… nu era prima data cand trebuia sa ma urc sus pe cladire sa fac operatiunea asta… asa ca ma intorc la mine in facultate, iau un colac de cablu, clestele de mufat si laptopul de teste sa ma asigur ca totul e ok inca de sus, inainte de a cobori inapoi jos… am ajuns sus, am schimbat cablul si tocmai imi conectam laptopul sa vad care e situatia cand o lanterna se fixeaza pe mine… era patrula din zona care au crezut ca sunt un infractor care a furat laptopul, clestele si colacul de cablu… si in ciuda tuturor incercarilor mele de a ma explica noaptea respectiva am dormit-o la sediul politiei si nu mi-au dat drumul pana cand nu a venit cineva de la facultate sa ma recunoasca…

A doua zi mi-am dat demisia… era o meserie prea periculoasa… rezultatul acestei decizii a fost unul previzibil… cateva restante din partea unor profesori care nu erau incantati ca i-am lasat cu ochii in soare…

Si toate astea din cauza unui singur cablu… ‘tui mama lui de cablu…

Pai aventura mea s-a intamplat acum 3 luni. Eram in fata calculatorului, cand suna cineva la usa! M-am ridicat sa ma indrept spre usa, dar nici nu am facut un pas ca m’am agatat de cablul usb al telefonului.(acesta a fost un semn, pentru ceea ce urma sa se intample) Am bombanit pana la usa, apoi am vorbit cu respectivu’ si m’am intors la calculator. Dupa ceva timp suna din nou la usa, omul care trebuia sa imi aduca ceva. Imediat ma ridic si ma duc in fuga catre usa! La jumatatea drumului ma agat de firul unei boxe care era suspendata pe perete. Inevitabil cad jos, ma lovesc de masa…si daca nu era deajuns boxa suspendata a cazut chiar in capul meu. M’am ales cu un cucui destul de urat si o boxa care nu mai functioneaza. Inca nu am facut nimic sa remediez problema Cable Spaghetti! Tot ce fac este sa fiu atent cand merg prin casa, ca nu cumva sa ma impiedic de un fir.

@Tinca: cel mai deştept cedează! :)))

Băi fraţilor ce mă mai distrez când văd câtai maldăru’ de poveşti are de citit Julius. Distracţie plăcută, Tyrannosaurus!

Cable Spaghetti 🙂 sa vedeti cand le roade Adis al meu si nu mai functioneaza calculator ,boxe nimic,sper sa nu se curenteze.Dar ce sa face …era moderna=electrocasnice multe=accesori multe=cabluri multe asta e

@chupacabra
Gamut alarm, dacă înţelegi ce spun. Cu-atatea lămpi şi neoane agăţate de calculator mai vezi monitorul?

RE: m3bis: lasa Gamut alarm, acum mi-a venit in cap sa-mi iau un Mosquito Alarm…. pe USB

Nu sunt sigura ca e-mailul meu a ajuns la voi, deci postez si aici continutul:

Daca exista ceva ce chiar urasc pe lumea acesta, atunci sunt “matele” (intestinele) reprezentate de cablurile de la aparatele electocasnice. Bucataria mai e cum e, insa camera… va marturisesc ca sunt mai multe fire decat prize. Avand computer, modem, boxe, televizor, cablul tv etc. a trebuit sa luam prelungitor cu mai multe prize pentru a dispersa energia electrica si pentru a intampina un scurt-circuit.

Un prelungitor inseama si un cablu in plus! Un fir in plus care se alatura celorlalte, ca un sarpe perfid ce se incolaceste si se incalceste pe parchet, pe dupa dulap si birou. Noi cei “de-ai casei” ne-am obisnuit cu firele, ne impiedicam de ele in mod regulat de cateva ori pe saptamana, scapand cate o injurie…

Dar ce se intampla cand soseste un nou locatar in apartament? Un locatar mic si prostut, cu patru labute, blanita tarcata si o pofta nebuna de a fugi prin camera si de a se juca cu… firele? Va spun eu, cosmar! In clipa in care am vazut pisicuta care rodea cablul de la prelungitor, am avut un moment de vizualizare a intregii vieti in fata ochilor, insa imi imaginam si o mica scanteie, o matza electrocutata si un “boom!” care s-ar fi soldat (in cel mai bun caz) cu explozia aparatelor electice din camera, pereti albi innegriti si un miros insuportabil de plastic ars.

Tineam minte foarte bine mirosul pentru ca odata am patit-o: eram mica si ascultam muzica la casetofon cand am simtit un “parfum” inecacios si am vazut fumul si scanteile cablului de la casetofon, care trosneau la fel ca stelutele acelea pe care le aprinzi de Anul Nou. De atunci am ramas cu teama… Iar acum pisica voia sa declanseze o mica explozie. Am luat-o aproape cu forta de la cablu, si de atunci le-am cam impins toate sub birou, legandu-le colac, insa impedimentul este ca nu se mai poate sta comod la birou (nu mai avem deloc spatiu de pus picioarele sub birou (nu mai zic de intins picoarele). Pisica stie mai nou ca nu are voie sa se apropie de cabluri si se joaca doar cu ghemele de lana si cocoloasele de hartie, privind cateodata cu jind catre paianjenisul de sub birou.

Inestetice, multe, deranjante, cablurile sunt un “rau necesar”, dar nu ar trebui sa fie necesar produca rau!

SA

Sa incep si eu prin a spune ca in camera mea nu se pot ascunde cablurile vizavi de un iepure oricat as incerca….la fel k multi altii am pc,laptop,tv,subwoofer,dvd,combina,imprimanta si scaner(care multe din ele saracele nici macar nu merg dar tot sper sa le dau viata candva si mai ciripesc din cand in cand dak le dau cate o palma),si am incercat sa le ascund,sa le bag pe sub covor,le-am prins pana si pe tavan dar fiind enorm de multe tot ma impiedic de ele.
Si am ca animal de casa un iepuras care s-a facut cat un porc…(nu mai zic cand se intinde) caruia ii place sa cotrobaie prin casa mai ceva ca un copil,si bineinteles k a aterizat si prin camera mea…si probabil nepriind-u-i covorul sau altceva din camera a inceput sa roada din cabluri…pana am ajuns eu acasa a reusit sa roada cablul de la televizor,internet,mouse si alte cabluri de prin spatele calculatorului….si nici nu s-a electrocutat…era foarte jucaus si vesel rozand la caburile mele cand m-a vazut.
Asa k ganditi-va cum a fost cand am inceput sa caut bucatele de cabluri prin covorul de bucatele pe care a reusit sa mi-l faca “iepurasul” k sa-mi dau seama ce a ros,de la este fiecare bucatica de cablu si cam cat am de munk sa le lipesc la loc….asta la ce a mai putut fi reparat…
Morala: nu lasati animalutele dragute prin camere cu multe cabluri….

mi-am amintit si eu de o intamplare, cu un sg cablu, nu mai multe. Era acum cativa ani buni, prin 95, cand facusem eu rost de primul meu calculator, un ultra performant 386 (la vremea aia era performant, rula Wolfenstein 3d, versiunea pt Windows 3.11 :D)
Cum ziceam, aveam eu calculatorul, m-am apucat sa conectez cablurile. Nefiind sigur ca le-am pus bine, m-am bagat sub birou, sa fiu in siguranta cand porneste, in caz ca explodeaza. Ei bine, n-a explodat. Dar a facut “fass” si a scos putintel fum… sursa era setata la 110v, si a cedat in fata hoardei de 220 de Volti ce au navalit din priza.
Si uite asa am debutat eu in lumea calculatoarelor, nici nu am apucat sa il pornesc bine ca a trebuit sa invat cum se schimba sursa. Ceea ce mi-a prins bine, ca am mai ars cateva surse de alimentare, de atunci…

domnu’ geniu tehnic, hotarati-va: ori e 2, ori e sambata, ca amandoua odata, e mai greu.

Se intampla pe vremea cand era mai tanar si eram mandru de noua multifunctionala pe care mi-o cuparasem (intre timp a trecut la cele vesnice), un lexmark parca, si cum o butonam plin de dorinta de vedea cum scaneaza, cum printeaza, cu xeroxeaza, mi-am zis ca trebuie sa o conectez si la telefon ca deh! e si fax! M-am jucat cu ea vreo 2 ore … dai cu drivere din cele mai cele cu bibileli si tot asa pana mi-am conectat si laptop-ul la ea! Eram tare mandru de cum toate merg super! Cum eu stau pe jos cand scriu la laptop, ca sunt masochist si vreau sa ma dureri de cocoasa, d-odata vine de la vezica porunca “du-ma!” si ma ridic bai nene! Dar zvelt ca o gazela cum sunt alerg prin camera si nu stiu cum piciorul mi se agata in cabluri si da-i si trage totul dupa mine ca o mata ce avea legata de coada o sfoara plina de cutii de conserva! Pentru ca sunt dobitoc nu am sarit sa vad daca e laptop-ul ok, tel sau modemul extern, am sarit sa vad gamaoaia aia de imprimanta daca e intreaga! Era ca avea o constructie robust! Laptopul era ok .. a clipit monitorul de vreo 2 ori dar atat … si-a revenit! De atunci am renuntat la laptop si imprimanta impreuna, au divortat pentru ca pot crea pericol si tensiune ridicata!

Ieri seara la fel .. stateam pe chat cu o gagica si pe la 1 dim am plecat sa-mi iau niste chimicale … fiind intuneric in camera si pana sa ajun sa aprind lumina traiam in bezna .. de frica sa nu-l dau iar de pamant mergeam cu pasi mari ca o barza si ii ridicam pana la gat :))

E de rau cu cablurile tuturor chestiilor, dar nu se poate fara … sau asa credeam pana acum! 😀

Asta e o povestire auzita asa ca nu pot sa garantez pentru veridicitatea ei.
Cica se face ca un nene in prima lui zi libera, din ultimii 2 ani, s-a decis sa joace poker online. A jucat pana cand a ajuns la suma de 3000 de dolari. In timp ce completa informatiile personale(nume si contul-unde sa primeasca banii) a cazut curentul. De fapt se juca cainele pe langa el si a scos cablul din priza….

S-a întâmplat pe la 2:32 noaptea. Priveam cu sufletul la gură, o gură plină cu pufuleţi, deznodământul ce urma să apară la OTV, cu referire la cutremurul care a fost şi care urma să vină. Intraseră reclame, când…beznă.
S-a oprit curentul. M-am panicat, amintindu-mi de vorbele cutremurologului de la tv
“Aşa începe cutremurul; prima oară se întrerupe lumina, urmează apa, gazele şi gunoiul„
Am început să urlu ca lupul la lună sperând că mă aude cineva, dar izolaţia termică este de calitate, şi în plus, locuiesc la marginea satului. Mă sprijineam de pereţi şi plângeam haotic. Era atât de frig. Am simţit două lovituri, apoi parcă adiam ca un fulg de nea.

Dimineaţă m-am trezit pe gresia din baie. Eram lipit de ea, şi ea de mine, la mijloc sânge. Ridicându-mă foarte greu, am fugit spre uşă cu gândul să ajung pe uliţă. Uşa era blocată. Printr-o autohipnoză specială, pe care am învăţat-o cu 4 luni în urmă tot la OTV, am reuşit să penetrez câmpul magnetic din creieri şi mi-am amintit. Se pare că este ruptă cheia în yală. Ruptura s-a efectuat în urma căderii bibliotecii peste cheie. Eu, împiedicându-mă de cablurile ce făceau legătura între calculatorul principal şi cel secundar, acesta din urmă fiind montat pe perete lângă contorul de energie, şi asta pentru că furam curent -dar să nu mai zici la nimeni…promite-mi!-, am căzut peste masa aflată în apropiere. Încercând să mă ridic, m-am oprit cu capul în primul raft al bibliotecii, cauzând balansarea acesteia urmând să cadă peste cheie, precum şi zborul celor două dexuri cu destinaţia spre capul meu. Cele două lovituri au fost aproape fatale, băgându-mă într-o stare de delir şi o senzaţie de plutire. Ceea ce m-a determinat să mă deplasez spre baie, pe mai multe cărări, unde m-am prăbuşit peste gresia maronie şi uşor pictată cu floricele.

Privindu-mi mâinile murdare de sânge, am reuşit să-ţi scriu aceste rânduri apoi am leşinat.

E umpic cam lunga dar am pus-o pe blog sper sa va placa 😀

http://clausisme.0jet.com/S333krat275s-b1/una-din-zilele-alea-18-contine-cuvinte-si-expresi-gen-la-naiba-b1-p14.htm

Hacker fara voie

Pentru mine e oarecum funny o alta intamplare. Funny, dar intr-un sens oarecum negru (pentru IQ). In generala eram la un concurs de programare la Liceul de Informatica. Cre’ ca era primu’ an in care facusem Turbo Pascal (deci eram in clasa a 7-a), si eram la concurs, sa-mi arat muschii. Fiind obisnuit sa mi se blocheze calculatorul si sa pierd tot ce-am muncit, dadeam “Save” dupa fiecare apasare a tastei enter, sau de fiecare data cand luam o pauza de gandire. Ei, nu ma asteptam sa fiu injurat dupa o actiune banala precum “save de cinci ori pe secunda”, dar na, tehnologia asta, bat-o vina. Toate statiile alocate pt. concurs erau fara disc si isi stocau toate datele pe un server Novell Netware. Asta inseamna ca daca se duce severu’ se duce cu tot cu munca ta nesalvata. Teoretic, serverul ala ar fi trebuit sa reziste la chestii mult mai grave decat un save la foc automat. Practic, n-a fost sa fie. Tot practic, eu eram singurul care isi salva munca, pare-se, pt. ca, dupa o vreme, serverul si-a dat demisia si a fugit cu programele concurentilor, inafara de al meu 😀 Buun… injuraturi in stanga si indreapta, pt. ca majoritatea erau elevi ai liceului (nu ca mine) tot prin clasa a 7-a si ei. Eu… chinez. Bun, a cazut reteaua. Astept s-o faceti la loc sa pot continua. Fac astia reteaua, imi incarc programul, continui. Dupa 5 minute cade iar serveru’. Dupa o vreme, aproape ca nu trecea un minut fara sa cada serverul. Analizeaza astia, diagnosticheaza… se prind ei ca-i de la mine, ca… salvez prea des. Mi-au zis sa nu mai salvez asa des, ceea ce am si facut (mi-am pus limita in cap sa salvez maxim odata la 30 de secunde) si gata, problem solved. Eu eram singurul calm din tot laboratorul. Are rost sa spun ca am luat locul intai? 😀

Curăţenie pe birou. Ziua a IV-a.

Pentru a menţine continuitatea trebuie să vă lămuresc mai întâi cum a decurs după amiaza zilei a III-a. Pe scurt. Cu liniuţe, cum ne-am obişnuit deja:
– Închis laptop. Strâns alimentator. Băgate amândouă în geantă. Piei ispită.
– Întrebat nevastă de ce e supărată. Nu primit răspuns.
– Rugat nevastă să mă lămurească cu ce pot şi eu să şterg monitoarele, tastatura, imprimantele, biroul şi alte alea. Nu primit răspuns. Primit în schimb cutie cu toate cele necesare, adică cârpe, pronto lemn curat, pronto pentru suprafeţe etc. Primit aspirator. Aspiratorul nostru e portocaliu. Nu ştiam. Primit mop. Ferit capul, mop aterizat în spatele canapelei.
– Întrebat din nou nevastă dacă e supărată pe mine. Regretat întrebarea. Primit 15 minute de reproşuri. Răspuns “Da, dragă”, “Sigur, dragă”, “Cum să nu, dragă” la fiecare pauză mai mare de 3 secunde.
– Concluzionat aitist rău serviciu nevastă nevinovat.
– Primit întrebare “Vrei să te ajut?”. În virtutea obişnuiţei, răspuns “Da, dragă”. Muşcat limba.
– Debarasat birou. Imprimanta laser ţine să-mi demonstreze că nu mai am 18 ani şi mi-aduce aminte de sciatică.
– Aruncat hârtii volante la coş.
– Şters, curăţat, lustruit echipamente. Muncă în echipă.
– Recuperat hârtii din coş, pus la locul lor.
– Descoperit bakugani fecior. Chemat, livrat bakugani. Fecior fericit.
– Demontat, aspirat, suflat, montat calculatoare. Sunt mai uşoare acum cu cel puţin 1 kilogram fiecare. Schimbat sac aspirator.
– Aşezat toate la locul lor. Constatat că nu încap. Forţat. Acum încap.
– Şters sudoare de pe frunte. Mulţumit nevastă. Primit “Mda. Ai văzut că nu e greu?”
– Verificat ceas. E mâine deja.
– Mâncat, spălat, culcat.
Citiţi continuarea

Anul domnului 1992. În Românica computerele erau chestiile alea de care nu te puteai apropia din cauza multelor zerouri pe care, din fericire, le-am tăiat ulterior, iar la teve apărea obsesiv reclama aia avangardistă în spaţiul carpato-danubiano-pontic care a rămas în istoria colectivă datorită impactului nesperat al răsunătoarei fraze “v-am prins vrăjitoarelor!”. Dar, odată cu oferta, cererea creştea şi ea precum Făt-Frumoşii. Şi iată şi ziua de graţie în care un tinerel scăpat printre meandrele IT-ului de neînţeles sună la compania de la care îşi cumpărase computerul. “Ăăă, bună dimineaţa, am şi eu o problemă… Am cumpărat un calculator şi… s-a stricat” “Cum adică? Ce s-a întîmplat?” “Pur şi simplu. De vreo două zile…, nu se mai deschide suportul de cafea”. “Suportul de cafea? Ce spuneaţi că aţi cumpărat de la noi?” “Un calculator, lua-l-ar dracii… Şi nu se mai deschide suportul ăla nenorocit de cafea” “Dar cum arată suportul ăsta?” “E…, cum să vă spun, aşa cam ca un sertar sus, care iese şi are o gaură pe mijloc şi scrie pe el CDrom… Io acu pe ce îmi mai sprijin cana???”

Cu vreo doi ani in urma, presat de deadline, fug repede dintr-o parte in alta si, pe langa dureroasele si nemaiterminatele printari (sunt arhitect), incerc sa aranjez si dosarele, sa corectez plansele gresite si chiar sa ciugulesc cate ceva. Clientul trebuia sa intre in birou dintr-o clipa in alta iar eu nu printasem nici macar jumatate din cele vreo 50 de planse. Si cum intotdeauna, dar absolut intotdeauna atunci cand te grabesti cel mai mult ori ramai fara cerneala, fara hartie sau se ia curentul, ma rugam in sinea mea sa meagra totul mai mult ca perfect pentru ca altfel e bai. Nah, dupa cum spuneam… eram ca o mica furnica singur in tot biroul. Tocmai ce printasem plansa 35 moment in care aud usa. Speriat ca a venit clientul (destul de important), dau sa fug repede sa-l intampin in hol pentru ca in camera cu biroul era o vraiste de nedescris. Normal, pentru ca aici e vorba de nenumaratele si nesuferitele, chiar blestematele cabluri, a trebuit sa ma impiedic de cel ce facea legatura cu monitorul si imediat in momentul urmator cei 20inch au luat o tranta zdravana iar tastatura si mousul zburau prin camera parca fericite ca sunt eliberate. M-am blocat, am injurat printre dinti si am avut chiar si o mica scuza de ce nu sunt gata toate plansele. In plus, graba s-a transformat in rearanjat masa de birou 🙂

-Alo! -Da. -Vino pana la noi! -De ce? -Nu mai merge imprimanta! -Ce nu face? -Nu mai are curent! -Cum?! -Da, nu mai are curent!! -Cum ati observat ca nu are curent? -Imi apare pe calculator… -Ce??!! -Imi apare pe calculator mesajul: “current printer is unavailable“

sambata e nu 3 octombrie. ori vineri, ori 4 octombrie…

Eu nu o sa incep povestea cu inceputul cablurilor dar o sa va povestesc o intamplare scurta si haioasa, cel putin dupa parerea mea. In afara de fazele cu impiedicatul de toate cablurile alea de prin casa, ca multe mai sunt si mi s-a cam luat de ele, nu stiu daca a fost de bine sau de rau sa scap de ele, caci mama mea harnica cum e ea din “fire” ca baga aspiratoru de 2 ori pe zi in fiecare camera, a vazut intr-o zi niste cabluri lasate pe birou (bineinteles ca erau cablurile de la imprimanta) si ce zice femeia, nu cred ca are nimeni nevoie de ele, si hop cu ele la gunoi. Scurt bre, gata asta a fost.
Vin acasa, caut vre-o 2 ore disperat dupa cabluri, pentru ca erau foarte importante atunci pt ca aveam de scos proiectul de licenta si dupa ce ca nu mai folosisem de mult timp imprimanta pt ca imi era sila de ea, mai dadusem niste bani pt tus ca sa o umplu, macar asa ieseam mai ieftin decat sa scot proiectul pe nu stiu unde sa ma rupa aia. Am incercat sa fac rost de alte cabluri dar “prietenii” mei saritori cum sunt, va dati seama.

P.S. So please dailycotcodac, pimp my pc!

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari, ne-mpărăteşti, un prea mişto băiat( eu), şi nu eram unul la părinţi, nici mândru în toate cele, aveam un păr şi nişte dinţi…(altă poveste), dar râdeam mult, şi spuneam bancuri, şi toţi de mine se ţineau, ca bombele de tancuri.
De la petreceri nu lipseam, eu ardeam atmosfera, doar că odată se-ntâmplă ca să ard şi noptiera.Era un party în cartier, Ion dădea bairam, şi după cum deja se ştie, eu eram number one.Şi lume multă, băutură, şi fete dulci, cu chef de dans,şi eu dansam, si mă distram, cu-o fată blondă tot vorbeam, avea un corp de căprioară, şi dinţii îi ieşeau p-afară,dar nu mereu, doar când zâmbea.
Şi nu ştiu cum m-am speriat, căci dându-mă doi păşi in spate de cabluri m-am împiedicat şi am căzut subit pe coate.Atunci sistemul se opri şi casa se umplu de apă, doi peşti stateau pe canapea, cerând cu disperare H2O.Şi nu ştiu cum, prin ce metodă, a lui noptieră neagră era acum foarte la modă, miros de ars, şi huiduieli, că muzica se cam oprise, şi fără manele pe-nserat, noaptea “este fără vise”.

Doar mi-am încercat capacitătile mele artistice, povestea amuzantă este că m-am împiedicat de cabluri chiar când eram gata să termin poezia.Cu prima poezie, câştigam sigur, cu asta….doar îmi încerc norocul.:)

O, firele ! Specialitatea mea. Stând în camera aceasta plină de fire, e normal să mă simt în largul meu când vine vorba despre ele. Am ajuns să le şi visez uneori. Odată am visat că eram în munţi într-o drumeţie. Fiind beat, ca majoritatea timpului, am căzut într-o capcană de urşi. Prietenul meu cel mai bun, Corelă, care veghează tot timpul asupra mea, mi-a aruncat o presupusă frânghie care s-a dovedit a fi un fir de cablu de sursă. Nici în visele cele mai apetisante şi umede nu credeam că acel cablu îmi va susţine burtoiul cu bere. Din două mişcări şi trei întoarceri am fost în picioare. Păcat că între timp a sunat telefonul şi m-am trezit… Eram foarte curios să văd ce s-ar mai fi întâmplat. Dar, să revenim la realitate. După cum spuneam, jumătate din casa asta „este” fire. Dacă naufragiezi în mijlocul camerei mele cel mai bine este să faci stânga-dreapta, aştepţi culoarea verde a semaforul şi ai ieşit. Dacă faci greşeala capitală să stai, să începi să depăni amintiri de la mama din burtă, vei da faţă în faţă cu arma supremă: FIRELE. Până acum câteva luni de zile le credeam cele mai bune prietene ale mele. M-au trădat. Într-o bună zi (era noapte, însă vorba vine) mi-au dovedit contrariul excedându-mi raţiunea mea de prost, făcându-mă să renunţ la orgoliul logicii. Ca tot omul istovit, după 3 ore de gaming la cel mai înalt nivel, m-a luat foamea. Era nu mai mult de ora 2. Casa era pustie şi tăcută. Plec până la bucătărie. Cum sunt mai hulpav de felul meu am umplut farfuria până la refuz cu ciorbă. Neavând răbdare să stau să şi mănânc acolo, am luat un dărăb de pâine într-o mână, farfuria în cealaltă şi am plecat spre camera mea. Fericit, ca un căţeluş, mă gândeam la momentul când voi lua prima înghiţitură din acea ciorbă,ciorbă în care se adaugă şi apă, care, după părerea mea, este al doilea lichid cel mai important în viaţa mea. Pe primul loc este sucul de hamei. Aşadar, am pus piciorul în pragul uşii şi un fir imprudent de la net, rătăcit pe acolo, m-a agăţat fără nici cea mai mică ezitare. Efectele au fost catastrofale. Conţinutul farfuriei a aterizat pe un perete, farfuria, neapucând să o pun pe modul silenţios, a căzut, răsunând ca un clopot de biserică. Firul s-a rupt şi el, internetul nu a mai funcţionat, dar asta este partea mai puţin dureroasă. Ce s-a întâmplat cu mine? Ei bine… am căzut cu un picior înainte luând în drumu-mi majestuos o boxă. Mai grav a fost că boxa s-a oprit în zona inghinală. Nu vă povestesc mai mult deoarece nu vreau să-mi aduc aminte de durere… Oricum, a doua zi, am adunat toate firele posibile şi le-am aşezat sub birou. Mama are o oroare prodigioasă faţă de orice fir existent, şi inevitabil, urma să vadă mormanul de fire de sub birou. S-a speriat puţin însă a trebuit să le accepte în viaţa ei.

Morala: Ai mare grijă în cine te încrezi şi cui îi spui secretele.

Pai ce poti sa mai zici?Defapt sunt “Criminal Cable Spgehtti”.O chestie super-tare ce m-i s-a intamplat:eu,fiind om ganditor si clculat,am decis sa fac cumva incat sa pun toate cablurile in spatele biroului…ceea ce am si reusit…dar nimic din ce planuiesti nu reuseste 100%.Intr-o zi,dupa o reinstalare de Windows,incep sa conectez la loc toate cablurile USB,LAN,etc. Pana aici,totul bine,nu s-a intamplt nimic,pana am avut nevoie sa bag un stick USB. Cand incerc sa bag stick-ul in slot si il scap dupa birou;cand ma aplec sa il iau,culmea ghinionului:calc pe un fir,retrag repede piciorul,ma incurc in alt fir si cad(la propriu) prada nemiloasei gravitatii,ajungand cu capul,sangerand,”sprijinit” de coltul unui scaun…Macar un prieten,care era cu mine,sa distrat pe cinste. 😛 Morala:Tehnologia nu ne fce neaparat viata mai sigura! Sper sa va distreze ghinionul meu,suficient incat sa fiu “consolat” :-)) .

Ei toti cred ca mai tin minte boxele acelea albe de ne incantau pe vremuri cu muzica lor paraita (poate pe uni inca ii mai incanta). Povestea incepe cam asa, ma saturasem shi eu de pocnitorile cu 2 butoane shi vroiam sa imi trag niste animale de 5.1. Asa zis, asa facut, m-am dus la primul magazin le-am cumparat si in frenezia de a inviora si vecinii am decis sa le testez cat mai repede. Cum in calculator mai aveam infipte vre-o 4 usburi cu diverse periferice, si multe altele eram practic jungla ingusta. Ca sa nu pierd vremea cu amplasarea lor prin casa am pus toate speakerele pe birou, subwooferul jos si am inceput sa bag fir cu fir. Sa fie foarte spectaculor, sistemul era pornit, iar cu cat bagam cate o boxa cu atat se auzea mai tare. Ei, dezastrul a venit, firele sau incalcit, iar unul nu mai ajungea la destinatie. Solutia “targe ba ca poate ajunge”. Rezulatul mi-am tras boxa cu boxa in cap pana cand am ajuns la 5.1. Si ca tacamul sa fie complet cand am iesit de sub birou am mai dat si cu capul de sertarul de la tastaura ca sa ajunga shi alea jos. Dar macar aveam muzica si.. cable spaghetti.

Io insist in continuare ca tot sotu’ meu merita imprimanta… 😀

@M3bis – 😀 (adica un ranjet laaarg, pe 16 mm)

@tetris
da -16 ?

@yo
16 ce? cai frumoşi? dacă e spaţiu elocvent destul pentru ei, atunci da.

@yo
era vorba de lăţimea filmul fotografic nu de lungimea obiectivului de nigerian

@N.A.
Da, stiu, că nici eu nu povestesc la nevasta ce versiune de joomla folosesc. Da’ aşa, ca idee, tot mai ştie unde e butonul de pornit PC-ul. Cum ştiu şi eu unde e sarea la bucătărie.

@N.A.
Aici m-ai lovit. Că şi eu sunt fotograf “profesionist”. Noroc de fotoşop.

@N.A.
Al dracu. Si pe mine ma pacalea ca face campanii umanitare. Abia daca scoteam de vreo bere de la el….

La noi mai mereu ne impiedicam de cablurile din casa, stam inttr-o garsoniera micuta si cum exizta o singura priza, toate electorcasnicele sunt legate prin prelungitoare. E si uite din cauza asta prima data cand am pornit aspiratorul au aterizat pe jos: boxe, casti, camera web, monitorul l-am prins exact cand sa atinga podeaua.Mai grav este ca de cand fiul meu a inceput sa mearga in picioruse nici o piedica nu-l opreste sa traga de cabluri si mereu ne poti imortaliza in ipostaze de perne moi pentru aterizarea calculatorului, monitorului, mai grav: TV!

Totul a inceput frumos. Intr-o dimineata calduroasa de vara m-am decis sa navighez un pic pe internet: citi e-mail, un mesaj pe twitter etc. Conectez modemul ( ca am modem) si foloses doua cabluri USB de doi metri. Le imprastii prin casa, langa usa si pe un suport unde aveam semnal mai bun.
Credeam ca nu se poate intampla altceva inafara de faptul ca m-am ,,electrizat”la conectarea celor doua cabluri. Dupa un timp intra mama in casa si , brusc, se impiedica de cablu. Cade! Bwwwuf!!! Pe langa faptul ca modemul a luat o busitura zdravana, a tras si unitatea pana cand s-a oprit in perete.
Partea buna e ca desi a fost o faza amuzanta nu si-a spart nimeni capul…

Am invatat de mult, dupa ce mi-am complimentat culoarea naturala a pielii cu toate gamele cromatice de vinetiu, verzui si maroniu cum sa navighez fara probleme printre toate firele care se intind prin casa, asa ca accidentul meu cu firele a avut loc intr-un hipermarket. Eram cu mama la cumparaturi intr-o sambata dimineata, ea cauta un set de farfurii pentru un cadou si voia ca eu sa stau cu orice pret si sa-mi dau cu parerea. Cum inca imi era un somn groaznic si cum interesul meu pentru farfurii ar tine companie speciilor inca nedescoperite de la fundul Gropii Marianelor, am inceput sa ma plimb prin raioanele apropiate în speranta ca somnul o sa dispara miraculos.
Cand ajunsesem sa fiu sigura ca eram intr-un cosmar cu vesela, am zarit cu coltul ochiului în sectiunea cu role, biciclete si alte aparate ce incurajeaza la plimbari lungi prin parc, cateva trotinete pentru copii, tocmai bune de incercat.
Asa ca am ajuns sa iau o trotineta roz , cea mai mare din ele, care ar fi fost perfecta pentru o fetita de 10 ani dar banuiesc ca totusi eu, la cei 20 ani ai mei aratam cel putin ridicol, deci m-am uitat de cateva ori în jur sa ma asigur ca nu aveam nici un martor. Am facut cateva ture si cu o noua incredere în iscusinta de care dadusem dovada pentru prima oara cand incercasem un astfel de aparat, m-am horatat intr-un impuls sa cotesc si sa ma indrept catre un culoar ceva mai lung, unde cu siguranta as fi avut mai mult loc de desfasurare.
Spre totala mea nenorocire, am vazut prea tarziu ceea ce era probabil singurul cablu neascuns din tot magazinul, lasat de vreun angajat care uitase în ziua precedenta sa-si stranga toate uneltele. Asa ca am luat firul în plin cu mini trotineta mea, mi-am pierdut orice simt al echilibrului, piciorul cu care incercam în zadar sa opresc a alunecat pe gresie si asa m-am trezit ca în incercarea sa nu imi rup cateva oase facand pentru prima oara spagatul, am executat o pirueta în aer de care si cele mai antrenate balerine ar fi fost mandre.
Asa ca am sfarsit nefericitul meu experiment pe 2 roti cu o cazatura sanatoasa pe partea posterioara, cu trotineta roz cazuta peste mine si cu un grup de 4 barbati de pe culoarul mare care nu se mai puteau opri din ras.si totul din cauza unul singur cablu.
Macar mama a cumparat repede farfuriile….

eu nu am ceva haios legat de cabluri insa are sotul o patanie super….

sotul meu lucreaza la o agentie de publicitate ce face afise publicitare de mari dimensiuni pe imprimante mari de 3-5 m.

intr-una din zile trecea “voda prin lobada” (a se citi sefu – un distins dictator de 25 de ani care nu stia de cine sa se mai ia si sa faca scandal)… cand…. deodata imprimanta sotului s-a optit brusc si deodata aparent fara motiv drept in mijlocul printului…. distinsul voda s-a impiedicat de un cablu al imprimantei si era sa cada in toata splendoare lui la cei 1.50 m ai sai…

si ca sa se scoata idiotu incepe sa latre la un coleg al sotului (ti-am spus ba sa pui bine cablurile alea acolo…)

Iti dai seama ca naspa ar fi sa te impiedici de cablul de alimentare la o masinaria de facut prezervative, si sa iasa toate busite, cu gaurele:D Sa vezi ce ne-am inmulti:D

Intr-o zi am fost in vizita la matusa mea.Si de fiecare data cand merg pe acolo nu se poate ca eu si varul meu sa nu facem vreo tampenie.Eram atat de plictisiti asa ca am zis sa ii intindem o cursa matusei.Ce ne-am gandit noi sa punem cablul de la televizorul la care se uita bunica exact pe unde trebuia sa treaca matusa.Planul era sa stea unul de o parte si altul de alta,numai ca varul meu “inteligent” ce s-a gandit el sa ma trimita pe mine sa o chem pe matusa pentru ca totul era pregatit numai ca matusa nu venea.Da, si m-am dus dupa matusa sa o chem dar de unde sa o chem ca nu era.Era tocmai la vecina.M-am dus la vecina,numai ca vecina avea si un caine rau care m-a observat imediat.Am strigat-o pe matusa iar cainele latra din ce in ce mai tare.Matusa nu raspundea asa ca am incercat sa intru in curte.Cainele nervos,tot latra si latra pana ce s-a dezlegat.Si fugi inapoi.Imi era atat de frica.Iar varul meu ma urmarea cu privirea si nu mai putea de ras.Am intrat repede in casa bineinteles ca nu a intrat si cainele ,si ce za vezi speriata si neatenta m-am impiedecat de cablul pe care tocmai il insirasem si s-a stins televizorul si s-a rupt si mufa aceea pe care o bagi la televizor iar eu m-am ales cu un cucui in cap.A fost cea mai infricosetoare si cea mai penibila situatie pe care am trait-o.Bineinteles ca am luat si o cearta zdravana mai ales ca am stricat mufa.Iar varul meu mi-a ramas dator.

Am o imprimanta exact ca asta acasa. E foarte tare!