Dragoste de mamă

Julius Constantinescu

Cât e mic, orice mamă e convinsă că propriul copil e una dintre cele mai reuşite odrasle din lume. De pildă, la maternitate nu mai pridideşte să se minuneze de cât e de frumos, deşi oricine a văzut vreodată nou-născuţi ştie că aceştia sunt foarte urâţi, au capetele diforme, ochii bulbucaţi şi, în general, arată ca nişte broscoi (da, chiar şi mama micuţului Jabba credea că are un copil adorabil şi trăia cu spaima să nu i-l deoache careva).

Până pe la vârsta de şase anişori, absolut tot ce face ăla micu’ e extraordinar: dacă face căcuţă, va fi ceva deosebit, care merită povestit absolut tuturor prietenilor şi cunoştinţelor (alţi copii fac căcuţă din aia urâtă, care pute); dacă vine cineva în vizită şi îi pune puţină căcuţă pe pantofi, e clar că are simţul umorului şi o să ajungă mai mare ca Seinfeld sau Jerome K. Jerome; în fine, dacă spune vreo propoziţie lipsită de orice fel de sens, propoziţia respectivă va fi memorată imediat de către mama lui şi citată mulţi ani de-acum încolo, ca o dovadă de precocitate. Tot în primii ani de viaţă, mersul, arătatul cu degetul şi gânguritul vor fi considerate realizări excepţionale şi vor fi puse pe seama inteligenţei ieşite din comun (doamna Einstein, de pildă, a ştiut că are un copil foarte deştept încă de când a reuşit să facă singur pipilică).
Odată cu trecerea anilor, părerea mamei despre propriul plod începe să se schimbe semnificativ. Pentru început, va observa că nu e aşa cuminte ca alţi copii. Aici, are întotdeauna pregătit şi un exemplu; de pildă: “Să ştii că Manuel nu iese toată ziua afară ca tine, să se-nhăiteze cu toţi golanii”. Bineînţeles, exemplul nu e de natură să facă pe nimeni mai cuminte – dimpotrivă, un copil normal abia aşteaptă să-l prindă pe respectivul Manuel şi să-i umfle botul. Aceeaşi soartă îl paşte pe Manuel şi în următoarele cazuri: nu e mofturos la mâncare, ia note mari, cel târziu la opt e în casă, preferă să stea cu părinţii lui, nu să bată mingea toată ziua pe maidan, etc (probabil că micuţului Leonard Doroftei i-a venit ideea să se apuce de box după ce i-a bumbăcit pe toţi tocilarii din cartier).
În fine, în jurul vârstei de 30 de ani, cel mai reuşit copil din lume devine, în sfârşit, un ratat. Nu s-a însurat nici până acum (se ştie că dacă n-ai o nevastă isterică şi doi plozi uşor retardaţi n-ai cum să fii un tip de succes; dacă vă uitaţi cu atenţie la decernarea Oscarurilor, o să vedeţi că lumea îşi dă coate cînd apare George Clooney şi strâmbă din nas: “Uite-l, dragă, şi pe ratatul ăla”). Apoi: n-a făcut nimic în viaţă, i-au luat-o alţii înainte (de pildă, Bill Gates, deşi e mai prost ca el, nici măcar facultatea n-a fost în stare să şi-o termine). Plus că nu-i place să-şi petreacă timpul cu părinţii lui, ca alţi copii (aici cam au dreptate, nu ştiu cum poate cineva să-şi piardă timpul cu toate fufele în loc să stea cu părinţii lui şi să audă că e un ratat).
Nu vreau să-l scuz pe Nero, dar presupun că atunci când eşti împăratul Romei, cel mai puternic om din lume, şi zeu în viaţă pe deasupra, parcă nu-ţi pică tocmai bine s-o auzi pe mă-ta reproşându-ţi toată ziua: “Eşti un ratat, n-ai fost în stare să faci nimic până la vârsta asta, îmi crapă obrazul de ruşine cînd mă-ntâlnesc cu mama lui Jupiter”.

82 Comentarii »

  1. petronia 31/08/2009 @ 00:31

    … Ceea ce explica de ce Nero, mi se pare, si-a redus mama la tacere prin procedee toxice. 😀 Dar prea tarziu, raul fusese deja facut. Asa ca la sacaieli materne se poate raspunde simplu cu: “Mama, taci, vrei sa dau foc orasului?”

    Thumb up 0

  2. Ciprian 31/08/2009 @ 00:41

    Eu chiar ma simteam bine intr-o vreme cand arata mama sau bunica pozele cu mine gol prietenelor lor si le ziceau.. “Ia uite, draga, ce barbat o sa iasa din el” :)). Apoi au inceput sa ma traga de obrajori, sa imi faca lipeli cu tot felul de fetite rusinoase care nu aveau poze cu ele goale si purtau chilotei pe sub fustita.. Ce aiurea.

    Thumb up 0

  3. toader 31/08/2009 @ 01:56

    ce scrie julius e adevarat. exista o exceptie care confirma regula. fetita mea chiar e geniala si a fost superba inca de la iesirea din ma-sa.

    Thumb up 0

  4. […] Bruckner, apărut la Editura Trei, şi îl puteţi câştiga postând un comentariu la textul Dragoste de mamă. De ce vi-l dăm? Ca să aibă în sfârşit şi mama voastră un motiv de mândrie, să poată […]

    Thumb up 0

  5. […] care pute); dacă vine cineva în vizită şi îi pune puţină căcuţă pe pantofi, e clar că (more…) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { ‘pub’ : ‘560302451683403’, ‘site’ : […]

    Thumb up 0

  6. punKreas 31/08/2009 @ 02:46

    Pe mine si acum ma obosesc povestioarele alor mei despre mine.
    Spre exemplu, tata aminteste de fiecare data, cu o pasiune iesita din comun, cum eu aveam unele deficiente in vorbire. Povestirea lui preferata este cea in care eu strigam de mama focului “tata, tata, tata”, iar el venea in graba, ca sa descopere faptul ca nu aveam nicio treaba cu el, pur si simplu in loc de “c” pronuntam “t”.
    Va-ntreb, cumva v-ati dat seama ce strigam eu? 😀

    Thumb up 0

  7. Teo aka Puffa 31/08/2009 @ 03:02

    Mamicile, cele mai dulci fiinte din lume, merita omorate, decimate, uneori… mai ales cand le apuca sa urle la tine ca nu te-ai chinuit sa-ti faci patul sau ca esti foarte inteligent/a dar nu esti in stare sa obtii si rezultate la fel de inteligente…..

    offf… moms suck 😀

    ps: Il inteleg pe deplin pe Nero

    Ave Nero !!!

    Thumb up 0

  8. theheartcollector 31/08/2009 @ 03:48

    Bă da’ voi n-aveţi somn?

    Thumb up 0

  9. sadas 31/08/2009 @ 06:03

    tema – excelenta
    povestirea – penibila

    te cauta casa parohiala

    Thumb up 0

  10. Un om 31/08/2009 @ 07:00

    Ai mei, cu citit ori s-au uitat la filme… De mic copil şi-au împărţit rolurile… Mama o joacă pe poliţistul bun, iar tata pe cel rău. Mama încă mai crede că sunt geniul… că pe orice pun mâna se rezolvă, iar tata continuă să-mi găsească exemple de Manueli ce se descurcă. La 33 de ani şi după 2 divorţuri sunt convins cânt mă fac comediant (că n-am pus nimănui pe papuci o glumă bună..) însă la o carte tot pot să mai sper. Dacă nu măcar mă fac remarcat pt cl treilea divorţ…

    Thumb up 0

  11. vasilissa 31/08/2009 @ 07:10

    Iulică, mamă, unde oi fi pus io sarea aia?… Ia uite că nu mai avem sare… Te duci, tu, mamă, pân’ la magazinu’ din colţ să iei un kil de sare? Uite-aicea banii. Pe drum opreşte-te de te-nsoară şi cînd vii acasă să te-ntorci şi cu doi nepoţi. Hai, nu te mai strîmba, ce-o fi aşa greu să-ţi tragi o pereche de nădragi şi să dai fuga pînă jos?

    Thumb up 0

  12. Cel mai nasol julius mamă nu e când ţi se spune ce copil minunat e marcel. ci când respectivul marcel – fie şi datorită faptului că e ceva mai mare decât tine – nu poate primi cuvenita retribuţie pentru starea de graţie în care se lăfăieşte. absolut nemeritat de altuminteri.

    şi pe urmă pe la 35 de ani când începe şirul de reproşuri după 30 de minute în care nu poţi să spui decât ”da mamă, aşa e, sunt cel mai nemernic copil de pe faţa pământului, nu ştiu cum dintre toate mamele din lume taman tu te-ai procopsit cu o loază ca mine”, orice altă replică fiind exclusă din start, or roma va lua iar foc prin combustie spontană, următoarea juma de oră va fi dedicată recapitulării exhaustive a tuturor celor (ne)făcute din vremea când erai în scutece. şi în timp ce dai din cap spăşit că da, stai şi te întrebi dacă nu cumva drăciile alea nu au fost generate tocmai din abordarea maternă conform căreia tu erai atunci cel mai minunat cupil păşitor pe faţa pământului

    orice asemănare cu realitatea fiind strict întâmplătoare

    Thumb up 0

  13. lulu 31/08/2009 @ 08:09

    Julica, ai fost acasa in weekend si ti-a amintit mamica ta ca ar trebui sa te insori?dupa ce ti-a aratat pozele nepoteilot(genii in devenire) deja existenti? Si dupa ce ti-a enumerat realizarile(nr de copii) fostilor tai cioegi?
    Stiu cum e crede-ma :(

    Thumb up 0