Evenimentul zilei de ieri |
Miercuri, ne-am cam luat cu treaba şi, asa cum se întâmplă adesea, până la urmă am uitat complet de la ce ne-am luat. Aşadar, v-am rămas datori cu ceea ce s-a întâmplat, de fapt, pe 14 iulie.
14 iulie 1789 Masele revoluţionare cuceresc Bastilia. Cu această ocazie, este eliberat şi marchizul de Sade, care se plânge la Amnesty International de regimul inuman de detenţie din Bastilia: celule mari şi luminoase, cu paturi comode, gardieni simpatici şi politicoşi şi, mai ales, nici un fel de bătaie sau pedepse corporale.
.
Twitter
Facebook
JULIUS
Rushenne
Cms
Adriana Popescu
sebra
16 Iulie 2009 la 10:36 pm
adica avea confort unu sporit si rom service?ce amintiri ingrozitoare.
daca ar fi la puscarie ca in Crima si Pedeapsa sau ca in alte tari pedeapsa capitala crezi ca ar mai exista crime si violuri?
17 Iulie 2009 la 9:04 am
Dacă se orientau îl trimiteau la noi, că-i asiguram cazare de 5 stele la Castelul Bran, în regim all inclusive şi cu SPA în salonul de la subsol.
Tare înceţi la minte sunt francezii ăştia, cred că de la melci li se trage.
19 Iulie 2009 la 7:09 pm
Hm.. nenea asta parca era ruda cu un comentator pe-acilea…
19 Iulie 2009 la 7:19 pm
Si cand se plange el la Amnesty International le scrie un memoriu asa, cu rechizitele pe care le folosea in celula, pe pereti, a?…
22 Iulie 2009 la 8:41 am
@N.A.
Hm… ce băgăgioase sunt unele persoane de pe aici, în viaţa de familie a comentatorilor. I-aş atrage atenţia indiscretei, cu tot respectul pe care nu îl merită, că tocmai rudenia de sânge (inclusiv de sânge pe pereţi) m-a făcut să-i ofer lui „nenea ăsta” (câtă lipsă de respect!) un loc de cazare first class, în Wonderland-ul lui Dracula.
25 Iulie 2009 la 2:22 am
@Florian – Ehe, eu vazusem intr-un film ca a fost vorba si de alte secretii corporale… nu numa’ sange..
25 Iulie 2009 la 5:22 pm
N.A.
Eu sunt ruşinos şi nu mă uit la filme pornografice, ca alte persoane perverse care vin pe aici să necinstească acest blog ecumenic cu povestirile lor scabroase.
Du-te degrabă şi bate 10000 de mătănii şi p’ormă spovedeşte-te. Să nu mă bănuieşti cumva c-am să te urmăresc ca să trag cu urechea la spovedanie, că nu mă interesează deloc, dar absolut deloc să-ţi aflu păcatele şi p’ormă să te şantajez. Să nu te gândeşti nicio clipă la una ca asta, doar mă cunoşti şi ştii că nu am decât gânduri curate.