De data asta, avem o mică premieră de natură matematică: trei câştigători la două cărţi.
Primul câştigător este unul moral şi se numeşte Carmen. I-am oferit acest titlu onorific pentru că data trecută a reuşit să ghicească relativ repede câştigătorul, şi nici de data asta n-a fost prea departe. Ii adresam felicitările noastre şi-i urăm să-i trăiască marele campion de scrabble, ăla care dacă mă bate la o diferenţă mai mică de 300 de puncte cică se pune că l-am bătut (da’ mă laşi cu aroganţele astea?).

Câştigătorii imorali ai ediţiei de astăzi sunt (more…

Pentru că pe noi, după cum ştiţi, nu ne duce capul la ceva bun, pentru această ediţia a concursului VSFT ne-am inspirat puţin din regulamentele altor concursuri online. Astfel, după câteva ore în care mintea ne-a lucrat la capacitate maximă, am reuşit să întocmim un regulament de concurs plăcut, simplu, pe înţelesul tuturor. Iată-l: (more…

Julius Constantinescu

Fiind ăla mare, eu am plecat primul de-acasă, la facultate. Neavînd prea mulţi bani – şi, oricum, nu de aruncat pe cărţi -, mai luam de la ai mei cîte o carte, două, pe care nu le mai duceam niciodată înapoi, pentru că mă ataşam repede de ele.
Cînd a crescut şi sor-mea aia mijlocie şi a plecat, la rîndul ei, la facultate, a dus mai departe tradiţia familiei şi a început să şterpelească şi ea de prin biblioteca mamei tot ce-i cădea în mînă. Întîi fără nici o jenă, apoi mai cu fereală, că începuse mama să intre la bănuieli – luai o carte de pe raft şi cădea tot rîndul într-o parte. (more…

Adrian Călăraşu

De ce nu poate trece nici macar o zi fara sa nu imi para rau ca sunt bucurestean?
Doreleeeeeeee, ‘tu-ti dibacia ma-tii si a sefului de echipa care te-a lasat sa faci asta fara sa te omoare in chinuri dupa aia, sa-ti betoneze si tie picioarele cum ai betonat tu gardul ala viu de bou ce esti si vedea-i-as cersind pe aia care ti-au dat bordurile alea ca sa le pui tu acolo unde NU ERA NECESAR!
Muriţi măăăăăăi, hăi, hăi !!!

Adrian Călăraşu

Vasile Goian era un munte de om. Poate nu exagerat de înalt dar cu spatele cât doi, numărul 46 la pantof şi o palmă cât o lopată. O ţigară normală între degetele lui apărea caraghios, i s-ar fi potrivit mai degrabă o havană, dar Vasile era foarte departe de asemenea fineţuri.

Pe unde trecea se făcea loc. Datorită staturii impunea respect fără să scoată măcar o vorbă. Cu pielea albă, părul rosu, nasul încovoiat şi maxilarul inferior pătrat şi ieşit mai în afară, privirea tăioasa şi rânjetul diabolic pe care îl afişa atunci când făcea câte o tâmpenie, toate acestea adunate plus atitudinea şi conduita – sau mai degrabă lipsa vreunei conduite – alcătuiau un monstru de om cu care nu ai fi vrut să ai tangenţe în nici o împrejurare. (more…

Această toaletă nu mai are nevoie decât de mici îmbunătăţiri pentru ca un bărbat să se poată muta cu totul în ea – un mic televizor, un frigider pentru bere şi, eventual, câteva ziare.
Şi, normal, de o uşă capitonată, ca să nu fie nevoit să audă din cinci în cinci minute: „Acum te-ai găsit să te-nfunzi în baie, când ştii bine că avem de discutat!”.

.

După răsunătorul succes al primei ediţii (de fapt, personal am fost puţin dezamăgit că n-au existat comentarii de genul: „E clar că ăştia de la Daily Cotcodac nu ne vor la masa bogaţilor, n-aţi văzut ce comentariu slab a putut să iasă pe primul loc? Sunt interese mari la mijloc, noi suntem prea mici ca să ne lase să câştigăm”), concursul „Vrei să fii tocilar?” se întoarce săptămâna viitoare cu noi cărţi oferite de Editura Trei. (more…

Julius Constantinescu

De o vreme, mă terorizează un cerşetor care lucrează la domiciliul clientului: în fiecare sâmbătă, se înfiinţează în faţa uşii şi-mi termină artistic orice chef de viaţă. Deşi îi dau bani, la urmă tot mă simt prost, cu toate că ar trebui să mă simt bine. Si atunci, de ce-i dau? Nu, nu pentru că sunt bun la suflet (n-are rost să vă mint, că doar nu încerc să vă agăţ), ci ca să scap de el. E atât de eficient, încât poate coborî, îmbrăcat într-un costum Armani, şi din Bentley, că tot îi dai. Personal, i-aş da şi să ştiu că ţine cu Dinamo. (more…

Julius Constantinescu

13 iunie
1990 Studenţii din Piaţa Universităţii le promit trupelor USLA că de mîine se apucă de învăţat, însă, bineînţeles, nu se ţin de cuvînt, pentru că în următoarele două zile o ard prin oraş cu nişte tovarăşi de-ai lor din Petroşani.

14 iunie
1940 Soldaţii germani intră în Paris, însă îl avertizează pe Hitler că nevestele lor au început deja să intre la bănuieli şi că, dacă nu aranjează cît mai repede o bătălie cu englezii, nu mai pot lipsi mult de-acasă sub pretextul străveziu că, vezi Doamne, se bat cu armata franceză. (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Într-o ţară în care lucrurile se schimbă de la o zi la alta fără nici o jenă, prezenţa ţînţăroaicelor de la ora 9 seara a fost, este şi va rămîne mereu o eternă şi fascinantă certitudine. Pe care, pe timp de vară, nici un cetăţean fără plasă la fereastră n-o mai poate trata cu flit. Practic, ţînţăroaicele sînt cele mai punctuale fiinţe din România. Mai punctuale chiar decît prima ninsoare din decembrie – aia care ia mereu prin surprindere primăriile patriei – şi decît schimbarea bordurilor în Bucureşti.. (more…