Julius Constantinescu

Din ciclul “Astazi e ziua ta”, revista Daily Cotcodac vi-l prezinta pe imparatul roman Didius Iulianus. Precizam ca astazi nu este aniversarea zilei sale de nastere; l-am inclus la aceasta rubrica pentru ca, la data de 1 iunie 193, garda pretoriana a navalit peste el cu sabiile scoase si i-a spus: “Didius, astazi e ziua ta!”.

.

Spre sfirsitul secolului II, alegerea unui imparat roman se facea dupa ce seful garzii pretoriene, care indeplinea si functia de mare medic legist, se asigura ca postul e intr-adevar vacant. In anul 193, Laetus, prefectul pretoriului, a vorbit cu niste baieti de la el din bloc sa mearga sa-i faca un mic control la carotida imparatului Pertinax (trebuie spus ca acest control medical de rutina se facea, de regula, atunci cind imparatul uita sa le plateasca soldatilor donativul, un fel de prima de confirmare in functie). Rezultatul controlului a fost tragic: Pertinax avea carotida taiata, afectiune in fata careia, pe vremea aia, medicina era complet neputincioasa.

Odata ramas vacant tronul, succesiunea se facea fie prin incredintare directa (de regula, generalului ale carui legiuni se aflau cel mai aproape de Roma), fie printr-o licitatie deschisa, la care putea participa, in mod democratic, orice cetatean roman putred de bogat. Bineinteles, pretorienii nu erau genul de fraieri care sa dea cu piciorul la bani, asa ca, de regula, intii vindeau tronul, dupa care, in momentul in care legiunile care aveau alte optiuni electorale se apropiau de Roma, il asasinau ei insisi pe proaspatul imparat (evident, dupa ce-l rugau sa nu se supere, asigurindu-l ca n-au nimic personal cu el si ca e o chestiune strict de business).
Dupa ce l-au asasinat pe Pertinax, pretorienii si-au facut corect calculul ca, pina ajunge la Roma Septimius Severus, guvernatorul Pannoniei Superior, ar fi ceva timp sa puna de-o mica licitatie la tron; prin urmare, l-au invitat pe Flavius Sulpicianus, socrul fostului imparat, sa cumpere caietul de sarcini. Ca sa nu-l deranjeze nimeni la negocieri, Sulpicianus a dat presa afara, a zavorit portile castrului Garzii si i-a pus pe pretorieni sa-si inchida mobilele – chestie care l-a deranjat teribil pe Didius Iulianus, probabil cel mai bogat om din Roma, un autentic stramos al lui Hrebe. In loc sa se arunce in gladium de ciuda ca a ajuns prea tirziu si sa acuze ca l-au invins structurile, Didius Iulianus, care era un tip de actiune, a scris pe o placarda uriasa o suma si a pus de-un miting spontan sub zidurile castrului (practic, acesta este primul caz de publicitate outdoor consemnat in istorie). Induiosati de efortul lui Didius, citiva pretorieni cu suflet milos au decis ca omul asta merita si el o sansa, asa ca l-au ajutat sa escaladeze zidul si sa ajunga in sala de licitatii inainte ca Sulpicianus sa fie declarat cistigator. Evident, licitatia in sine nu avea cum sa-i puna probleme stramosului lui Hrebe, care i-a decartat scurt fiecarui pretorian salariul sau pe 8 ani si a plecat acasa cu o geaca de purpura nou-nouta.

Totusi, meseria de pretorian n-a fost intotdeauna atit de banoasa, intrucit existau si imparati suparator de longevivi. De pilda, pretorienii lui Traian, Antoninus Pius sau Hadrian trebuie ca-si blestemau zilele: mureai fara sa apuci si tu sa asasinezi un imparat.