Postul nu e post destul

Actrita, dolarii si oltenii

Vivi Floricica

Stiti ce eram eu cand eram mica? Actrita! Da, ma! Tata juca intr-o trupa de teatru. Aveau spectacol in fiecare sambata si eu cand il vedeam ca pleaca de acasa incepeam sa urlu, sa ma tavalesc, sa ma dau cu capul de ciment ca sa ma ia cu el. Si ma lua bietul om. Acum imi dau seama, saracu’ de el, ai si tu o oaza sambata sa scapi de acasa, de nevasta, de catel, de purcel, si urla zgatia s-o iei cu tine. Eeeh, de ce n-a folosit prezervativul?
Si plecam cu tata pe bicicleta. Avea o bicicleta de aia ruseasca, imi punea o perna pe cadru si eu ma puneam calare. Pana ajungeam la Casa de Cultura, prin toate gropile, se ducea si mama ei de perna, aveam curul varza, mergeam cum merg astia cu pampersul acum.

Ei incepeau treaba imediat: repetitii si la 12 incepea spectacolul. La repetitii ma lasa langa el pe scena, dar ce sa te faci cu mine in spectacol. N-a fost chip sa gaseasca pe cineva cu care sa ma lase. Nu ca n-ar fi vrut nimeni, dar nu stateam eu, urlam ca din gura de sarpe ca eu vreau pe scena. Mi-au explicat oamenii ca nu se poate, ca ei sunt actori. Si ce daca??? Vreau si io sa fiu actrita. Tata, destept om, zice: „Bine, te fac actrita, dar daca nu iti faci rolul bine, nu mai pupi niciodata!!!”. A urmat o discutie cu colegii de trupa dupa care au venit si mi-au predat instructiunile. Eu urma sa interpretez un rol foarte important: sa fiu cocos. Si m-au dus intr-un birou de pe acolo, m-au urcat intr-un cuier pom si la semnalul lor urma sa incep sa cant cucurigu. Am dat si probe inainte, sa vada daca fac bine. Eram nascuta pentru asta.

Ei au fugit pe scena si eu am ramas. Am mai facut eu niste repetitii in soapta pana cand a bagat unul capul pe usa: „Acum incepi, tare, clar si frumos, sa nu ne faci de ras!”.
Am inceput eu: cucuriguuuu, cucuriguuuu si am cantat cucurigu cum am stiut eu mai bine. La final am fost felicitata de toata lumea, semn ca interpretarea mea a fost impecabila.

La intoarcere, pe bicicleta, tata mi-a zis: „sa nu-i spui lu’ ma-ta ca ai fost cocos in piesa ca nu iti mai da voie sa mergi cu mine”. Ceea ce ma facu sa obtin promisiunea ca ma mai ia cu el.
Si m-a luat in fiecare sambata. Pana cand a aflat mama.
A venit la Casa de Cultura sa vada ce e cu tata ca era 10 seara el nu aparuse acasa, mai avea si copilul dupa el. L-a gasit pe tata vizavi, o ardea artistic intr-o carciuma. Pe mine ma lasase sa imi duc rolul la bun sfarsit.

M-a gasit biata mama, intr-unul din birourile de acolo, cocotata in cuier. Cantam cucurigu cat ma tineau plamanii, ma credeam in mijlocul rolului si ea ma intrerupea cu „da-te jos, fir-ar tac-tu sa fie…”. Eu cantam si mai cu putere, mi-era sa nu-i fac pe astia din trupa de ras. Pana la urma, intr-o pauza de cantat, i-am soptit sa plece, ma si gandeam: uite de-aia zicea tata sa nu-i spun… ca strica tot!

Share:

12 comments

  1. yogibeer 20 June, 2009 at 00:03

    Vai, vai, vai… esti nemaipomenita! Sa ne traiesti!

  2. Ciprian 20 June, 2009 at 00:09

    Ai castigat macar o punguta cu doi coco pentru rol?:P

  3. Carmen 20 June, 2009 at 00:19

    Superb! Pe cand un turneu international?

  4. AleX 20 June, 2009 at 01:08

    Asta îmi aduce aminte de mine, când mic copil nu prea întelegeam eu aluziile lor subtile, și într-o zi când eram cu familia si alte persoane la gratar, la padure, ca să scape de mine, m-au trimis să numar copacii. Si i-am numarat… până am realizat eu ca nu îi mai vad și ca habar n-am să mă mai întorc. Dupa lungi plimbari prin padure… i-am gasit într-un final dar nu bag mâna în foc ca mi-au simțit lipsa. Tind sa cred că își doreau nespus de mult să scape de mine…

  5. Moroi 20 June, 2009 at 10:01

    Doamna Viviana, briliantă ca întotdeauna… Dumnezeu să vă dea sănătate că tare bine le mai ziceţi …ăăă…pardon ,scrieţi. Pur şi simplu genială. RESPECT

  6. mihaela 20 June, 2009 at 10:37

    :)) foarte tare. eu cand eram mica credeam la laptele de pasare e un nume de cod pt ceva ce nu trebuie sa afle copiii mici. pt ca de fiecare data cand pomeneau de asa ceva radeau. abia muuult mai tarziu am aflat ca de fapt e ceva de mancat:D

  7. tinky 20 June, 2009 at 12:29

    Fir’ar ea de mama sa fie… ti-a stricat momentul asrtistic

  8. daniel v. 20 June, 2009 at 12:54

    destept taica-tu… o sa apli si eu metoda cu copiii mei :))

  9. praslea 21 June, 2009 at 15:00

    si dolarii unde-s?

  10. 4mall 21 June, 2009 at 17:40

    Si urmarea?

  11. 4mall 22 June, 2009 at 09:05

    Zi bre, ce s-a intamplat dupa aia? Ai mai jucat teatru vreodata?

  12. Bogdan 22 June, 2009 at 23:29

    Frumoasa povestire. Da de ce erai cocotata tocmai in cuier…tact-o stie:))

Leave a reply