Cand eram mic, bateam toata ziua literele in spatele blocului. As fi putut deveni jucator profesionist de scrabble si as fi avut lumea la picioare. As fi fost bogat si celebru, iar paparazzi m-ar fi vanat fara mila pentru a putea publica materiale incendiare de genul: “Aceasta este misterioasa bibliotecara cu care Julius Constantinescu s-a intretinut mai bine de o ora in sala de lectura!”. As fi putut toate astea, dar n-a fost sa fie!

Într-o seară, eram la o teresă infectă cand pică Popanu, jucător de scrabble, rebusist şi machitor de top: „Bă, ăştia de la Universitatea Cluj au secţie de scrabble. Se întâlnesc în fiecare marţi seara, la 7”. (… După vreo două ore, distinşii membri ai secţiei de scrabble a Universităţii Cluj ne fixau cu nişte mutre plouate şi ne întrebau unde dracu’ am învăţat să jucăm, de i-am bătut în halul ăsta. „La coada calului lui Matei Corvin”, răspunde Popanu, şi ieşim mândri, ca brazilienii ăia care au învăţat fotbal pe plajă şi acum le dau craci prin Europa unora care aveau adidaşi când erau mici.