N-am fost niciodata mare ecologist, pentru ca mi-e perfect egal daca Pamantul o sa crape peste 4,5 miliarde de ani sau doar peste 100 – in ambele cazuri, o sa fiu deja in siguranta pe lumea cealalta. In plus, cred ca doar Dumnezeu poate decide daca ne lasa sa murim sufocati de propriile gunoaie sau daca opteaza pentru Apocalipsa eco a lui Ioan.
In caz ca ultima infrangere la scor a echipei favorite v-a zdruncinat serios increderea in Dumnezeu, Copacul de hartie si Antalis va invita vineri, 8 mai, de la ora 11, la Verde Cafe din Bucuresti (str. Domnita Ruxandra nr 15), pentru a afla cum arata un birou verde.

.

Julius Constantinescu

În parcul “Crîng”, mîndria municipiului Buzău, un tînăr tuns scurt, într-un tricou negru, fără mîneci, stă lăbărţat pe o bancă, sprijinindu-se în coate şi răşchirîndu-şi picioarele într-un strat de flori violete, din acelea care pot fi admirate în orice parc din frumoasa noastră patrie. Îl acompaniază o fată cu părul lins, de culoarea unui scaun din lemn de nuc ce necesită restaurare; nu pare a fi încă gagică-sa, însă atît atitudinea lui virilă, cît şi admiraţia cu care ea îl priveşte şi îi soarbe cuvintele de pe buze sugerează clar că e o chestiune de minute, cel mult ore, pînă cînd va deveni. (more…

Pe criza asta, nu toată lumea îşi permite să ţină în curte un ditai dulăul care mănâncă două kile de carne pe zi. Cum nici plăcuţele cu “Atenţie! Câine rău” nu mai sperie pe nimeni, acest proprietar a recurs la o soluţie ingenioasă, cumpărându-şi un câine mai mic, economic, căruia i-a ataşat o boxă şi un amplificator de mare putere, cu ajutorul cărora să sperie hoţii. De altfel, noi credem că este vorba de şoricarul lui Marius Moga, care, de când s-a inventat calculatorul, latră ca un bulldog.

Julius Constantinescu

În ciuda uşoarei aparenţe de vulgaritate, fluieratul după gagici e un lucru cît se poate de bun pentru că, printre altele, prezintă importante funcţii sociale. În primul rînd, are meritul să redea încrederea în sine femeilor care umblă pe stradă în fustiţe scurte, cu decoltee adînci şi alte asemenea ţinute care exprimă timiditate, nesiguranţă şi incapacitate de a relaţiona. (more…

Radu Pircă

Sunt convins că aveţi aragaz. Nu ştiţi ce e ăla? Duceţi-vă până în bucătărie. Dacă aveţi peste 30 de ani, aragazul e acel obiect de lângă care consoarta dumneavoastră nu se dă dusă, chiar şi când o ispitiţi cu oferte atât de tentante precum “Vino, dragă, la televizor, să vezi ce gol a băgat Craiova!”. Dacă aveţi sub 30 de ani, aragazul e acel obiect de care consoarta dumneavoastră nu se apropie niciodată la mai mult de doi metri (un sfat practic: dacă aveţi sub 30, puteţi profita şi ascunde liniştit în cuptorul aragazului scrisorile de la amantă). (more…

Julius Constantinescu

Monstrul din Braşov a fost strangulat de colegul său de celulă, după ce i-a povestit în amănunt cum le-a ucis pe cele două tinere (probabil, colegul era închis pentru parcare neregulamentară şi a înnebunit de oroare auzind oribila poveste). Personal, nu l-am simpatizat defel pe monstrul din Braşov, însă condiţia monstrului în România e o problemă care te pune pe gînduri. În secolul XXI, noi încă ne tratăm monştrii ca în Evul Mediu, îi hăituim inuman şi le refuzăm orice urmă de intimitate. Gîndiţi-vă numai ce s-ar fi ales de monstrul din Loch Ness dacă scoţienii ar fi avut şi ei OTV: s-ar fi ales praful de toată legenda, cu toţi vecinii lui perindîndu-se în studio şi dezvăluind inclusiv ce-a mîncat la prînz (more…

Japonezii au lansat un software pentru telefoanele mobile care te ajută să localizezi cea mai apropiată toaletă publică (ştirea, aici). Normal, şi-au bătut capul să întocmeasca mii de harţi pentru asta. Asta păţesti dacă insisti să cureţi toaletele şi să îndepărtezi mirosul, eşti nevoit după aia să inventezi tehnologii costisitoare ca să găseşti o amărată de budă, pe care la noi o nimereşti si de la 2 kilometri doar amuşinand puţin aerul.
Probabil, în curand o să poţi face şi rezervări: “Bună ziua, aş dori şi eu pentru o căcare la 14:30″.

Julius Constantinescu

“Românii au dat năvală cu mic, cu mare”. Până la apariţia televiziunii, românii erau cunoscuţi drept un popor paşnic, la locul lui, care nu năvălea peste nimeni; abia în ultimii ani am căpătat obiceiul ăsta barbar, să năvălim de nebuni. Prin urmare, toată ziua de joi s-a dat năvală în Vama Veche. La 4 dimineaţa, doi pedestraşi târau după ei un rucsac imens pe drumul dintre Mangalia şi Vamă, făcând degeaba cu mâna după maşini – probabil, erau ardeleni şi ei năvălesc mai încet.

“Hotelierii le-au pregătit adevărate surprize”. Preţurile. Cam de două ori mai mari decât anul trecut. Sub un milion jumate, abia dacă găseai o cameră cu buda în fundul curţii, la hotelierii rurali. La preţul de anul trecut era doar dormitul de plajă (asta, dacă te mai ţineau rinichii ca anul trecut).

“Tinerii s-au distrat pe cinste”. Doi tipi scheletici, înveşmântaţi în nişte pelerine negre Dracula style, cu deosebirea că Dracula n-avea pantaloni de piele cu ţinte şi ciocate, defilează prin Vamă conştienţi de propria valoare. Spre binele lor, reporterul speră că fac parte dintr-un show tematic prin vreun club şi că cineva i-a plătit să arate în halul ăsta. (more…

De vreo câteva săptămâni mi-e frică să mai deschid uşa de la intrare. Să vă explic: când stăteam la mama aveam o vecină care, în ciuda faptului că ea şi cu familia ei deţineau trei autoturisme personale – deci nu erau tocmai săracii satului – venea aproape zilnic să împrumute de la familia mea un pahar de zahăr, ba o cană de făină, două ouă, un pahar de ulei sau alte chestii d-astea pe care evident nu le mai aducea niciodată înapoi, că aşa sunt vecinii de la bloc, se ajută între ei.
  
Între timp eu m-am mutat de la mama, nu prea departe, la numai cinci minute, în capătul străzii.
Săptămâna trecută s-a mutat şi ea cu familia ei, şase blocuri mai la vale, adică fix lângă mine! Dă-o dracu de treabă, zic, adică ştiu că-i mică lumea, da’ nici chiar aşa! Ne-am întâlnit întâmplător într-o seară, iar eu am făcut prostia să-i arăt unde m-am mutat. Nu înţeleg nici acum ce-o fi fost în capul meu. Acuma sunt nevoit să stau tot timpul cu ochii pe vizor, să mă asigur că (more…