Vivi Floricica

Presupun ca stiti ca dragostea nu dureaza nici macar 3 ani. In fine, eram in zilele alea, saptamana oarba (vorba lu’ mamaia) si ma pisiceam la sotul meu care pe atunci nu-mi era sot, imi era gagic, bine… sot nu mi-e nici acu… decat in acte. Sa revin… ma miorlaiam la el ca “vleau si io un animalut pufos”. Si ma smiorcaiam, si ma alintam, si ma pisiceam ca vleau animalutz pufos.
Acum, stiti cum stau barbatii cu rabdarea si mai ales cu genul acesta de faze din partea femeii. Ma lua de o aripa si hai sa-mi cumpere animalutz pufos. Ma duse la un pet shop din asta mega dotat, vad acolo toate nebuniile de animale la toate nebuniile de preturi, numai gandul ca as fi putut sa dau 10 milioane pe un catelus facea sa mi se ridice parul in cap: tataie si-ar fi luat cel mai tare cal din sat. (more…

Diseara, doar in Daily Cotcodac:

16 mai
1938 In New Jersey ia fiinta prima societate de protectie a animalelor, lucru pe care opinia publica il astepta de multa vreme, pentru ca nu era normal ca in secolul XX animalele sa mai fie tratate la fel de rau ca negrii.

4mall

Ca orice roman care n-a inteles nimic din istorie, T.S. si-a zis ca luptele cu turcii sunt doar povesti de invatat la scoala, motiv pentru care o excursie la Istanbul parea cea mai buna idee. Motiv pentru care a si aplicat-o.
Si ca orice turist dornic de o drumetie, odata ajuns la Stambul, s-a suit intr-un taxi si a plecat spre bazar. Toata lumea il instruise pe T.S. ca in Turcia trebuie sa negociezi la sange, dar in special la taxiuri. Iar T.S. e de obicei un tip ascultator.
Asa ca in momentul in care i s-au cerut 10 euro pentru un drum de 1 km, a reactionat promt. (more…

By J₁₀U₁L₁I₁C₁A₁

Prin ’93-’94, mă lovise damblaua cu scrabble-ul. Umblam prin oraş cu un joc de scrabble în geantă, pe care-l scoteam oriunde era posibil să găsesc muşterii: la Croco, în cofetăria “Arizona”, la coada calului lui Matei Corvin şi în cîrciuma “Mexicul în flăcări”. Ţin minte că odată m-am dus la pădure cu nişte oameni şi nu m-am putut abţine nici acolo: “Haideţi, bă, să vă fac un scrabble”. În faţa unei propuneri atît de ispititoare, oamenii au cedat pînă la urmă, doar că, fiind lipsit de orice urmă de delicateţe, i-am bătut de i-am ascultat cu urechea (la scrabble nu trebuie neapărat să ştii foarte multe cuvinte, dacă joci foarte mult ajungi să-ţi dezvolţi abilitatea de a valorifica la maximum literele cu punctaj mare). Degeaba am încercat să aflu ulterior cînd mai merg la pădure, că nu mi-au mai spus. (more…

Pentru ca suntem foarte de treaba si nu trimitem newsletter-e, sa nu deranjam oamenii in timpul serviciului de la jocuri, o sa incercam sa o facem aici, unde se presupune ca ati intrat de bunavoie (chiar daca ati ajuns din greseala pe site-ul nostru, nu v-a silit nimeni sa scrieti “porno cu pitici” in casuta de search pe Google, nu?). Asadar, in numarul deloc special de maine al revistei Daily Cotcodac veti putea citi: “Tocmeala la Stambul, un rahat turcesc”, noile si incredibilele aventuri ale lui Vivi Floricica in Oltenia, indragita rubrica “Evenimentul zilei de ieri” (in caz ca au luat mai luat bataie francezii pe undeva pe 14 mai, inca n-am verificat), plus multe alte surprize cu care nu v-am obisnuit.
Pana atunci, nu uitati sa urmariti in seara asta “J” de la Julică, un text despre fabuloasa cariera imaginara a unui practicant al scrabble-ului de performanta.

Cand eram mic, bateam toata ziua literele in spatele blocului. As fi putut deveni jucator profesionist de scrabble si as fi avut lumea la picioare. As fi fost bogat si celebru, iar paparazzi m-ar fi vanat fara mila pentru a putea publica materiale incendiare de genul: “Aceasta este misterioasa bibliotecara cu care Julius Constantinescu s-a intretinut mai bine de o ora in sala de lectura!”. As fi putut toate astea, dar n-a fost sa fie!

Într-o seară, eram la o teresă infectă cand pică Popanu, jucător de scrabble, rebusist şi machitor de top: „Bă, ăştia de la Universitatea Cluj au secţie de scrabble. Se întâlnesc în fiecare marţi seara, la 7”. (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Tot românul gospodar visează să împuşte doi-trei iepuri dintr-un foc. Cum ar fi, bunăoară, să meargă cu familia la iarbă verde şi să aibă ce pune pe grătar fără să-şi cheltuiască banii de bere. Iar excursia să fie, başca, instructivă pentru copii.

Din botanica de a patra, în castronul cu mujdei
Cea mai potrivită alegere pare a fi culesul de ciuperci comestibile. Singura problema a capului familiei e să-şi amintească, din botanica de a patra, pagina aia unde erau desenate în stînga ciupercile comestibile şi în dreapta ălea necomestibile. Cum, după primele douăzeci de minute de concentrare epuizantă, omul nu-şi aminteşte nici ce notă a avut la materia respectivă, o dă dracului de botanică, cu cine a inventat-o. Şi pe tocilarii ăia care împart lucrurile în comestibile şi necomestibile.
În principiu, părerea oricărui tată de familie, perfect adaptat la vremurile de tranziţie, este că nimic nu e necomestibil dacă are sare, piper şi e mînjit corespunzător cu muştar şi mujdei. (more…

Julius Constantinescu

În toate oraşele de pe cuprinsul României, există o categorie de cetăţeni pentru care statul la coadă nu reprezintă o obligaţie neplăcută, ci, dimpotrivă, o activitate dintre cele mai agreabile. Aceşti oameni sînt extrem de competenţi în ceea ce priveşte completarea diverselor formulare la circa financiară, sînt la curent cu ultimele modificări aduse codului fiscal şi sînt familiarizaţi cu procedura de trimitere a coletelor, mandatelor poştale şi a corespondeţei interne prioripost. (more…

Julius Constantinescu

Eugen T. are, de cînd se ştie, o slăbiciune pentru femeile urîte. La fel cum unora le plac blondele, femeile cu forme pline sau tipele foarte înalte, Eugen T. e topit după femeile lipsite de orice urmă de frumuseţe. Şi, slavă Domnului, are de unde alege, pentru că pe piaţa slutelor n-a fost niciodată mare înghesuială.
Pînă nu demult, Eugen T. avea o gagică meseriaşă, care întrunea mai toate calităţile pe care trebuie să le aibă o femeie: era scundă, spătoasă şi cu un început de mustaţă, plus că ţinea la băutură aproape la fel de mult ca el. Şi, probabil, nimic n-ar fi tulburat această emoţionantă poveste de dragoste dintre Eugen T. şi respingătoarea lui jumătate, dacă pe lume n-ar fi existat o femeie şi mai urîtă, care să-şi bage coada. (more…

Una dintre prejudecă]ile comun întâlnite în rândul femeilor este aceea că bărbaţii sunt ni[te fiinţe primitive, extrem de simple şi cu foarte puţine necesităţi, în timp ce ele sunt nişte fiinţe complexe, sofisticate şi care percep o multitudine de nuanţe -lucru pe care, de altfel, par să-l confirme şi cele două telecomenzi din imagine. Telecomanda din dreapta, cea rudimentară, are, însă, şi un mare avantaj: atunci când cele două butoane nu funcţionează, bărbatul îşi poate repara cu uşurinţă nevasta, ridicându-se de pe canapea şi dându-i câţiva pumni în cap.

.