Julius Constantinescu

Şoferul din judeţul Alba este în general un tip de treabă şi bine intenţionat. Felul lui de a şofa nu are nimic de-a face cu mitocănia şoferului de Bucureşti, care încalcă regulile de circulaţie cu rea voinţă; dimpotrivă, şoferul de Alba e plin de candoare şi, chiar dacă încalcă regulile de circulaţie, o face dintr-un motiv pentru care nu te poţi supăra pe el: pur şi simplu, nu le cunoaşte. (more…

Dragă Borcică,

Am primit noua ta scrisoare şi nici măcar n-a fost nevoie să o mai deschid, pentru că ştiu ce vrei: să joci în Liga Campionilor. De obicei, nu răspund la scrisori, pentru că abia am timp să împachetez cadourile, darmite să răspund la milioane de scrisori; acum însă m-ai prins mai liber, pentru că eşti singurul copil care îmi trimite scrisori în luna mai.

Ştii bine că întotdeauna ţi-am adus cele mai frumoase cadouri. Cînd erai mic, ţi-am adus bicicletă şi patine cu rotile. Cînd ai crescut, ţi-am adus ochelari de soare, butelii, maşini frumoase, chefuri cu manele şi pe Marius Niculae (puteam să-ţi aduc chiar un fotbalist adevărat, dar tu ai zis Marius Niculae). I-ai primit pe Lajos, Corpodean şi Haţegan, ţi-am făcut cadou o mulţime de penalty-uri şi te-am făcut campion de toamnă (habar n-ai ce greu a fost să deviez în poarta Unirii şutul ăla de căcat al lui Kapetanos din ultima etapă a turului). Din păcate, Borcică, mai mult nu pot. (more…

In aceasta seara, influenta revista de sport, investigatii si benzi desenate Daily Cotcodac va prezinta un document exceptional: scrisoarea lui Mos Craciun catre Cristi Borcea. In exclusivitate pentru cititorii Daily Cotcodac, trimisul nostru special in Laponia dezvaluie corespondenta secreta dintre Mos Craciun si Cristi Borcea si incearca sa raspunda unei intrebari pe care omenirea si-a pus-o din cele mai vechi timpuri: va juca Dinamo vreodata in Liga Campionilor? (more…

Julius Constantinescu

O categorie de cetăţeni extrem de simpatici o reprezintă tipii care, în caz că te cerţi cu ei, îţi promit că te aranjează ei, că ti fac ei pi tini, că eşti un om terminat. Nu-şi găsesc liniştea pînă cînd nu te ameninţă cu suprimarea fizică, cu extincţia, cu anihilarea totală; cînd or să termine cu tine, o să ajungi precum Cartagina arsă din temelii şi arată cu plugul de învingători.
Prima ameninţare o reprezintă cea cu bătaia – tipii ăştia nu-ţi promit niciodată ceva de genul: “Bă fraiere, lasă-mă puţin să mă gîndesc şi-ţi dau un argument deductiv valid de te-aduni de pe jos”. De altfel, sînt convins că şi Mike Tyson a fost ameninţat pe stradă în numeroase rînduri cu bătaia (more…

Adrian Călăraşu

Aşa cum vă spuneam şi în episodul anterior, ne-am luat coteţ!

        Partea bună e că suntem mulţumiţi de locaţie şi de tipul construcţiei - aceiaşi vecinătate în care ne-am născut şi am crescut ş-am trăit şi până acum, bloc cu patru etaje şi 8 scări, solid, de producţie rusească – pentru a-mi tempera fobia faţă de cutremure. Faptul că mişcarea tectonică din ’977 nu a reuşit să facă blocului decât mici fisuri la nivelul tencuielii  îmi conferă garanţia că nici următoarele posibile zgâţâili n-or să mă facă să mă mut vreodată prin constrângere, cu tot cu familie, de la etajul 3 spre parter sau poate chiar în părculeţul electoral din spatele blocului.

        Partea nasoală e că la capitolul finisaje ruşii nu au fost niciodată ingenioşi, ci mai degrabă ingenui. Astfel, asupra pereţilor turnaţi aproape exclusiv în beton masiv, au fost în stare să aplice decât o improvizaţie meschină, folosind o soluţie gen 3 în 1, un amestec menit să ţină loc în acelaşi timp şi de tencuială şi de glet, aranjat la suprafaţa sub formă de suav calciu, peste care au suflat nişte humă. Rezultatul este că huma se ţine foarte bine de calciu, care la rândul lui se ţine la fel de bine de plăcile de beton.
  
        Partea şi mai nasoală abia acum vine: fostul proprietar (more…

Adrian Călăraşu
 

Duminică dimineaţă, after party, 7:15 am.

Execut o aterizare forţată din pat, dealtfel singura mişcare în măsură să mă convingă să părăsesc clocitoarea. Nu că aş fi avut vreo treabă, dar trebuia să găsesc urgent ceva care să-mi stingă focul din stomac. Aşa păţesc eu în fiecare duminică dimineaţă – din motive independente de mine, am o sete duminica dimineaţa de abia dacă mă pot abţine să nu beau direct din acvariu. Câteodată reuşesc.
În fiecare duminică dimineaţă ajung inevitabil la aceeaşi concluzie – cea mai bună băutură de pe Pământ nu este nici berea, nui nici vinul, nici vodca sau whys   brandy şi în nici un caz diverse combinaţii dintre acestea. Cea mai bună băutură este apa minerală rece şi acidulată! O declaraţie  pentru care aş fi capabil să ucid într-o conjunctură precum cea dintr-o duminică devreme, dar total lipsită de sens dacă m-ai întreba acelaşi lucru într-o sâmbătă seară, de exemplu.
M-am adunat de pe podea regretând că (more…

Julius Constantinescu

Cînd a apărut miraculosul tratament împotriva căderii părului de la Foltene, n-am mai avut răbdare să aştept părerea avizată a lui Condurăţeanu, aşa cum ar fi făcut orice om cu scaun la cap – am intrat în prima farmacie, am înşfăcat direct de pe raft două cutii şi-am tulit-o la galop spre casă. Înainte să încep tratamentul, mi-am făcut şi două poze frumoase, pozele “înainte”, pe care să le compar ulterior cu pozele “după”.

În prospect scria că primele rezultate se văd abia după o lună, dar la mine nu trecuseră decît vreo cinci zile şi deja debordam de optimism. (more…

Asa cum v-am obisnuit deja, continuam sa testam pentru dumneavoastra tot soiul de produse. Eroul vostru preferat, inteligentul Julică, a riscat din nou pentru cititorii revistei Daily Cotcodac si a testat miraculosul tratament impotriva caderii parului de la Foltene. A supravietuit el oare acestei teribile incercari? La ora asta, ar putea fi in Kenya, facand ravagii cu noua sa coama leonina? Raspunsul la aceste intrebari pe care probabil nu vi le-ati pus niciodata, doar in editia de seara a revistei Daily Cotcodac. (more…

Julius Constantinescu

Vasile M. bănuia, cam de doi ani, că nevastă-sa îl înşeală cu vecinul Aurel P. Nu reuşise să-i prindă niciodată (după cum reiese şi din faptul că atât nevastă-sa, cât şi vecinul Aurel erau încă vii), iar Vasile încercase în zadar, cu parul, s-o convingă pe nevastă-sa să mărturisească: femeia nu credea în relaţiile bazate pe comunicare şi sinceritate.

Pe acest fond de suspiciune a căzut Vasile acasă luni după-amiază. După ce s-a convins că nu-i nimeni acasă, inteligenţa sa nativă i-a spus imediat că nevastă-sa trebuie să fie la Aurel, aşa că a plecat s-o recupereze.
Dar, să-l părăsim pentru moment pe acest Othello rural şi să vedem ce făcea, în timpul ăsta, Aurel P. Ei bine, Aurel P. făcea prost: tocmai fusese vizitat de un executor judecătoresc, în legătură cu un teren pe care-l pierduse în instanţă. Prin urmare (more…

 Adrian Călăraşu

Nu mai pot de mirosul din baie, de câteva zile mă omoară! Vine prin canalizare şi e de neoprit. Aduce cu el mireasma morţii.
 
Prima dată m-am panicat şi am început să caut pisica prin casă, dar am gasit-o bine mersi, ca de obicei, pe fotoliul meu preferat.
Am început să torn instalator-gel şi substanţe cu clor în chiuvetă, cadă şi scurgerea de jos. Nimic, tot aşa. Am vărsat chiar un flacon de loţiune după ras din gama fresh pe care n-o mai foloseam, am zis că poate ştiau ei francezii ceva atunci când au inventat parfumurile pentru a le folosi împotriva mirosurilor neplăcute. Pe dracu, nu am reuşit decât să reproduc mirosul din autobuzul 139.
  
Sunt cu nervii la limită, aş suna la 112 dacă aş şti că voi fi tratat cu promptidutine şi mi-ar trimite, aşa cum am văzut eu prin filme, poliţia, salvarea, pompierii şi descarcerarea, toţi odată, să vadă, să cerceteze, să hotărască de competenţa cui rămâne rezolvarea problemei, să se descurce, că d-aia îi plătim.
  
Apa se scurge la fel de natural ca rabdarea mea, deci canalizarea nu pare a fi înfundată, alta trebuie să fie sursa mirosului. Am încercat să-mi observ vecinii de scară. Par toţi. Chiar şi cei mai în vârstă şi culmea, (more…