Julius Constantinescu

Eugen T. are, de cînd se ştie, o slăbiciune pentru femeile urîte. La fel cum unora le plac blondele, femeile cu forme pline sau tipele foarte înalte, Eugen T. e topit după femeile lipsite de orice urmă de frumuseţe. Şi, slavă Domnului, are de unde alege, pentru că pe piaţa slutelor n-a fost niciodată mare înghesuială.
Pînă nu demult, Eugen T. avea o gagică meseriaşă, care întrunea mai toate calităţile pe care trebuie să le aibă o femeie: era scundă, spătoasă şi cu un început de mustaţă, plus că ţinea la băutură aproape la fel de mult ca el. Şi, probabil, nimic n-ar fi tulburat această emoţionantă poveste de dragoste dintre Eugen T. şi respingătoarea lui jumătate, dacă pe lume n-ar fi existat o femeie şi mai urîtă, care să-şi bage coada. S-a întîmplat într-o sîmbătă, într-o cîrciumă infectă, cînd Eugen T. a zărit la o masă alăturată o făptură angelică, beată cui, care l-a fermecat pe loc cu trupul său deşirat, de girafă cocoşată, şi cu ispititoarea sa faţă de cal. Săgetat irecuperabil de Cupidon, Eugen T. s-a dus acasă, i-a făcut vînt pe scări mustăcioasei şi a instalat-o direct în pat pe noua aleasă a inimii sale cu faţă de cal.

Alungată de Eugen, femeia scundă, spătoasă şi cu început de mustaţă s-a frămîntat zile şi nopţi la rînd, încercînd zadarnic să-şi răspundă la cîteva întrebări dureroase: “Ce am eu şi n-are aia? Am slăbit ca o vacă şi nu mă mai place? Paraşuta aia o fi mai urîtă ca mine?”. Pentru că nu ajungea nicăieri, femeia cu început de mustaţă a decis că trebuie să lupte pentru dragostea ei, aşa că a făcut rost de numărul de telefon al girafei cocoşate şi a sunat-o. După ce s-au porcăit ca la uşa cortului, au decis să se-ntîlnească undeva în oraş, să se lupte în luptă dreaptă, cu poşetele, pentru atît de rîvnitul bărbat Eugen T.

Pe o bancă din Parcul Tineretului, femeia cu mustaţă îşi lucra vocea cu care-l vrăjise pe Eugen T. băgînd ţigară după ţigară, în aşteptarea curvei care nu-i lăsa bărbatul în pace; în timpul ăsta, Faţă-de-cal se apropia cu mersul ei şleampăt, decisă s-o ia de păr pe paraşută şi s-o scoată cu şuturi în fund din viaţa lui Eugen T. Viaţa însă, care fusese pînă acum atît de generoasă cu Eugen T., oferindu-i pe tavă femei care mai de care mai slute, i-a jucat o festă de data asta: după doar cîteva minute, mustăcioasa şi girafa au realizat că au în comun mult mai multe lucruri decît dragostea pentru Eugen. Au băut un suc la o terasă şi, în mai puţin de o oră, s-au îndrăgostit nebuneşte una de alta. Spre seară, au hotărît să rămînă împreună. Faţă-de-cal l-a sunat pe nefericitul amorez, i-a comunicat că tot ce-a fost între ei s-a terminat şi a părăsit parcul ţinîndu-se de mînă cu femeia cu un început de mustaţă, ieşind triumfal şi definitiv din viaţa lui Eugen T.

Momentan, Eugen T. îşi îneacă amarul în aventuri sordide cu femei care arată decent. Dimineaţa, cînd descoperă lîngă el vreo tipă care arată bine, se simte groaznic şi se întreabă cît dracu’ a putut să bea aseară de-a agăţat aşa o femeie dezgustător de frumoasă.