Vivi Floricica

Presupun ca stiti ca dragostea nu dureaza nici macar 3 ani. In fine, eram in zilele alea, saptamana oarba (vorba lu’ mamaia) si ma pisiceam la sotul meu care pe atunci nu-mi era sot, imi era gagic, bine… sot nu mi-e nici acu… decat in acte. Sa revin… ma miorlaiam la el ca “vleau si io un animalut pufos”. Si ma smiorcaiam, si ma alintam, si ma pisiceam ca vleau animalutz pufos.
Acum, stiti cum stau barbatii cu rabdarea si mai ales cu genul acesta de faze din partea femeii. Ma lua de o aripa si hai sa-mi cumpere animalutz pufos. Ma duse la un pet shop din asta mega dotat, vad acolo toate nebuniile de animale la toate nebuniile de preturi, numai gandul ca as fi putut sa dau 10 milioane pe un catelus facea sa mi se ridice parul in cap: tataie si-ar fi luat cel mai tare cal din sat.
Am decis imediat: da-l dracu de animalutz pufos, e scump. Hai acasa, zic eu. El nimic, iti iau animalutz si gata. Pana la urma vin cu argumente: dragul meu, imi doresc un animalutz pufos, normal, numai ca nu m-am gandit bine. Eu vreau un animalutz pufos care sa nu se urce in pat, sa nu lase par, sa nu faca galagie, sa nu il scot afara sa se cace, vreau ceva care sa stea acolo unde il pun, dar sa fie viu, sa fie suflet.
Il vedeam cum scoate flacari pe nari, dar ce era sa fac? Am venit acasa. Acu’, in mintea mea, ma gandeam ca s-a suparat rau. In seara aia, da duhul sfant sa ne uitam pe discovery la un documentar despre viata la Pol. Am vazut un urs polar si imediat mi-a venit ideea: hai sa nu fiu chiar cutra, sa nu creada omul ca am facut misto de el cu animalutul pufos, sa vada ca imi doresc in continuare dar nu se poate – incep sa ma smiorcai ca “vleau ulsuletz polal mic si pufos”. Dupa vreo doua saptamani de teasing d-asta cu ulsulet polal mic si pufos, ma trezesc ca imi cere sotul meu sa nu vin acasa pana nu ma suna el, ca imi pregateste o surpriza. Putea sa fie si cu amanta, eu ma gandeam la alte alea. Cert e ca, dupa ce m-a sunat si m-am dus acasa, sa vezi ce surpriza am avut: un acvariu cu carasei aurii! “Ti-am luat mai multe animalutze care nu se urca in pat, nu fac galagie, nu trebuie sa le scoti pe afara, nu lasa par…”. “Bine, bine, dar unde mama dracu sunt astia pufosi???”
Acum suntem “fericitii” posesori ai unui acvariu de 500 l.
Am zis eu bine ca traiesc in bancuri. Fix ca in bancul cu pasarica nesatula am fost: ce-am zis eu si uite prostu’ ce-a inteles…