Atunci am devenit comunist |
Julius Constantinescu
Eram mai demult undeva la dracu-n praznic, printr-un desert pe undeva, cea mai apropiata asezare omeneasca era la un miliard de kilometri, si si-acolo mi se pare ca stateau olteni. Mi se facuse de-o tigara ca de-un titlu al Universitatii si mai aveam un singur bat prapadit de chibrit, era o chestiune de viata si de moarte sa-l aprind din prima, ca altfel aveam sa mai fumez abia peste un miliard de kilometri. Scot o tigara, o bag in gura, scot si chibritul si ma intorc cu spatele impotriva vintului. Astept sa se domoleasca vintul, ma uit la chibrit si ma concentrez, constient ca am o singura sansa. Oh, Forta fie cu mine! Vintul se domoleste, mina porneste fara sa ezite, batul loveste catranul cu viteza ideala, sub unghiul ideal, fosforul scapara, flacara pilpiie o milionime de secunda, se stinge si, in milionimea urmatoare de secunda, irumpe triumfatoare. Danseaza vesela pe batul de chibrit, oxigenul ii da aripi, iar eu sint in al noualea cer, pentru ca, poate pentru prima oara in viata mea, reusesc sa fac ceva ca lumea. Astept ca flacara sa ajunga la maturitate, o ridic cu grija si trag cu sete din tigara. Tigara se aprinde, pufai cu vigoare, iar gura mi se umple de un fum inecacios, de cauciuc ars. Horcai, scuip tigara din gura, in timp ce ochii ma ustura ingrozitor si lacrimez. Concentrat pe chibrit, imi pusesem tigara invers; cind mi-am revenit, totul era pierdut: batul zacea mort in praful alburiu, flacara se stinsese pentru vecie. Gitul ma intepa groaznic si in gura aveam un gust salciu.
Mi-era o sete cumplita si cea mai apropiata asezare omeneasca era la un miliard de kilometri, si si-acolo mi se pare ca stateau olteni. Inaintam cu greutate prin desert, tenisii mi se transformasera in bocanci, inotam prin aerul cald si dens, ochii imi iesisera din cap si respiram sulf, nu aer. Si-atunci am avut un miraj: am vazut o piscina cu apa albastra ca emblema Universitatii, din care tocmai iesea Claudia Schiffer (deliram clar, ca n-avea nici sutien). Si-a scuturat parul, si l-a sters cu un prosop si s-a asezat pe un sezlong, linga un tip care avea o multime de chibrituri si pufaia dintr-un trabuc. Tragea un fum, arunca trabucul cu un gest plin de aroganta, iar apoi isi aprindea altul.
Atunci am devenit comunist. Pentru ca nu mi pare normal ca unul sa aiba atitea, iar altul, saracul, sa nu stie nici sa-si bage tigara in gura.
Twitter
Facebook
April 29th, 2009 at 3:13 pm
comunistii se plictisesc?
April 29th, 2009 at 3:29 pm
E prea mişto asta!
Ştiu că am cetit-o mai demult pe blogul lui Sebi şi m-am crăcănat de râs, iar acu’ sunt la muncă şi râd cu lacrimi. Stai să le dau şi colegilor, până nu mă trimit la casa veselă
April 29th, 2009 at 3:30 pm
@theheartcollector: da-le, da-le! om cu om sa ne unim
April 29th, 2009 at 4:39 pm
Padre, constat ca se-nmultesc articolele despre decrepitudine, nostalgii, … unde e adolescentul miop pe care-l stiam ?
April 29th, 2009 at 5:03 pm
@clio: ah, ce mai trimiteam canalii ca tine pe vremuri la canal, sa gaseasca raspunsul singuri!
April 29th, 2009 at 10:04 pm
@tov Julius: Sunt foarte curios cum te-ai descurca in comunism sa scrii textele astea pe la 12 noaptea, cand te intorci impreuna cu nervul tau sciativ de la discoteca si descoperi ca nu mai e curent de la ora 7 seara. (presupunem ca te duci la discoteca unui membru de partid, care are dreptul sa primeasca electricitate non-stop)
April 30th, 2009 at 2:52 pm
Peste tot ti se pare ca stateau olteni
April 30th, 2009 at 5:10 pm
[...] da: http://www.dailycotcodac.ro/2009/04/…enit-comunist/ __________________ Campioana unei mari [...]
August 24th, 2009 at 8:57 pm
Felicitari pentru acest scurt eseu domnule Julius. Mi-a placut nespus materialul si as dori sa il fac cunoscut si oradenilor. De aceea va cer acordul de a-l publica si pe portalul de stiri http://www.oradeapress.ro la sectiunea Cultura. Astept un raspuns si mult succes in continuare.
August 24th, 2009 at 11:29 pm
@ichim: te rog