Ar mai fi retrogradat Stiinta cu Vivi in teren? Mama fratilor Costea ar mai fi fost mandra de fiii ei, sau ar fi invidiat-o pe mama lui Vivi? S-ar mai fi casatorit cu un stelist, sau ar fi luat de barbat un prezentator tv?
Peste o jumatate de ora, nu vom afla raspunsul la toate aceste intrebari. Doar pe Daily Cotcodac.

Cititorii care folosesc inca IE6 s-au plans ca le vine destul de greu sa citeasca textele, pentru ca la ei background-ul e negru (la cei care folosesc Mozilla sau versiuni mai noi de IE se vede perfect; nu neaparat pentru ca sunt niste oameni mai buni, ci pentru ca au background-ul alb). Dupa ce s-a chinuit aseara (si a ras niste beri, ca sa se vada ca munceste), mesterul nostru a injurat foarte urat (nu stim de unde a invatat asta, ca noi vorbim frumos; da, chiar si Groparu) si a urlat: “Ba, ala care a facut tema sigur avea boala pe IE6!” (probabil, i-o fi facut nevasta-sa scandal ca nu-i in stare sa-i cumpere un amarat de inel cu diamante, el o fi raspuns “Da’ ce-s io, Bill Gates?”, nevasta-sa i-a zis n-avea ea norocul ala sa se marite cu unul asa destept, si de-aici a prins omul boala).
Asa ca, pana in week-end, cand o sa aiba mesterul timp sa se ocupe mai cu atentie de problema noastra (in restul timpului munceste pentru bani; noi, evident, nu il platim, pentru ca incercam sa-i pastram puritatea sufleteasca), va rugam sa aveti intelegere. Sau va dati jos de pe net Mozilla (Bill, nu e nimic personal, e o chestiune care tine strict de bussines).

VisUrat

Tampoanele si prezervativele sunt articolele care ar trebui vandute pe internet si livrate in cutii maro pe care sa nu scrie nimic. Asta e parerea mea. Pentru ca, de fiecare data cand te duci sa cumperi tampoane sau prezervative, farmacista si restul femeilor de la coada te privesc altfel. O femeie care cumpara tampoane nu iese in evidenta. E normal sa cumpere pentru ca-i trebuie. Daca va cumpara prezervative va fi privita cu admiratie de celelalte membre ale sexului feminin. “Uite draga, isi satisface nevoile sexuale dar se si protejeaza!”. Daca tu, ca barbat, te duci sa cumperi prezervative, se uita toate babele scarbite la tine (normal, ma, femeile cumpara prezervative numai cand iubesc – n. Julius), aruncand flacari pe ochi si mormaind “Porcul! Sigur a prostit vreo inocenta si vrea sa i-o traga!”.

Dar, tinand cont ca atunci cand ai pe cineva la pat putin te intereseaza ce zic babele la menopauza, sa trecem la adevarata problema.
Sa zicem ca da necazul peste tine. Nu, nu pentru ca (more…

Julius Constantinescu

Nu-mi mai descoperisem de mult o boală nouă şi asta mă deprima peste măsură. Nu vreau să mor din senin, sănătos tun – aş vrea să ştiu de ce sufăr, de la ce o să mi se tragă, să pot să mă plîng în voie, ca Nero: “Ce artist piere odată cu mine!”.
Aşa că, prin metode specifice, cunoscute doar de bărbaţi, mi-am descoperit o alergie. Bineînţeles că nu-mi apar nici un fel de pete pe piele, nu mi se umflă botul, nu-mi curge nasul şi, în general, nu am nici unul dintre simptomele prezentate în tratatele de medicină. Şi totuşi, vigilenţa mea nu poate fi adormită de doctorii vicleni, pentru că eu ştiu sigur că am o alergie. Aşa, cam o dată la două luni, mă mănîncă pielea seara, cînd mă bag în pat.

După ce am stabilit că am o (more…

Un barbat cumparand tampoane de la farmacie, avand in spatele lui, la coada, 20 de femei. Toate cate, toate curioase. Dimineata, in Daily Cotcodac.
Nu rade. Maine, o sa te insori si tu si va fi randul tau.

Julica, eroul principal al acestei povestiri, participa la o sedinta a organizatiei Ipohondrii Anonimi. “Buna, eu sunt Julica si inainte mi se parea ca am hepatita”. “Buna, Julica! Ne bucuram ca nu ti se mai pare ca ai hepatita. Nu ai vrea sa ti se para ca ai o alergie?”.
Va reusi Julica sa faca fata cu demnitate acestei necrutatoare boli imaginare? Aflati diseara, intr-o tulburatoare poveste despre conspiratia bolilor, teroarea la barbati si mizeria sistemului medical din Romania.

Vivi Floricica

Unul dintre cele mai mari socuri pe care le-am avut cand am venit in Bucuresti a fost legat de lumanari. Eu vin dintr-un loc in care lumanarile erau folosite in caz ca se termina gazul sau fitilul lampii, sau cand se lua curentul (asta era mai incoace, dupa ’89) si la morti, pomeni, slujbe si alte chestii din astea de rutina. In caz ca nu v-ati dat seama (dar v-ati dat), locul asta se cheama Oltenia. Iar lumanarile despre care vorbesc eu sunt alea gen creion, galbene sau albe, groase ca pe deget si se vand la kil.
Ei bine, cand am venit in Bucuresti, la facultate, am avut marea surpriza sa constat ca la astia lumanarile sunt intr-un mare fel. Miroseau frumos, erau colorate, aveau si alte forme, lumanari de oras, ce mama ma-sii. Eu nu mai vazusem asa ceva, lucru care ma ducea cu gandul la inmormantarile luxoase pe care le au bucurestenii. Ma si gandeam ca, daca mor, voi avea o inmormantare fastuoasa, cu lumanari din astea, sa moara tot satul meu din Oltenia de ciuda. (more…

Julius Constantinescu

Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine.
- Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului.
Eu:
- Îl omor!
Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga.

- Lasă cocoşul!, urlă (more…