E miercuri? Ma transform in baiat! |
Vivi Floricica
In copilarie eram baiat. Da, ma, chiar eram baiat. Si am fost asa pana pe la vreo 6 ani, cand prietenii mei au zis sa ne aratam putulicile. Si a mea nu era ca a lor. Bineinteles ca a aflat mama ca eram in fudulia goala cu baietii pe marginea santului si m-a bagat in sedinta. Nu stiu ce mi-a zis, stiu doar ca eram fetita.
Pfff, a fost cea mai grea lovitura. Doua zile n-am mai iesit pe sant, timp in care ma gandeam la o solutie. Trebuia sa fac ceva sa ma fac baiat. M-am dus la fratele meu, mai mare cu 4 ani, geniul familiei, si l-am intrebat cum am aparut eu. Am aflat ca ma facuse mama. In loc sa intreb, ca un copil normal, “pe unde?”, eu am gasit repede solutia “ea trebuie sa ma faca din nou si, de data asta, baiat”. Si incep sa ma rog de mama cu cerul si cu pamantul sa ma faca baiat. Mama nu si nu, copilul insista. Si insist asa cateva zile, chiar nu pricepeam de ce mama nu vrea. Pana la urma, ajunsa la capatul rabdarii, satula sa imi tot dea explicatii, ma trimite la tata, “pentru ca el e barbat si el te poate face si pe tine baiat”.
Si il iau pe tata si-l bag in campanie. Tata, un om foarte inteligent (eu seman cu el, la moaca, dar se pune si asta), doar rade. N-a fost nevoie sa insist prea mult, omul si-a dat seama ce-si dorea odrasla si imediat o dam la pace. “Asta vrei tu? Pai, daca asta vrei, te fac baiat…”. Oau, ce tare e tata, superbaiat… nu ca mama. Si sar pe el: “fa-ma”. “A, pai nu am timp chiar acum, dar te fac… miercuri. E bine?”. Eu: “Daaaaa!”. Si, dupa ce am terminat de zis “da”, am zbughit-o pe poarta la copii (nu cred mai e nevoie sa precizez ca acesti copii erau numai baieti). De ce credeti ca m-am dus asa repede? Sa-mi iau la revedere de la ei ca uite acu’ se face miercuri si ma transform. Le-am zis ca pe mine ma face tata baiat, o sa am putulica la fel ca a lor, dar n-o sa ii mai cunosc… ca ma face din nou… dar eu raman tot Vivi.
Ma mai duceam si cu tata la fotbal, dar nu jucam. Nu jucam ca nu ma lasau ei, dar ma puneau sa fiu atenta la joc, ca de miercuri incolo intru in echipa.
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
18 Martie 2009 la 6:08 pm
vivianule, tu erai frate?
18 Martie 2009 la 6:44 pm
Dar de ce-ai vrea oare sa renunti la puterile manipulatoare ale hapsanei femei doar pentru a intra in corul armatei noastre ?
18 Martie 2009 la 6:44 pm
Dacă era mai hacana discuţia cu mami tău devenea cam aşa:
- Vrei să ai şi tu puţulică de băiat?
- Daaaaaaa…
- Răbdare, draga mea, ai răbdare până mai creşti…
18 Martie 2009 la 7:03 pm
@Robin: Urat ma!!! Poate citesc si copiii chestia asta.
18 Martie 2009 la 7:43 pm
Si deci ai ratat transferul la Craiova…cazu si subiectul asta
18 Martie 2009 la 8:24 pm
Pai stai asa, fetitele n-au putulica?
18 Martie 2009 la 9:41 pm
uite din cauza nu joaca acum Craiova in Şampion Lig… din cauza unui tata care nu s-a tinut de promisiune. Ntz, ntz, ntz, sa-i fie rusine.
19 Martie 2009 la 4:50 am
A trecut miercuri…..cand joci? Sau tot la antrenamente esti si atenta la joc?
19 Martie 2009 la 8:25 am
Când fusei pân Oltenia dãpã niste zaibãr, eu auzii altã istorie. Cicã fuse odatã unu’ Floricel, care atât îl bãtu pe tat’su la cap, pânã-l convinse într-o miercuri sã-l facã fatã sh’a asa rãmase d’atuncea, cã vraja de-ntors fu expiratã. Da’ rezultatu’i tot ãla, n-ajunse Craiova-n Sampion Lig.
19 Martie 2009 la 1:06 pm
intrebarea e: ce ai zis miercuri cand ai vazut ca esti tot fata????
19 Martie 2009 la 2:37 pm
@Nicol
Pai tu crezi ca eu aveam notiunile astea?
19 Martie 2009 la 2:51 pm
pai ma intrebam daca nu ai crizat,daca nu l-ai stresat..totusi,totusi poate reusea
6 Mai 2009 la 11:16 am
[...] Ce chestie! Daca te doare, creste… ma gandeam doar la durerile de cap. Am fost un pic dezamagita, era clar ca nu mai aveam sanse sa devin baiat (eu am asteptat ani buni ziua aia de miercuri in care sa ma faca tata baiat). [...]